Construirea unui Regat al Viselor (1)

Construirea unui Regat al Viselor (꿈 의 왕국 을 세워라) este numele unei cărți scrise de celebrul regizor sud-coreean Lee Byung Hoon, carte care a fost tipărită în anul 2010.Lee Byung Hoon (a nu se confunda cu celebrul actor Lee Byung Hun) este regizorul a mai multor blockbustere cum ar fi Heojun (MBC 2000), Sangdo (MBC 2002), Dae Jang Geum (MBC 2004), Dong Yi (MBC 2010), Horse Doctor (MBC 2013) și The Flower in Prison (MBC,2016). A devenit un succes de casă în Coreea, după succesul enorm al dramei Heojun din 2000, când a atins un rating de peste 60%. În prezent, este încă una dintre cele mai de succes drame din toate timpurile din Coreea de Sud.

Jun Kang Ryul în rolul lui Heojun

În cartea sa, regizorul vorbește despre cariera sa și felul cum a intrat în industria dramelor sau a serialelor TV. El trece de la abordarea domeniului de regizor de drame la alegerea unui scenarist, distribuție, filmare și editare. Precum și provocarea de a obține un rating spectaculos! Cu toate că există un vocabular dificil și expresii un pic mai dificile, cartea este scrisă în stil de conversație, într-un mod natural, cu fraze care sunt destul de scurte și ușor de înțeles. Este o lectură pe care nu o simți ca “obiect de studiu” pentru facultate.

Prezentarea generală a cărții

Cartea este împărțită în 4 părți, care sunt defalcate în subcapitolele mai mici. Și fiecare subcapitol are doar două sau trei pagini, fiecare dintre ele fiind ușor de gestionat pentru a le citi într-o singură ședință. Capitolele sunt, de asemenea, umplute cu fotografii ale unor actori precum și scene din diverse drame, astfel încât paginile nu arată ca un teanc de cuvinte care-ți provoacă un sentiment descurajator.
Iată o prezentare generală a ceea ce vă puteți aștepta dacă citiți fiecare secțiune.

În prima parte a cărții, regizorul scrie despre dificultățile de a alege distribuția pentru rolurile principale și diferențele dintre o dramă istorică și o dramă modernă. De asemenea, menționează felul cum a ajuns să lucreze cu actori principali ca Lee Young Ae din Giuvaierul Palatului și Hwang Soo Jung din Heo Jun. În partea a doua, se referă la colaborarea cu diferiți actori și diferitele lor personalități și punctele lor forte. De exemplu, Jun Kwang Ryul care l-a jucat pe Heojun a rămas în pielea personajului atunci când o doamnă mai în vârstă a venit pe platoul de filmare pentru “o întâlnire cu doctorul”.

Lee Young Ae care a interpretat-o pe Dae Jang Geum în Giuvaierul Palatului a fost întotdeauna o profesionistă, nu a întârziat niciodată pe platoul de filmare și nu s-a plâns niciodată. Lee Seo Jin, care l-a interpretat pe regele Jeongjo în drama Yi San a fost foarte neastâmpărat și pus pe șotii făcându-i pe ceilalți să râdă pe platoul de filmare.

În partea a treia a cărții, regizorul explică modificările pe care le-a făcut pentru ca dramele sageuk să devină mai populare. Dramele sageuk erau urmărite doar de generația mai în vârstă, asta până când el a reînnoit genul odată cu Heojun, în anul 2000. Ca regizor, a trebuit să supravegheze întreaga realizare a dramei și aici a menționat lucrul cu toate celelalte persoane implicate, inclusiv scenariști, editori, cameramani, personalul care se ocupă de recuzită.

În partea a patra a cărții, scrie despre trecutul său și modul cum a intrat în regie și de asemenea despre planurile sale de viitor. Cartea se termină cu interviurile unor vedete cu care el a lucrat: Lee Young Ae , Jun Kwang Ryul, Han Ji Min, Lee Soon Jae și Im Hyon Shik (care au apărut în mai multe drame regizate de Lee Byung Hoon). Horse Doctor a fost filmat în 2013 și Flower in Prison a fost filmat în anul 2016 după ce această carte a fost publicată. De aceea nu se fac referiri la cele două drame mai sus menționate.
Vom vedea în cele ce urmează, cum a schimbat Lee Byung Hoon dramele istorice odată cu regizarea dramei istorică Heojun. De asemenea, vor fi enumerate câteva puncte esențiale din această carte dar și cum a influențat și modernizat regizorul Lee Byung Hoon, genul Fusion Sageuk.

