Clondirul cu mastică (8)

Aceasta este a 8-a şi ultima parte din seria dedicată articolelor legate de tradiţia şi obiceiurile poporului coreean în ceea ce priveşte alcoolul.

Băutul şi manierele

Cum aţi citit deja în articolele precedente, coreenii au reguli stricte şi ţin la etichetă atunci când consumă băuturi alcoolice (sul), încă din antichitate. Utilizată la mesele ritualice oferite în cinstea strămoşilor, oferită oaspeţilor şi bătrânilor din familie, băutura are un rol extrem de important în eticheta poporului din peninsulă.

Influenţată de confucianism, societatea coreeană a pus preţ pe reguli şi etichetă în toate aspectele vieţii, iar băutul nu face o excepţie. Practic, îndedatul la alcool nu era posibil fără acceptul celui mai în vârstă membru al familiei, şi în faţa adulţilor, iar femeile puteau şi ele participa, dar le era interzis să toarne în paharul bărbatului (lucru pe care şi-l permiteau doar curtezanele, deoarece era considerat un gest umilitor pentru femeile din înalta societate).

Regulile în ale băutului provin din „Sohak”, scrieri care dădeau reguli în toate aspectele vieţii, datând din timpul dinastiei Joseon (1392-1910). Conform Sohak, atunci când o persoană toarnă băutura în paharul altei persoane, dintr-o sticlă, trebuie să o ţină cu mâna dreaptă, iar cu stânga să ţină mâneca mâinii drepte, pentru ca aceasta să nu atingă cele aflate pe masă. Dacă o persoană tânără este servit de una mai mare ca vârstă, acesta nu trebuie să refuze, şi să mulţumească. Nu trebuie să termine paharul înaintea aceste persoane, iar când bea, trebuie să o facă cu capul întors într-o parte, şi să acopere paharul cu mâna. După ce termină de băut, trebuie să returneze paharul. Chiar şi cei care nu pot bea dintr-un motiv sau altul, sunt obligaţi să guste chiar şi pe vârful limbii, şi apoi să aşeze paharul pe masă.

„Hailjuyeondo” – Petrecere cu băutură într-o zi de vară, de Yi Sun Min

Obiceiuri

Băutul era un lucru pe care îl făceau toţi, indiferent de statut social, de la rege până la servitori, aşa că mesele cu băuturi erau dese, şi de multe ori puse pentru a oferi ceva. La festivale, nobilii stăteau pe scaune, cu băutură şi tăvi individuale cu mâncare şi alcool, iar oamenii de rând stăteau pe pământ şi împărţeau doi o tavă.

Primirea oaspeţilor făcea parte din viaţa de zi cu zi chiar şi pentru cei fără titluri oficiale, astfel că apropae fiecare gospodărie îşi producea alcoolul. O expresie asociată cu această practică este „jujugaekban” şi spune că „gazda roagă oaspetele să servească alcool, iar oaspetele roagă gazda să servească orez”. Se spune că expresia derivă dintr-o anecdotă conform căreia doi rivali participă la un concurs de tras cu arcul, după care împart o masă, unul îi oferă un pahar celuilalt, iar acesta îl roagă să servească un bol cu orez. Se ştie că poporul coreean ţinea la reguli chiar şi dacă cei doi erau duşmani, şi serveau alcoolul cu cea mai mare curtoazie.

Oboseala se vindeca cu băuturi, când oamenii lucrau câmpul, se odihneau cu un pahar de nongju (băutura fermierilor), aşezaţi în cerc, şi invitau şi pe oricine trecea prin zonă.

Întradevăr, obiceiul de a bea este adânc înrădăcinat în cultura coreeană, iar oferitul de băutură unei persoane, cu generozitate, însemna să îţi deschizi sufletul şi mintea faţă de ea.

Cultura băuturii

Un aspect deosebit în cultura acestui popor ţine de gesturile de a primit paharul cu ambele mâini, şi de a-l returna după ce i se goleşte conţinutul. Dacă diferenţa de vârstă dintre doi parteneri de pahar este mai mică de 5 ani, atunci paharul poate fi primit şi cu o singură mână. Pentru cei care se adresează formal, ambele mâini sunt necesare. Chiar şi în cazul femeilor băutura se oferă cu ambele mâini, fie că sunt de aceeaşi vârstă sau mai tinere.

„Yayeon” – Banchet pe timp de noapte din “Cartea picturilor de gen” de Seong Hyeop

Cultura băutului variază în funcţie de ţară, în Japonia oamenii îşi umplu singuri paharele. În China şi Rusia paharul se bea tot deodată, şi se oferă toasturi tot timpul, în China toasturile se ţin înainte de a se bea din pahar, iar în Rusia după ce se bea. Practica circulării şi schimbului de pahare ca la coreeni este unic , un pahar primit se reîntoarce la cel care l-a oferit, paharul mirelui este oferit miresei  şi un pahar pus pe masa de ritual este împărţit tuturor participanţilor.

Schimbul de băutură are şi ca scop eliminarea formalităţilor nenecesare între persoane. Acceptarea unui pahar cu ambele mâini este un mod de a arăta respectul, obiceiurile coreenilor arată de asemenea compasiunea şi afecţiunea pe care o simt unii pentru alţii.

***Acest articol face parte dintr-o serie de 8 articole, realizate cu cooperarea Institutului Naţional de Cercetare a Patrimoniului Cultural***

Sursa: korea.net, sursa originală: Intangible Cultural Heritage of Korea