Construirea unui Regat al Viselor (2)

Notițe referitoare la Giuvaierul Palatul regizat de către Lee Byung Hoon

În cartea sa, Construind un Regat al Viselor (Build a Kingdom of Dreams), regizorul Lee Byung Hoon, povestește și despre blockbuster-ul istoric Giuvaierul Palatului (MBC, 2004). În carte face referire la modalitatea lui de abordare a regiei dramelor: de la alegerea unui scenarist, lucrul cu distribuția, turnarea secvențelor și până la editarea dramei. Ca să nu mai vorbim de crâncena bătălia a rating-ului.

Prezentare generală

Lee Byung Hoon s-a alăturat echipei MBC în 1970 ca asistent de regie. După ce a lucrat la mai multe drame, a regizat documentare despre figuri istorice importante şi seria cunoscută de 500 de ani de istorie a regilor Joseon, fapt ce i-a deschis un mare interes pentru programele istorice. A devenit celebru pe plan internațional, după ce a regizat Giuvaierul Palatului în anul 2004, unde rolul principal a fost interpretat de Lee Young Ae, deși el avusese deja un mare succes în Coreea de Sud, cu Heojun, pe care l-a regizat când avea 55 de ani, după o pauză de 10 ani de regie. Heojun fiind încă una dintre cele mai de succes drame istorice coreene.

Lee Byung Hoon s-a născut într-un sat mic din Chungcheong Namdo din vestul Coreei de Sud. Când era copil, familia sa s-a mutat la Seul, dar când avea doar 6 ani a izbuncit Războiul Coreean iar familia sa a fost nevoită să se mute înapoi în satul natal. Într-o zi, în timpul războiului, tatăl său a spus că iese afară “ca să arunce o privire prin jur”, dar nu s-a mai întors, iar familia n-a mai auzit niciodată ce s-a întâmplat cu el. Așa că mama lui a trebuit să se descurce singură și să aibă grijă de toată familia sa.

Erau foarte săraci și fără o bursă școlară nu putea merge la școală așa că a trebuit să muncească din greu pentru a se întreține. Sora lui mai mare a renunțat la visul de a face studii superioare pentru a contribui la susținerea familiei. Datorită mamei sale dar și a eforturilor surorii sale, el a putut să-și termine studiile și n-a uitat asta niciodată. Acesta fiind și motivul pentru care el a declarat că încearcă să aibă în dramele sale, ori de câte ori poate, personaje feminine principale cu un caracter puternic (de exemplu Jang Geum și Dae Dong Yi).

El a studiat la Universitatea Națională Forestieră din Seul. Însă nu s-a gândit prea mult la studiile sale superioare și de aceea în cele din urmă a ales domeniul forestier în ideea că în viitor se va ocupa de cultivarea şi creșterea unei livezi. Dar în curând și-a dat seama că studiile sale nu-l vor ajuta să-și îndeplinească visul și astfel și-a pierdut interesul pentru domeniul forestier, concentrându-se pe studierea altor discipline pe care el le-a crezut că ar fi mai utile, cum ar fi limba engleză. Începuse să-i placă domeniul regiei.

A avut dintotdeauna un interes deosebit pentru lectură fiind ca un şoricel de bibliotecă. Obișnuia să chiulească de la școală ca să meargă la cinema pentru a viziona filme, fapt care a supărat-o foarte tare pe mama sa când a aflat. Doar când prietenul lui a spus că va lua testul pentru a intra în compania de radiodifuziune, Lee Byung Hoon s-a hotărât și el să dea testul împreună cu el și a trecut testul.

Contextul, ambientul

Lee Byung Hoon, singur declară că regizorul este ca dirijorul unei orchestre, deoarece acesta trebuie să supravegheze totul – distribuție, lumini, recuzită, machiaj, costume etc. Dar nu poate face totul de unul singur așa că este important să aibă asistenți buni. În funcție de asistenți, munca poate decurge cu dificultăți sau fără probleme. Lee Byung Hoon şi-a petrecut cea mai mare parte a carierei sale la MBC, mai întâi ca și angajat cu normă întreagă iar apoi ca liber profesionist.