Regizorului Lee Byung Hoon i-a fost atribuit meritul de a fi modernizat industria de producție a dramelor sageuk din Coreea de Sud. El a devenit celebru pe plan internațional, după ce a regizat Giuvaierul Palatului, în anul 2004. Însă și-a făcut revenirea în domeniul regiei cu drama Heojun, în anul 2000. Anterior, prin anii ’90, el a observat că dramele sageuk erau foarte populare în Japonia și aveau un rating ridicat, deoarece erau urmărite de telespectatori de toate vârstele, fapt ce le-a dat  telespectatorilor japonezi un sentiment de mândrie pentru țara lor.

Dar dramele sageuk în Coreea de Sud, erau urmărite doar de persoanele de peste 40 de ani. Timp de mai mulți ani, el doar a supervizat producția de drame pentru MBC, însă mai târziu a decis să se întoarcă la regie. A spus familiei sale că vrea să regizeze drame sageuk însă fiica lui a fost împotrivă, deoarece ea și prietenii ei credeau că o dramă sageuk este plictisitoare și nu are căutare la public. A decis că trebuie să facă dramele sale mai atrăgătoare pentru elevi dar și pentru cei tineri.

A făcut multe modificări la forma dramei, inclusiv găsirea unui scenarist ce ar putea scrie povestiri care să capteze atenţia privitorului într-un ritm rapid. A făcut limbajul mai modern, a adăugat strălucire costumelor și a schimbat coloana sonoră de la o muzică clasică la o muzică ce este mai apropiată de noua generație. Viziunea sa a făcut ca Heojun să aibă un succes enorm în Coreea de Sud, cu un rating de peste 60%. În timpul filmărilor pentru Heojun, fanii tineri și vârstnici au venit la locațiile unde se filma. Și, pentru prima dată în cei 30 de ani de când era în această industrie, i s-a cerut și lui un autograf. De obicei, regizorii sau directorii de teatru nu sunt bine cunoscuți, dar Lee Byung Hoon a devenit un nume foarte cunoscut.

Modernizând sageuk-ul sau mai bine zis ce schimbări a făcut Lee Byung Hoon genului sageuk

Schimbarea culorilor întunecate, terne în culori pastelate

Garderoba sau costumele

În primul rând, a vrut să modifice imaginea plictisitoare și de modă veche a sageuk-ului prin costume mai atrăgătoare pentru cei tineri (care sunt mereu interesați de modă), însă a vrut să rămână fidel cercetărilor istorice. Până la Heojun, în dramele istorice, oamenii de rând purtau negru, alb sau maro. Dar, conform cercetărilor sale, pe parcursul perioadei Joseon, foarte mulți dintre ei purtau verde jad, galben închis (muștar) și albastru. Așa că a mers la departamentul care se ocupa de costume și le-a cerut să schimbe toate hainele în nuanțe pastelate. A întâmpinat o oarecare rezistență, dar a insistat asupra faptului că prin culoare se va lumina serialul istoric.

Din moment ce există diferite tipuri de combinatii de culori – luminoase, delicate și subtile – el a cerut costumierilor să vină cu o diagramă de culoare, din care să aleagă culori pe care le-ar putea folosi pe platoul de filmare. Culorile purtate de actori s-au schimbat în funcție de anotimp. Rozul era purtat în timpul verii care are mult verde în natură, roșu ca sângele asemănător cu frunzele căzute toamna târziu, era purtat toamna iar albastru era purtat atunci când fundalul cerului devine întunecat în mijlocul iernii. A considerat ca fiind important și iluminatul din timpul filmărilor, iar pentru a face mai frumoase personajele principale a folosit întotdeauna flori sau copaci ca fundal al cadrului.
Nuanțe pastelate pentru oamenii de rând

Scenaristul

Pentru revenirea în scaunul de regizor, Lee Byung Hoon l-a abordat pe scenaristul Choi Wan Kyu pentru a lucra cu el. Dar scenaristul l-a refuzat pe motiv că nu avea nici o experiență în a scrie scenarii pentru sageuk și nu se simțea încrezător pentru a încerca acest gen. Însă Lee Byung Hoon l-a convins că nu era în căutarea unui scenarist experimentat pentru sageuk. El a cerut, pur și simplu, scenaristului să păstreze un ritm de acțiune rapidă și să scrie ca și cum drama ar fi fost o mini-serie (adică nu mai mult de 50 de episoade).

