PDF….De viata de la Palatul din Buyeo imi aduc insa aminte cu mult drag. Au fost in mare parte, anii imaturitatii, invatarii, primelor suspine dupa primele domnisoare curtate. Recunosc, eram naiv si nepriceput desi eram inalt si falnic precum un stejar. M-am “ascuns” adeseori dupa mama, precum un copilas prins in timp ce fura prajituri de pe tarabele din piete, si am fugit ori de cate ori am facut o prostioara.
Pe fratii mei vitregi nu prea ii luam in serios la inceput si ma comportam cu ei ca cu niste amici de joaca. Glumeam, dar nu imi gustau umorul. Asta pana cand Daesoh si Youngpo mi-au aratat adevarata lor fata. As fi in stare sa spun ca nu le datorez nimic, dar cum nu? Le datorez inceputul maturizarii mele. Le datorez momentul in care am cunoscut-o pe prima si adevarata mea dragoste, pe Soseono.
Cand am plecat cu Daesoh si Youngpo alaturi, in cautarea Arcului Damul, m-am simtit extraordinar. Nu constientizam pe deplin importanta misiunii pe care regele Geum-wa ne-o incredintase. Vedeam totul ca pe o aventura pe care urma sa o incep cu bunii mei fratiori alaturi. S-a dovedit insa cea mai periculoasa si inselatoare incercare la care am fost supus. Youngpo si Daesoh, cu gandul sa ma piarda in munti, m-au lasat in urma sa cad prada propriilor temeri. Au sperat sa nu ma mai intorc niciodata.
Dar eu le-am dovedit contrariul. Am fost salvat din mlastina de o femeie misterioasa, asa mi-a parut Soseono la inceput, puternica si deosebit de curajoasa.
Zilele pe care le-am petrecut in tabara ei, m-au intarit si mi-au dat forta sa merg mai departe. Acolo am participat la prima mea lupta corp la corp si am invins. Era pentru prima data cand simteam gustul sangelui, al adrenalinei. Poate ca atunci m-am simtit pentu prima data barbat cu adevarat.
Soseono ma privea curioasa si patrundea parca pana in adancul sufletului meu. Recunosc, m-a intimidat la inceput. Mai tarziu am aflat cat de sensibila era, cata feminitate si dorinta nebuna de iubire se ascundea in inima ei de femeie crescuta printre barbati, educata sa fie dura si hotarata, pentru a putea tine piept indatoririlor de negot ale tatalui ei, stapanul Yeontabal.
Cu greu m-am apropiat de ea; cu cat ma respingea mai mult insa, cu atat ma simteam mai atras de fiinta ei. La despartire, dupa ce m-a salvat si primit in randul convoiului ei de negustori, i-am pronuntat cu trufie numele meu si m-am recomandat drept Jumong, print de Buyeo, desi nu aveam voie sa-mi dezvalui identitatea. Am crezut ca o sa o impresionez daca am sa-i spun ca o plac si am sa o rog sa ma caute, dar ea, linistita, fara nicio urma de emotie in glas, m-a facut neghiob si m-a lasat singur, in mijlocul drumului, fara macar sa-mi spuna numele ei.
Cand stau acum si imi aduc aminte cum m-am purtat cu femeia pe care am iubit-o cel mai mult, ma incearca un sentiment de nostalgie si de amuzament. Nu pot sa cred cat de mandru si copilaros eram pe atunci, si tocmai cu ea… Nici acum, dupa atatia ani de cand o cunosc si ii stiu fiecare traire, nu am indraznit sa o intreb ce a simtit ea cu adevarat in acel moment de ingamfare infantila din partea mea. Imi spune insa ca a fost fericita ca m-a intalnit atunci si ca asta conteaza cel mai mult pentru ea. M-a iubit si ma iubeste, stiu asta. Am simtit acest lucru cu fiecare suras pe care mi l-a daruit diminetile, iar eu am iubit-o si o iubesc la fel de mult.