La MBC a avut o echipă cu care a lucrat în mod regulat, care cunoștea modul său de lucru. N-a dat prea multă importanță acestui lucru până când a realizat un proiect cu SBS și a avut câteva probleme de comunicare cu echipa. Una dintre aceste probleme a fost cu recuzita. A cerut departamentului care se ocupa de recuzită, să-i facă o scară care ar putea fi folosită pentru a urca peste zidurile orașului și nu s-a mai gândit la acest lucru decât în ziua când a trebuit să fie filmată secvența respectivă. Însă când a fost adusă scara pe platoul de filmare, a constatat că ajunge doar până la jumătatea zidului…

Lucrul cu scenariștii

Atunci când începe un nou proiect pentru un serial, îi place să-și aleagă prima dată un scenarist cu care să lucreze, astfel încât să poată alege subiectul împreună. Întotdeauna s-a îndreptat către scenariști care pot scrie povești interesante într-un ritm rapid iar scenariștii nu trebuiau să aibă experiență în a scrie scenarii pentru sageuk (așa cum a fost și în cazul scenaristului Choi Wan Kyu care s-a ocupat de scenariul pentru Heojun). Scrierea unui scenariu pentru o dramă este un lucru destul de greu de făcut deoarece, spre deosebire de film, scenariul pentru dramă nu este finalizat în întregime înainte de a începe filmarea propriu-zisă a dramei. Doar povestea generală fiind trasată în avans. Scenariul pentru episoade se face în fiecare săptămână iar scenariștii trebuie să respecte termene limită căci altfel filmarea se oprește. Povestea poate fi schimbată în funcție de rating și de reacțiile telespectatorilor. Pentru serialele de televiziune importanța unui scenarist bun este foarte mare – 70% din succes depinde de poveste.

Iar dacă regizorul nu este mulțumit de scenariu, atunci scenaristul va trebui să-l revizuiască. Pentru primul episod din Heojun, Choi Wan Kyu a rescris scenariul de 5 ori. După această întâmplare Choi Wan Kyu n-a mai dorit să lucreze cu Lee Byung Hoon dar totuşi cei doi au lucrat împreună şi la următorul proiect – Negustorul Sangdo, care a avut de asemenea succes, însă nu cu aceleași rating-uri ridicate ca la Heojun. (Unul dintre motive fiind existența altor seriale populare pe alte canale de televiziune. KBS lansând drama 겨울 연가 Winter Sonata și SBS 여인천하 Ladies of the Palace).

Scenariștii erau stresați din cauza rescrierii scenariului dar și din cauză că filmările se prelungeau până noaptea târziu, până când regizorul era mulțumit de scenă. În Yi San, figuranții au stat pe o vreme friguroasă de iarnă până la 6 dimineața pentru ca secvența să iasă bine. Lee Byung Hoon nu și-a dat seama de asta decât atunci când a citit comentariile de pe forumurile existente pe internet. Abia atunci a realizat cât de greu le-a fost acestora să îndure totul în tăcere!

Lucrul cu scenarista Kim Young Hyun

Giuvaierul Palatului a fost difuzat pe MBC în 2003-2004. Regizorul Lee Byung Hoon avea deja două drame foarte cunoscute pe care le regizase până să revină la regie: Negustorul Sangdo și mai înainte de aceasta, pe Heojun, una dintre cele mai de succes drame coreene din toate timpurile. El a colaborat la aceste două drame cu același scenarist: Choi Wan Kyu.

Dar Negustorul Sangdo a fost programat pentru rularea a doar 40 de episoade însă a fost prelungit cu 10 episoade iar acest lucru i-a cauzat probleme scenaristului Choi Wan Kyu deoarece acesta semnase deja contractul cu SBS pentru drama All In și putea fi dat în judecată pentru încălcarea contractului. Așa că el i-a cerut colegei și totodată prietenei sale Kim Young Hyun să scrie pentru el scenariul pentru episoadele 41 și 42. Regizorul Lee a fost încântat de scenariu și n-a aflat decât mai târziu că acele episoade au fost scrise de Kim Young Hyun.

Datorită acestei conjuncturi, regizorul Lee a fost încântat de ideea de a lucra cu scenarista Kim Young Hyun pentru următorul său proiect. Dar, acest proiect încă nu fusese decis. Kim Young Hyun a absolvit Universitatea Yonsei, cu o diplomă în economie și apoi a lucrat ca jurnalist pe teme economice la postul MBC. Aici, ea a lucrat la mai multe drame și emisiuni TV, dar era încă o tânără scenaristă și necunoscută iar MBC nu credea că poate să scrie un scenariu lung pentru o dramă sageuk lungă. Dar Lee Byung Hoon a dorit să lucreze cu ea.