De asemenea, i-a cerut să scrie în limba coreeană modernă și să nu-și facă griji cu privire la limbajul potrivit pentru personaje, atunci când acestea vorbeau cu regele sau cu cineva de la curtea regală. Modificările puteau fi făcute mai târziu dacă era necesar acest lucru. El vroia să se concentreze pe poveste, cea care-i ținea legați pe telespectatori de micul ecran. Avea în mod clar o viziune a ceea ce dorea. Dar totul nu mergea lin așa că pentru primul episod al dramei Heojun, Choi Wan Kyu a rescris scenariul de 5 ori. Și chiar de-a lungul serialului, Lee Byung Hoon a continuat să spună: Tashi, Tashi (din nou, din nou) până la punctul în care scenaristul a spus că n-are suficientă încredere în forțele proprii pentru a continua încă odată lucrul împreună cu el. (Dar au mai avut și alte colaborări împreună).

Muzica

Compoziția, aranjarea și selectarea coloanei sonore se face de către directorul muzical. Dar, acest lucru nu era într-adevăr necesar, până în anii ’90, când au intrat în vigoare legile privind drepturile de autor. Înainte de anii ’90, muzica era ușor de găsit și de utilizat, nu trebuia să fie compusă special pentru dramă. Dar în prezent muzica este compusă în mod special pentru dramă iar în acest fel calitatea dramelor s-a îmbunătățit considerabil

Pentru că înainte, muzica putea fi mixată pentru ca treptat să dispară aproape de finalul cadrului pentru a se potrivi cu scena filmată, acum este scrisă în mod expres pentru a se potrivi cu lungimea şi starea de spirit pe care o induce secvența respectivă. Pentru Heojun, Lee Byung Hoon a găsit noi compozitori de muzică coreeană și le-a cerut să compună o piesă pe care şi copii să o adore. Cea mai populară melodie din coloana sonoră a dramei Heojun a fost Songin, interpretată de celebra soprană coreeană Sumi Jo.
jo-soo-mi-song-in-hur-jun-original-soundtrack

Mici curiozităţi ale staff-ului tehnic Heojun

A realiza o dramă de succes este nu doar meritul regizorului ci este de asemenea și efortul unei întregi echipe, iar aici se vor include: cei care se ocupă de recuzită, costume, directori de lumini, compozitori, textieri și scenariști, aceştia din urmă fiind cei care dau un simț modern al dramei. Regizorul trebuie întotdeauna să se bazeze pe personalul său tehnic și de aceea acordă o atenție sporită detaliilor şi mai ales cum poate crea un climat favorabil de muncă pe platourile de filmare.

De exemplu, au existat două platouri de filmare pentru biblioteca spitalului regal, primul platou era într-o locație în aer liber iar celălalt platou era în studioul de filmare din Yeouido. Aşadar, echipa care se ocupa de recuzită trebuia să se mute 3 000 sau 4 000 de cărți între cele două locații. Lee Byung Hoon le-a spus că nu trebuie să mute de fiecare dată cărțile pentru că ar fi prea mult de lucru. Dar cei responsabili de recuzită au insistat să facă acest lucru, de asemenea tot ei au insistat să umple tot platoul cu leacuri și medicamente pentru a-l face să arate cât mai veridic (decât să umple doar acea parte a platoului unde aveau loc filmările). Datorită acestui fapt, regizorul a putut să filmeze și cadre mai largi.