Pacat ca acum nu mai e langa mine. Dar o simt, o simt cu fiecare adiere a vantului, caci el imi aduce urmele buzelor ei, imi aduce caldura trupului ei suav si ma invaluie in tot ce a insemnat iubirea noastra…
In odaia abia luminata, Generalul Jumong isi aduna ultimele puteri pentru a incheia portia de amintiri asternute pe hartie. E mistuit de dor si doar asa isi poate alina suferinta. Ii place sa scrie, sa se amuze de ce a fost odata, sa retraiasca luptele si victoriile, infrangerile si dezamagirile. Scrie in taina, pentru ca nu vrea ca cineva sa-l descopere si sa-l considere slab. Dar soldatii lui stiu deja si nu ii spun. Il admira de la departare…El este eroul lor de pe campul de batalie, eroul care a fost mai presus de toate un OM ce a trait asemenea…
Va urma…
Se incarca...
08/06/2011 la 5:04 pm
Am descoperit si am citit si partea asta… La prima parte am spus totul, nu ma repet.
08/06/2011 la 5:05 pm
As putea scrie un comm mai lung decat recenzia, dar cuvintele raman numai cuvinte, nu pot sa descriu cu adevarat ce simt cand ma amintesc de serialul Jumong
08/06/2011 la 6:12 pm
Crina,eşti senzaţională,ce talent ai :)
Bravo.
08/06/2011 la 6:43 pm
DECI AŞA CEVA NU SE POATE!
08/06/2011 la 6:45 pm
O ORĂ ÎNTREAGĂ M-AM CHINUIT SĂ SCRIU UN COMMENT! O ORĂ! Şi nu a apărut.
08/06/2011 la 6:47 pm
E superbă CRINA!
08/06/2011 la 6:52 pm
Iartă-mă că am răbufnit aşa aici. Dar pusesem atâta suflet.:-(
08/06/2011 la 8:01 pm
Această recenzie m-a făcut să-mi amintesc de perioada când Jumong l-a cunoscut pe Haemosu. Trădarea fraţilor săi a fost una dureroasă pentru Jumong. Şi-a găsit un maestru cât de cât “acceptabil” pentru a-l învăţa să lupte,apoi l-a întâlnit în peşteră pe Haemosu. Prezenţa acestuia l-a frapat pe Jumong,era curios să afle ce fapte a comis acel om de a ajuns închis în acel loc oribil. “Nici eu nu ştiu ce am făcut.”,răspunde Haemosu. A urmat revederea dintre Yuhwa şi Jumong,un moment trăit de Haemosu la intensitate maximă… Legătura dintre cei doi a devenit în timp foarte puternică. Ţin minte că înainte să moară,Haemosu îl mângâia pe Jumong atunci când dormea…CE MOMENT EMOŢIONANT! Elementul cheie spre maturizarea lui Jumong a fost atunci când a aflat că Haemosu este tatăl lui… Sămânţa urii s-a cuibărit în sufletul său,iar imaginea tatălui său mort îl urmărea peste tot… Lumea lui s-a schimbat radical. Tot ceea ce credea că este El s-a dovedit a fi o minciună. Acesta este doar începutul unui drum plin de greutăţi…
Soseono a fost prima lui dragoste,O FEMEIE minunată,care avea abilităţi extraordinare în arta negoţului,acest fapt rivalizând uşor cu frumuseţea ei. Pentru moment, Jumong a pierdut-o,dar o va regăsi într-o bună zi. A fost o poveste de dragoste frumoasă. Acum îmi vine în gând INSOONI-JEBAL,cântecul celor doi… Ce frumos!!! Viaţa i-a oferit în dar două femei minunate care l-au salvat de la moarte. Să fie oare ironia sorţii? Sau destinul?
ESTE O RECENZIE PE MĂSURA FRUMUSEŢII FILMULUI! FELICITĂRI DRAGA MEA NUNIM!
08/06/2011 la 8:16 pm
ŞI VOT!
08/06/2011 la 8:42 pm
eu consider o blasfemie sa vorbesti in numele lui Jumong, pentru ca povestesti viata lui la persona 1, dar ai scris totul foarte emotionant si ai pus mult suflet :)
Vot ””
08/06/2011 la 10:04 pm
Laura,aici nu poate fi vorba de blasfemie!!! Imaginaţia Crinei nu are limite şi ne inundă cu neprevăzut.