Alegerea subiectului

După ce a ales un scenarist pentru viitorul proiect, regizorul și scenaristul caută o carte care va sta la baza următoarei drame. Cheia succesului unei drame este o poveste bună. Dar după cum declară Lee Byung Hoon, schimbările care au avut loc în tendințele literare din Coreea de Sud au făcut mult mai dificilă găsirea unor povești sau nuvele ca subiect pentru dramă. Până în 1970, romanele coreene erau foarte bine scrise și structurate. Dar după 1970 tendința s-a îndreptat mai mult spre o tentă psihologică, tentă care este mai dificil de interpretat într-o dramă. Iar acest lucru înseamna că, atunci când o carte cu o poveste bună devenea populară sau cunoscută, exista o concurenţă între diferitele companii de audio-vizual pentru a obține drepturile de autor. Și de mai multe ori Lee Byung Hoon a fost înfrânt de cei de la postul rival de radiodifuziune SBS, pentru obținerea drepturile de autor pentru a ecraniza povestea din carte.

El consideră că tot atât de importantă ca și povestea bună este și cine ar trebui să fie personajul principal. De aceea a preferat să folosească tipologii de oameni obișnuiți pentru personajele principale ale unei drame, personaje care permit mai multă creativitate deoarece există puține informații despre ele în cărțile de istorie. Dae Jang Geum și Heojun au fost amândoi oameni obișnuiți care au lucrat în poziții de jos la curtea regală ajungând încet-încet în poziții superioare la curtea regală. Însă există puține informații despre ei în cărțile de istorie ceea ce lasă destul loc pentru creativitate atunci când se scriu poveștile lor.

Îi place de asemenea ca dramele sale să aibă și un caracter educațional și astfel a prezentat publicului în fiecare dramă, discipline creative din domenii diferite de exemplu Heojun- leacuri, medicamente; Sangdo- economie,negustorie; Balada lui Seodong -știință; Giuvaierul Palatului – bucătărie, gătit; Yi San- pictură și Dong Yi- muzică. Dar când ideea de bază a dramei Dae Jang Geum, prima femeie doctor a unui rege Joseon, i-a fost sugerată (există aproximativ 10 referiri despre Dae Jang Geum în Sillok, Analele Joseon-ului), a fost îngrijorat de faptul că povestea ar fi prea asemănătoare cu Heojun, care avea de asemenea subiectul principal spitalul regal și doctorul regelui!

Așa că au căutat alte idei, dar după câteva luni s-au întors la aceeași idee. Cu toate acestea, ei au fost nevoiți să o facă diferită ca și subiect, așa că Kim Young Hyun a sugerat ca în loc de a face o dramă despre medici, s-ar putea baza pe gastronomie, povestea învârtindu-se în jurul bucătăriei regale și a bucatelor pregătite pentru familia regală. Ideea de bază era că mâncarea poate fi de asemenea și medicament. Au existat deja o serie de drame populare bazate pe produse alimentare.

Iar în Japonia dramele despre mâncare și cele manga erau foarte populare, astfel încât Lee Byung Hoon a crezut că ideea s-ar putea să funcționeze însă cei de la MBC erau îngrijorați că ideea de bază a unei drame era bucătăria regală. Obținerea ingredientelor necesare pentru prepararea tuturor mâncărurilor regale ar fi încărcat balanța de cheltuieli și erau preocupați că telespectatorii n-ar fi interesați de mâncarea pregătită la palat deoarece ei n-ar fi în stare să-și facă acasă un asemenea meniu. Însă regizorul Lee a insistat  asupra faptului că ar putea merge această idee.

Regizorul își pusese întrebarea dacă telespectatorii o să creadă că din moment ce este multă mâncare pe platoul de filmare, actorii și personalul tehnic ar putea mânca după pofta inimii. Dar nu era cazul. Filmările durau de obicei mult timp iar între timp mâncarea se răcea ori se putea perima. De asemenea, a declarat că mâncarea de la palat arăta bine, dar nu mai avea multe condimente, fiind fadă.

