Un zâmbet ucigător (2)

PE PLATOURILE DE FILMARE
Rep: Am auzit că tu eşti cel care creează buna dispoziţie pe platourile de filmare.
LSJ: Încerc întotdeauna să lucrez într-o atmosferă destinsă faţă de ceilalţi. Prefer să lucrez într-o atmosferă liniştită şi prietenoasă.

Rep: Întotdeauna joci rolul de tânăr sărac şi inteligent care, mai târziu, va reuşi în viaţă…
LSJ: Când nu zâmbesc, expresia feţei mele poate fi tristă, rece, temătoare, goală şi tristă, dar, dimpotrivă, zâmbetul meu este un fel de lumină atunci când zâmbesc şi asta pare să atragă pe cei care organizează castingul pentru astfel de roluri ce pot face utile acele expresii ale feţei mele. Dar este foarte dificil să creezi acele roluri sumbre şi, în viitor vreau să joc roluri mai luminoase. Am avut de învăţat din aceste roluri. Este foarte interesant şi distractiv să joci astfel de roluri complicate.

Rep: Îţi plac scenele de sărut ?
LSJ: Cred mai degrabă ca o scenă de sărut este dificil de interpretat şi depinde de modul în care o abordezi, aşa că eu devin nervos şi o gândesc mult înainte de filmare.

Rep: Ai regretat că ai devenit actor?
LSJ: Nu, nu am regretat. De obicei nu regret ceva prea uşor. Odată ce am ales ceva, fie că rezultatul este bun sau nu, nu regret niciodată. Odată ce am decis să fac ceva, îmi dau toată silinţa să fac acel lucru cât mai bine.

Rep: Revezi filmele făcute mai înainte?
LSJ: Nu prea. De fapt, este foarte jenant şi penibil să le revăd. Nu mă simt ca şi cum aş fi fost eu în acele filme.

Rep: Dintre serialele făcute, pe care l-ai păstrat în amintire ?
LSJ: Pentru mine, fiecare serial făcut este memorabil. Eu le-am ales şi am jucat cât am putut de bine în ele. Nu am nici un regret în ceea ce le priveşte pentru că am realizat cele mai bune cadre. Sunt convins că am învăţat multe lucruri în timpul realizării lor. Am primit atât de multă dragoste de la fani şi într-adevăr m-am simţit grozav după ce am filmat şi „Damo” şi „Yi San”. Fanilor şi le transmit mereu aceeaşi iubire.

Rep: Am auzit că ai îmbrăţişat o mie de fani, unul câte unul (după Damo).
LSJ: La început, intenţia mea a fost să-i văd unul câte unul, făcându-le cu mâna în faţa uşii. Dar unele fane mi-au cerut să le îmbrăţişez şi în cele din urmă le-am îmbrăţişat pe toate. N-am ştiut că să îmbrăţişezi oameni poate fi aşa de greu. După această întâlnire cu fanii, am căzut pe primul pat, odată ajuns acasă.

Rep: Ce faci cu cadourile de la fani?
LSJ: Deschid cadourile eu însumi şi le afişez sau le găsesc un loc în casă. Fiecare cadou este atât de preţios pentru mine, dar cadourile făcute de mână sunt cele mai impresionante şi memorabile.

Sursa: Hotelier2002 forum