08/06/2011 la 8:46 pm
” In odaia abia luminata, Generalul Jumong isi aduna ultimele puteri pentru a incheia portia de amintiri asternute pe hartie. E mistuit de dor si doar asa isi poate alina suferinta. ” – superba imagine! :X
-mie, din contra, imi place stilul abordat! Deseori si eu ma pun in pielea personajelor ( ex: Chuno ), pentru ca pur si simplu ma contopesc cu sentimentele lor.
- Bravo, Crina! :*
08/06/2011 la 8:47 pm
Si da, @ Lovely, si mie-mi merge incredibil de greu blogul zilele acestea…Aseara abia am reusit sa trimit recenzia…mi se bloca si in momentul cand introduceam contul :((
08/06/2011 la 8:53 pm
Lorena!:-x:-x:-x:-x:-x
08/06/2011 la 8:55 pm
Am rescris comment-ul,dar era mult mai complex cel de dinainte.:-(
08/06/2011 la 8:56 pm
Asta e,se mai întâmplă.:-D
08/06/2011 la 9:05 pm
Lovy, ieri seara la DY ultimul episod mi-au disparut vreo trei commuri scrise din suflet si nu am avut putere sa rescriu. A aparut numai ultimul, in care spuneam Noapte buna! :))
08/06/2011 la 9:05 pm
Crina ca de obicei ne impresionezi pe toti! nu cred ca pot spune mai multe pt. ca deja am ramas fara cuvinte!
P.S. Lovely chiar ai depus ceva munca pt. acel comentariu! Cum se face ca nu ai scris nici o recenzie pana acum?( sau ai scris? daca da atunci imi cer scuze) chiar sti sa iti alegi cuvintele! ^_^
08/06/2011 la 9:17 pm
Deea,nu am pc.
08/06/2011 la 9:18 pm
Toate comment-urile le scriu de pe tel,ca şi Lil.
08/06/2011 la 9:19 pm
@LIL,CE RĂU ÎMI PARE.:-(
08/06/2011 la 9:23 pm
offf…ce pacat!:( Imi pare foarte rau, mai ales ca acest lucru ii impiedica pe multi sa scrie si sa ne daruiasca o parte din talentul lor. Imi cer scuze ca raspund asa greu dar viteza mea la net este foaaarte mica.
08/06/2011 la 9:27 pm
Deea,eu m-am resemnat de mult timp. Dar am o alinare. Vă am pe voi,pe draga mea NUNIM,şi chiar ţin la acest blog pentru că este format din oameni unul şi unul.
08/06/2011 la 11:14 pm
Multumesc mult pentru ganduri! >:D<
Cum spunea si Camil Petrescu, "eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai…" si am descoperit acest lucru de curand, ca imi pot asterne mai bine gandurile asa intr-o recenzie, la persoana I; nu ma pot contopi mai bine cu personajul si trairile lui, decat punandu-ma in locul sau. @Laura, cuvantul folosit de tine, "blasfemie", m-a ranit si m-a intristat, imi pare rau ca simti asa :((
Imi doresc sa va placa si sa nu va para o incercare de "rapire" a identitatii lui Jumong. Nu vreau in niciun caz asta….
O seara placuta in compania acestor amintiri placute!
09/06/2011 la 9:35 am
Minunate ganduri,chiar nu stiu ce sa comentez, ai sintetizat esanta esentelor! Vot ,ca altceva nu pot face!
09/06/2011 la 12:06 pm
Ce amintiri frumoase…
09/06/2011 la 2:08 pm
Am recitit-o şi parcă m-am întors în timp… Ce mult îmi lipseşte acest serial!
09/06/2011 la 2:10 pm
Crina,aştept cu nerăbdare continuarea!:-D
09/06/2011 la 3:22 pm
Felicitari!
Astept continuarea!
VOT!
16/06/2011 la 10:30 am
Crina..geniala ca de obicei… ^ ^ …
Jumong & SoSeoNo forever :D:D
Vot ^ ^
14/09/2011 la 12:15 pm
Vaii,îmi lipsesc recenziild tale!:-(
14/09/2011 la 12:16 pm
*recenziile
20/11/2011 la 4:24 pm
CRINA THE BEST!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!