Alegerea actorilor principali

Fiind în continuare preocupat că telespectatorii vor dori să compare Giuvaierul Palatului cu Heojun, s-a decis ca pentru a face această dramă mai diferită, povestea lui Jang Geum ar trebui să înceapă din copilărie. Iar asta a însemnat găsirea unui copil actor precum dar și a unui actor adult pentru a juca rolul principal. Dar, înainte de a fi ales actorul copil, trebuia să aleagă actrița pentru rolul de adult. Referitor la acest punct, în cartea sa Lee Byung Hoon a scris şi câteva pagini despre experiența pe care a avut-o cu actrița Song Yun Ah. Devenise o fixație pentru el, să o aibă într-una din dramele sale. Această idee fixă a început cu Heojun, când a vrut ca ea să o interpreteze pe asistenta Yejin, asistentă care se îndrăgostește de doctorul Heojun.

Dar după ce i-a oferit rolul, aceasta l-a făcut să aștepte luni de zile până când l-a refuzat. Fără să fie descurajat, el i-a oferit rolul principal feminin în următoarea sa drama – Negustorul Sangdo. Dar, din nou, ea l-a refuzat, după mai multe deliberări. Același lucru s-a întâmplat și atunci când ea a fost prima alegere pentru rolul lui Jang Geum din Giuvaierul Palatului. După ce a fost refuzat de trei ori s-a decis într-un final să renunțe să o mai distribuie în dramele sale. Lee Byung Hoon de obicei lucrează cu actori principali maturi (cu cei de peste 30 de ani). Numai în drama Balada lui Seodong a lucrat cu actori mai tineri. De altfel declara că din mai multe motive este mai greu să găsești actori principali pentru sageuk.

Primul motiv ar fi că dramele sale sunt lungi, având peste 50 de episoade, actorii vor fi ocupați cu filmarea pentru aproape un an și mulți dintre ei își fac angajamente pentru alte proiecte. Al doilea motiv ar fi solicitarea fizică și rezistența actorului, multe dintre scenele dramei sunt filmate în aer liber, astfel încât trebuie să facă față un regim termic canicular sau unor temperaturi scăzute. Iar în cele din urmă un motiv ar fi posibilitatea eșecului. Sageuk-ul poate fi o provocare pentru actori și pentru interpretarea acestor roluri. Dacă drama nu are succes, acest lucru poate atârna greu asupra carierei actorului, făcând ca popularitatea lui să scadă brusc lăsându-l poate fără proiecte viitoare. Acest lucru nu se aplică în cazul filmelor.

Dacă un film este un fiasco, telespectatorii uită curând și trec mai departe găsind un alt film care poate fi interesant. Deci, nu merită riscul ca actorii de top să se implice în dramele sageuk. Este mai ușor pentru ei să facă reclame profitabile, care sunt mai ușoare, mai sigure și chiar îi ajută să-și mențină popularitatea. Așadar mulți actori de top pur și simplu refuză să aibă roluri în dramele sageuk. Lee Young Ae a fost cea de a șaptea actriță invitată să joace acest rol. Iar acest lucru n-a fost pentru că regizorul nu-și dorise ca ea să facă acest rol, ci pentru că ea era deja un star în Coreea de Sud și Lee Byung Hoon nu s-ar fi gândit să o întrebe. A presupus că cineva de calibrul ei n-ar lua în considerare un rol într-o dramă sageuk. La început și ea a spus nu, dar apoi mai târziu, spre surprinderea tuturor s-a răzgândit.

Alegerea unui copil actor

Deoarece primele 4 episoade ale dramei urmau să fie despre copilăria lui Jang Geum, trebuia găsit un copil actor în vârstă de aproximativ 8 ani. Dar, când trebuie să filmezi cu un copil actor există două cerințe – copilul trebuie să semene cu actorul adult din acel rol și în mod ideal copilul ar trebui să știe să joace un rol.  Este dificil ca aceste două condiții să fie îndeplinite simultan. Așa că ce ar fi mai bine: un actor bun, care nu seamănă deloc cu actorul adult sau un actor drăguț care nu poate interpreta prea bine un rol? Aceasta era problema cu care s-a confruntat regizorul atunci când a organizat casting-ul pentru tânăra Dae Jang Geum.

