Doi fraţi
Cândva, demult, într-un sătuc ascuns într-o vale, trăiau doi fraţi cărora le murise tatăl, rămânând ca ei să aibă grijă de mama lor văduvă până când aceasta va trece în cealaltă lume.După moartea mamei lor, au împărţit averea agonisită de părinţi în mod frăţeşte. Au continuat să muncească pământul cu mult sârg din zori şi până în seară pentru a avea cea mai mare recoltă din vale, ceea ce s-a şi întâmplat. Vara a trecut uşor şi a venit şi vremea recoltei. Într-o seară de toamnă târzie, după ce toată după-amiaza au trudit din greu, aşezând în saci şi împărţind recolta de orez, fratele cel mai mare s-a gândit :“Fratele meu are foarte multe cheltuieli pentru că tocmai s-a căsătorit cu câteva luni în urmă. Am să-i pun în plus un sac în hambarul său, fără să-i spun, pentru că ştiu sigur că n-ar accepta, dacă i l-aş oferi.”
Deci, mai târziu în acea noapte, el a cărat un sac pe care l-a pus în hambarul fratelui său.
Dar în ziua următoare, în timp ce deretica prin hambar, fratele mai mare a fost tare surprins când a vazut că are acelaşi număr de saci pe care-i avea înainte de a-i duce unul fratelui său. “Ciudat”, a spus el, clătinând din cap, “Sunt sigur că am luat un sac de orez şi l-am dus fratelui meu noaptea trecută.” A numărat din nou sacii săi. „Ei bine”, a spus el, scărpinându-se în creştetul capului, “Îi voi duce altul în seara asta.” Aşa că mai târziu în acea noapte, a dus un alt sac în casa fratelui său.
În dimineaţa următoare, a constatat cu stupoare că are acelaşi număr de saci ca înainte. A clătinat din cap odată şi încă odată şi a decis să-i ducă fratelui său un alt sac în acea noapte. După o cină târzie, a luat sacul în spate şi a pornit spre casa fratelui său. În acea noapte era lună plină şi putea vedea clar calea pe care mergea . Înaintând o paret din drum la un moment dat zăreşte un om care venea din sens opus şi care căra ceva voluminos.
„De ce, frate?” au spus amândoi în acelaşi timp.
Cei doi fraţi şi-au pus sacii jos şi au râs cu poftă. Au înţeles amândoi într-un final misterul din spatele numărului neschimbat de saci. Fratele mai mic se gâdise şi el la binele fratelui său, zicându-şi în sinea lui că acesta ar putea folosi orezul mult mai bine decât el pentru că avea o familie mai mare.
Surse: Park.org, sejongsociety.org, english.visitkorea.or.kr
25/12/2012 la 9:48 pm
Ce frumos!!!
25/12/2012 la 10:27 pm
Ce povestioară frumoasă… Mulţumim Ramona că ne încânţi cu asemenea povestioare frumoase şi cu tâlc :))
26/12/2012 la 1:30 pm
hihihi… stai sa o auzi pe ultima poveste…… pentru mos Craciun :))
26/12/2012 la 12:53 am
Frumoasa si plina de talc! Asa ceva mai rar in ziua de azi!
26/12/2012 la 9:53 am
O adevarata poveste de Craciun, despre dragoste si cadouri! Multumesc, Ramona!
26/12/2012 la 11:35 am
Foarte interesanta si foarte frumoasa este aceasta povestioara!
Multumim ,Ramona!!!
26/12/2012 la 4:00 pm
Sper sa va placa, chiar daca nu prea are legatura cu povestioara noastra, seamana cu ceva ireal: http://www.radiovoceasufletului.ro/index.php?link=articol_afis&arr=32
26/12/2012 la 4:01 pm
Este vorba despre un elefant care vorbeste in coreeana.
26/12/2012 la 4:24 pm
Multumesc, Ramona! Ce poveste minunata!
Un elefant inteligent ?!
26/12/2012 la 5:18 pm
Dragoste de frate :)
26/12/2012 la 8:04 pm
Multumim pt. poveste si pt. link-ul cu elefantul.
27/12/2012 la 6:46 pm
Multumim pentru povesti!
Sarbatori fericite!
02/04/2013 la 3:04 pm
Povestea e foarte draguta. Un exemplu de iubire adevarata si o dovada ca daca dai, primesti si daca te ingrijesti de altii, se vor gasi altii care sa se ingrijeasca de tine si ceea ce ai dat va fi inlocuit prin daruri.