Editarea

De asemenea, un bun editor poate observa dacă sunt probleme cu secvența filmată. În prima scenă a dramei, Heojun încearcă să facă o afacere, vânzând ginseng comercianților din Qing. După turnarea scenei, Lee Byung Hoon nu a fost mulțumit de secvența respectivă. Nu putea spune ce anume nu-i plăcea la cadrul respectiv dar a lăsat să treacă de la el şi n-a mai cerut încă o dublă. Dar când editorul dramei, a văzut scena respectivă, nici lui nu i-a plăcut. I-a spus regizorului că Heojun arăta în secvenţa respectivă ca un mișel bun de nimic. Și cum acesta era primul cadru al dramei, trebuiau să fie atenţi cu privire la tonul și modul în care prezentau personajul principal al dramei. Regizorul a fost de acord cu părerea editorului, dându-și seama că trebuie neapărat să filmeze din nou secvența.

Heojun episodul 1 (MBC 2000)

Fanii

Heojun a doborât barem-ul rating-urilor de vizionare ajungînd la peste 60%. Și fanii au mers mai departe şi nu s-au rezumat doar la faptul de a se uita pur și simplu confortabil acasă la televizor. Când erau  într-o  locație din Gyeongsando situată în sudul Coreei (în timp ce filmau în Jirisan), echipajul a fost abordat de două femei în vârstă, una dintre ele mergea șchiopătând, care le-a spus în dialectul local că vrea să-l vadă pe “Doctorul Heojun”.

Așa că actorul Jun Kwang Ryul a rămas în pielea personajului și a îngenuncheat în fața ei și i-a examinat cicatricea mare care o avea pe piciorul ei. Apoi i-a pus mâna pe umăr și a sfătuit-o să meargă la spital. Ea părea să creadă că a întâlnit cu adevărat un medic. Altă dată echipa de filmare a plecat într-un sat situat în partea sudică a țării pentru a filma locul de exil a lui Heojun. Aici au fost întâmpinați de către elevi care doreau autografe de la ei. Chiar și regizorului Lee i s-a cerut autograf pentru prima dată în cariera sa de 30 de ani ca regizor.

Pentru ultimul episod, locația pentru filmare fost Mokpo. Aici au fost întâmpinați de o mulțime de fani, inclusiv câțiva bărbați în costume din Naju (ţinut faimos pentru pere) care au dat cadouri echipei de filmare, cutii de pere și suc de pere pentru a le mulțumi că-i ajută în promovarea afacerilor lor – în dramă sucul de pere amestecat cu miere era recomandat ca și remediu pentru epuizare. După aceea, vânzările de suc de pere și implicit vânzările de pere Naju au crescut vertiginos. De asemenea și vânzările de suc Maesil s-au dublat după ce Heojun a dat pacienților săi suc Maesil.

Cortegiul funerar al lui Heojun (episodul 64)

După Heojun

Din cauza succesului imens al dramei Heojun, Lee Byung Hoon a promis că nu-i va mai lua în distribuția următoarelor sale drame pe Jun Kwang Ryul sau Hwang Soo Jeong, pentru că telespectatorii s-ar putea să nu-i accepte în alte roluri. De altfel Hwang Soo Jeong a fost cea de a şaptea alegere dintre actrițele selectate pentru a interpreta rolul lui Yejin. La început, nu era considerată a fi bună pentru rol, dar după Heojun ea a devenit foarte cunoscută în Coreea de Sud.

Din păcate, ea și-a pierdut mai târziu din popularitatea pe care o câştigase datorită rolului Yejin atunci când a fost arestată pentru consum de droguri (metamfetamine). Și-a pierdut imaginea pură și nevinovată și n-a mai fost capabilă să-și recapete popularitatea înapoi, publicul fiind un critic foarte dur (broadcaster-ii dar și agențiile de publicitate imediat au anulat contractele pe care le aveau cu ea, Hwang Soo Jeong fiind nevoită să stea retrasă  din lumea televiziunii pentru mai mult timp).

După Heojun, s-a făcut multă presiune asupra regizorului pentru a începe un nou proiect. El a continuat să folosească aceleași tehnici pe care le folosise şi în Heojun, de exemplu cum ar fi o atenție sporită la ritmul acțiunii, culoare, muzică și limbaj. Datorită acestor tehnici a putut regiza mai multe sageuk-uri extrem de populare, printre ele cea care avut și un succes internațional foarte mare fiind Giuvaierul Palatului, produs de MBC în anul 2004.

Va urma