Într-un final, actorul copil a fost ales – Jo Chong Un – care nu semăna cu eleganta Lee Young Ae și au existat temeri că telespectatorii nu i-ar accepta această versiune mai tânără a lui Lee Young Ae. A mai fost ales un alt copil actor, dar felul de a interpreta și atitudinea nu erau prea bune pentru rolul care i se cerea. Așa că au rămas cu Jo Chong Un. Regizorul a fost impresionat de jocul ei actoricesc și de profesionalismul ei. Chiar dacă ea era doar o fetiță, știa mereu replicile și nu făcea greșeli. Doar o dată în timpul unei filmări care s-a prelungit până noaptea târziu, regizorul a trebuit să spună “cut”, pentru că-i putea auzi sforăitul.

Dar nu era ea vinovata, ci mama tinerei actrițe, care o însoțea tot timpul pe platoul de filmare și care adormise!
Din păcate, după ce a fost difuzat primul episod, așa cum a prezis, internauții au postat pe internet și pe forumuri, mesaje în care se plângeau de tânăra Dae Jang Geum spunând că nu era suficient de drăguță și cum puteau ei, să se aștepte ca telespectatorii, să creadă că ea este tânăra Lee Young Ae? Dar, treptat (de asemenea, așa cum a și prezis), farmecul și calitățile tinerei actrițe i-a câștigat pe telespectatori. Rating-ul s-a ridicat de la episod la episod și uite așa povestea personajului copil, care a fost programat pentru rula doar până la episodul 4 a fost extins până la episodul 5.

Garderoba

Odată ce actorul principal a fost ales, regizorul a dorit să aleagă culorile potrivite pentru garderoba ei, ce fel de hanbok-uri i s-ar potrivi. Până în acel moment, în dramele sageuk, servitoarele de la palat purtau culoarea roz sau jad pentru chogori iar fusta era de culoarea bleumarin. Dar această schemă de culori a fost schimbată în această dramă, pentru a se potrivi perfect cu Lee Young Ae.

Regizorul a petrecut câteva ore cu ea în sediul MBC în timp ce ea a probat diverse hanbok-uri pentru a decide care culori i se potrivesc mai bine. Culorile purtate de personaje secundare aveau, de asemenea, să se schimbe, în cazul în care culorile nu s-ar potrivi cu actorii din rolurile secundare și nu ar fi dat bine pentru întregul proiect.

S-a decis că nuanța de verde i s-ar potrivi cel mai bine, urmată de o tentă mai întunecată de verde, culoarea “răsăritului” culoarea “apusului” și ivoriu. Așa că ea poartă în această dramă diferite combinații de culori dar în special hanbok-ul compus din chogori de culoare verde și fusta bleumarin, chogori de culoarea dovleacului și fusta bleumarin, iar atunci când devine doctor va purta chogori ivoriu și fustă bleumarin.

Filmarea

Există o diferență mare între a filma o dramă sageuk și una modernă: dramele moderne sunt filmate în principal în studiou, având puține locații în afara studioului, în timp ce locațiile de filmare în aer liber sunt foarte importante în dramele sageuk. Au și dramele sageuk locații în interior, dar se bazează mai mult pe cele în aer liber. Pentru filmare în exteriorul studioului, Lee Byung Hoon folosește doar o singură cameră de filmat, astfel încât poate prinde peisajul într-un mod delicat, fără a îngrădi filmarea sau panorama cu alte camere fixe.

Dar această metodă consumă timp deoarece atunci când personajele sunt filmate, camera trebuie să fie fixată asupra unui singur personaj până când acesta își termică replica iar apoi trebuie să oprească acțiunea și bineînțeles și camera pentru a o fixa asupra celuilalt personaj. De asemenea, actorii trebuie să repete replicile de mai multe ori, pentru a putea fi filmați din diferite unghiuri. Singurul avantaj al folosirii unei singure camere de filmat ar fi că nu există nici o restricție din care unghi să-i filmeze pe actori astfel încât aceștia să dea bine pe sticlă.

Pentru secvențele de interior sunt folosite trei camere. Două camere de filmat sunt fixate pe fiecare personaj principal iar a treia cameră va fi fixată pentru a prinde cele două personaje în cadru. Deci, pentru o secvență de 5 minute filmată în interior este nevoie de numai 5 minute de filmare. Dar pentru un episod de 70 minute, filmat în aer liber, filmarea poate dura câteva zile sau chiar mai mult de o lună.

Din cauza naturii laborioase de a filma scene în aer liber, va exista întotdeauna o lipsă de timp, atunci când se filmează dramele sageuk. Astfel, uneori, filmarea se poate prelungi toată noaptea. Întâmplându-se uneori ca scenele de zi să fie filmate în timpul nopții și viceversa. Dar din cauza echipamentelor tehnice sofisticate folosite, doar directorul de lumini și regizorul poate spune dacă scena a fost filmată pe timp de noapte, telespectatorii nu vor observa asta. Acest lucru nu este tocmai ideal, pentru că va duce la creșterea cheltuielilor cu iluminatul.

De cele mai multe ori filmările de pe platoul Giuvaierul Palatului se întindeau până noaptea târziu, așa că toată lumea începea să se simtă obosită. Într-una dintre secvențe Jang Geum și lordul Min trebuie să meargă pe un drum de munte plin cu zăpadă. Au mers pe jos și au tot mers așteptând ca regizorul să spună “cut”. În cele din urmă, Lee Young Ae a întrebat cât de mult mai trebuie să meargă și abia atunci toată lumea și-a dat seama că Lee Byung Hoon a adormit și au trebuit să-l trezească!

Pe măsură ce serialul avansa a crescut și rating-ul. Dar cu toate că rating-ul depășise 50%, regizorul a pus-o pe scenarista Kim Young Hyun să rescrie scenariul de 6 ori, până în punctul în care s-a îmbolnăvit din cauza stresului. Filmările i-au afectat pe toți…
Este nevoie cam de 8 luni pentru a filma o dramă sageuk. Și pentru că sunt multe scene filmate în aer liber, actorii fie suferă de cald sau de frig. Lee Young Ae a fost întotdeauna o profesionistă pe platoul de filmare. Ea n-a întârziat niciodată, nu s-a plâns niciodată de frig, de foame sau de oboseală.

Pentru că filmau până târziu în noapte, echipa se aduna împreună la masă ca să mănânce ramyeon. Cele mai mulți actrițe nu mănâncă noaptea târziu, deoarece sunt îngrijorate pentru silueta lor. Dar Lee Young Ae a mers întotdeauna să mănânce împreună cu toată echipa. Spunea că dacă nu mănâncă, simte că nu are energie. Dar atunci când într-o zi a purtat un hanbok albastru pentru o secvență, regizorul a observat că a luat în greutate. Lee Young Ae a fost și ea conștientă de acest lucru, dar nu putea face nimic referitor la orele de lucru lungi și nopțile târzii când mânca. Așa că regizorul a cerut costumierelor să o îmbrace în culori care o fac mai slabă iar el să încerce să o filmeze din unghiuri care o avantajau.

Un alt punct pe care el îl consideră important este acela că atunci când filmează personaje feminine principale, trebuie să le facă să apară cât mai atractive posibil. De aceea folosește mereu flori sau munți în fundal, cât mai multe posibil pentru a realiza un personaj feminin delicat. Actorii din rolurile secundare  se plâng că el face acest lucru doar pentru personajele principale…

Alegerea locației pentru înmormântarea doamnei însoțitoare la curte Jeong

Pentru scenele importante din orice dramă, este esențial să alegi locul potrivit. Coreea de Sud are mulți munți mici însă există și munți înalți, cum ar fi Jirisan și Soraksan, unde poate fi creată o atmosferă diferită, având o panoramă superbă. Una dintre cele mai importante scene din Giuvaierul Palatului este scena de înmormântare a doamnei Jeong (episodul 22), doamnă care fusese însoțitoare la Curtea Regală.

Moartea ei a fost tristă, ea fiind un personaj bun și drept iar telespectatori au iubit-o nespus de mult. Așa că regizorul a dorit să găsească un munte cu suficientă aură mistică pentru a da scenei impactul pe care-l merita. În cele din urmă s-a decis pentru Jirisan, în Gyeongsando din sudul Coreei. Scena durează doar 2 – 3 minute, dar realizarea ei a durat 10 ore – de la călătoria până la Gyeongsando, la 5 ore de mers pe jos până sus pe munte și apoi jos de pe munte și o oră pentru filmarea scenei. Însă totuși, nimeni nu s-a plâns din cauza asta pentru că merita tot efortul pentru scena respectivă.

Vremea de pe muntele Jirisan este faimoasă pentru cât de schimbătoare poate fi. Când mergeau pe munte, era senin și luminos, iar regizorul era îngrijorat de faptul că n-ar putea să surprindă starea de spirit sumbră și atmosfera mohorâtă pe care o dorea el pentru scenă, dar când au ajuns la locație era deja cețos. Apoi la două minute după ce s-a terminat filmarea, vremea s-a schimbat din nou și a venit o ceață groasă. Era imposibil să filmezi pe o asemenea vreme când ceața era atât de groasă încât nu puteai vedea aproape nimic. Dar a fost norocos, dacă ar fi durat încă zece minute filmarea n-ar mai fi putut să filmeze nimic.

Moartea doamnei Choi

Este o poveste amuzantă despre filmarea acestei scene. Zona aflată pe un mic munte local, unde mama lui Jang Geum a fost ucisă, a fost aleasă ca locație pentru moartea doamnei Choi (episodul 48). Regizorul a spus că știa drumul, așa că el a condus drumul pe munte, în spate lui fiind echipa care căra tot echipamentul necesar. Dar pe măsura ce mergea el a început să se îndoiască că acesta era locul potrivit, așa că a început să mărească pasul gândindu-se că dacă a făcut o greșeală nu vrea ca toată echipa să care degeaba în spate tot echipamentul, dacă drumul nu este bun. Se gândea că dacă se grăbește s-ar putea întoarce repede înapoi în cazul în care ar fi greșit locația.

Dar, așa cum el a început să accelereze pasul, ceilalți din spatele lui au mărit și ei pasul, astfel încât în cele din urmă cu toții au urcat muntele repede împreună! Toată lumea era obosită și transpirată iar apoi șocată atunci când regizorul a trebuit să recunoască faptul că n-a putut să găsească locația pe care o căuta. Așa că s-au întors de unde au plecat și au început să se uite cu atenție în toate părțile. De ce munții din Coreea de Sud sunt atât de asemănători, s-a întrebat el! Până la sfârșitul zilei, toată lumea era epuizată!

Editarea

O altă parte din munca regizorului este aceea de a lucra cu editorii după filmare. Camerele de editare din cadrul companiei de radiodifuziune sunt mici – o cameră suficient de mare are doar un birou și câteva scaune. Toate show-urile trebuie să fie editate, de la știri și până la drame, deci având în total aproximativ 50 de camere de editare, fiecare cameră are alocat un spațiu redus.

El a povestit o întâmplare hazlie de pe vremea când nu era regizor de filme sau drame. El și cineastul (la acea vreme nu existau redactori) au stat treji toată noaptea, editând un film care trebuia să fie difuzat în seara următoare. Dimineața s-au oprit un pic din treabă și s-au dus să-și ia ceva de mâncare. Dar când s-au întors, doamna care făcea curățenie fusese în încăpere și a “curățat tot” ; curățenia incluzând și aruncarea filmului!
Iar gunoiul fusese deja colectat în acea dimineață de la compania de difuzare.

Așa că au trebuit să meargă la locul de depozitare și eliminare a deșeurilor și să treacă prin munți de gunoaie și să caute ce au pierdut. Din fericire, în cele din urmă au găsit filmul. Dar în acel moment și-au dat seama că este ora 17 și că trebuie să ajungă înapoi la camera de editare. Filmul a fost zgâriat și se vedea ca și cum pe parcursul episodului ar fi fost tot timpul ploaie. Dar cel puțin s-au întors cu acel film. A fost o experiență pe care spune el că nu o va uita.

Realizarea unui sageuk este în mod clar un proces foarte intens unde toată lumea lucrează destul de mult, având puține ore de somn. Așa că odată ce drama este finalizată toată lumea vrea să ia o pauză. Ca liber profesionist, Lee Byung Hoon poate lua de asemenea o pauză înainte de a începe proiectul următor. Ultimele lui drame au fost filmate în 2013 și anume Horse Doctor și Flower In A Prison în 2016.  În 2015, atunci când avea 71 de ani, declara că soția sa îl tot așteaptă să se retragă din lumea filmului, de câțiva ani de zile. Ne punem și noi întrebarea oare îl vom vedea din nou în scaunul de regizor pe Lee Byung Hoon, cu un alt proiect?

Surse: dramasrok, wikipedia, hancinema, imbc