Ana-Maria Ruse [KF]

Clondirul cu mastică (7)

Written by Ana-Maria Ruse [KF]. Posted in Han style, Hanshik - Gastronomie, Istorie si cultura, Recenzii Koreafilm, Traditii

Tagged: , , , , , , , , ,

140121_alcohol_korean_life6

Published on octombrie 30, 2014 with 9 comentarii

Alcoolul şi obiceiurile

Obiceiuri de sezon

Coreenii au sărbătorit întotdeauna acele zile legate de schimbările de sezon de-a lungul unui an. Ei aduceau mulţumire zeităţilor sau spiritelor ancestrale, şi se bucurau împreună cu vecinii şi întreaga comunitate, astfel că alcoolul era întotdeauna indispensabil la aceste ocazii. Băuturile erau făcute din diferite ingrediente în funcţie de sezon şi aveau o semnificaţie aparte cu fiecare din ocaziile de sărbătoare.


Fermieri admirând luna plină cu ocazia Daeboreum, în a 15-a zi din prima lună a anului, imagine de pe un paravan numit “Gyeonjikdo” sau “Pictură cu recolte şi viermi de mătase”, autor necunoscut.

Prima zi din prima lună a anului este Noul An, sau Seollal, ocazie cu care coreenii îşi vizitau membrii familiei şi vecinii, pentru a-şi arăta respectul faţă de cei mai în vârstă, şi erau invitaţi la „sechan”, sau masa de anul nou. Feluri speciale de mâncare erau puse pe masă, făcute din orez, fructe de mare, carne, ouă, iar curmale împreună cu „seju” erau servite, seju fiind denumirea dată băuturii băute de anul nou, acest seju fiind de cele mai multe ori cheongju sau yakju preparate în vara anului precedent.

Dosoju”, mai exact „băutura care apără împotriva spiritelor malefice”, era consumată şi ea la masa de anul nou, în credinţa că va alunga spiritele rele tot anul. Inventat de doctorul chinez Hwata, dosoju este făcut din ingrediente medicinale cum ar fi ardeiul chinezesc, rădăcina florii balon, făcute pudră şi puse în apă de orez, după care sunt filtrate şi apa rezultată se fierbe.

A 15-a zi din prima lună se numeşte Daeboreum, ocazie cu care se bea un vin despre care se credea că va aduce numai veşti bune tot anul. Copiii doar puneau limba pe un pahar de alcool, după care băutura era aruncată peste sobă pentru ca spiritele rele să dispară la fel ca fumul.

Prima zi din a doua lună a anului este Junghwajeol, care dă startul sezonului de agricultură. Cu ocazia acestei zile, servitorii fermierilor sărbătoreau şi se rugau pentru o recoltă bună, iar stăpânii lor îi serveau cu „nongju”, sau băutura fermierilor. Tinerii care erau încă minori primeau un bol mare cu alcool care semnifica faptul că urmau să devină adulţi şi să fie egali cu adulţii.

A 3-a zi din a 3-a lună a anului se numeşte Samjinnal, iar coreenii o petreceau la picnic, pentru a se bucura de primăvară şi de florile care înfloresc, şi beau „dugyeonju”, băutura făcută din florile de azalee. În jurul acestei perioade a anului se beau şi băuturile „cheongmyeongju” şi „gwahaju”. Cheongmyeonju sau vinul limpede şi curat este un tip de cheongju fermentat pentru 21 de zile. Are o aromă intensă şi dulce plăcută şi de cei care nu sunt mari băutori de alcool. Gwahaju înseamnă şi băutura trecerii prin vară fără probleme, şi se vindea la taverne în perioada aceasta a anului.

În luna aprilie, când în emisfera nordică este primăvară, toate fiinţele vii încep să crească şi agricultura începe în forţă. Gospodăriile individuale angajau lucrători şi formau asociaţi numite „durae”, ca un fel de echipe comune care să lucreze câmpurile, ajutându-se. Lucrătorii erau omeniţi cu cantităţi considerabile de „takju”, făcut din „nuruk” şi orez.

A 5-a zi din luna 5 din an este Dano, ocazie cu care bărbaţii jucau un joc cu mingea, iar femeile se dădeau în leagăn, bucurându-se de natură. Femeile îşi spălau părul în apă în care au fiert rădăcini de iris, şi frunze, despre care credeau că alungă bolile. Din iris se făcea şi băutură, prin introducerea rădăcinilor în cheongju care dădeau aromă lichiorului.


Danodo sau “Scenă în ziua de Dano”, de pictorul Shin Yun Bok

În a şasea lună din an, în a 15-a zi se sărbătorea Yudujeol, sau „ziua în care oamenii îşi spală părul în apă curgând spre est”. Ca să evite căldura verii oamenii beau lângă cursurile de apă.

A 15-a zi calendaristică din a şaptea lună se numeşte Baekjungnal. Cuvântul de bază, „baekjung” înseamnă „dintr-o sută”, a cărui semnificaţie era că un număr variat de legume şi fructe creşteau în cantităţi enorme în această perioadă. Fructele, legumele, orezul şi alcoolul erau aranjate pe o masă pentru a oferi un ritual sufletelor strămoşilor. În perioada aceasta când agricultura era într-o pauză, se supraveghea operaţiunea de săpare, iar lucrătorii puteau lua pauze şi se puteau bucura de bucate şi băutură. Servitorii din gospodăriile de la care se aşteptau cele mai bogate recolte călăreau vacile prin sat şi erau trataţi cu băutură gratis. Unii dansau de fericire în costume din paie, şi primeau băutură de la toţi vecinii.


Scenă cu fermieri şi soţiile acestora cărând băutură şi mâncare, imagine de pe un paravan numit “Gyeonjikdo” sau “Pictură cu recolte şi viermi de mătase”, autor necunoscut.

În luna 8, în a 15-a zi se sărbătoreşte Chuseok, sau Hangawi, când coreenii aşezau o masă rituală pentru strămoşi, şi îngrijeau mormintele acestora. După ce curăţau locurile de veci, membrii familiei împărţeau mâncărurile şi băutura. De Chuseok se consumă o varietate de băuturi alcoolice, în special „dongdongju”, un fel de takju făcut din orez glutinos şi nuruk.

A noua zi din a noua lună este Jungyangjeol şi e considerată de bun augur, şi aducătoare de energie pozitivă. În această zi se ţineau sărbători de stat, cum ar fi festivalul onorării învăţaţilor, iar oamenii mergeau la picnic pe munţi şi compuneau poezii înconjuraţi de arţari şi crizanteme colorate. Consumau fructe, prăjituri din flori şi lichior de crizanteme, făcut cu petalele florilor înmuiate în cheongju, şi filtrate apoi.

Ritualuri ancestrale au loc pentru a sărbători realizările din an, în jurul zilei de 15 a lunii a zecea. Familiile vizitau mormintele şi organizau ritualuri pentru 5 generaţii de strămoşi, împărţind mâncarea şi băuturile oferite ca rit.

Ultima zi a lunii a 12-a care se numeşte „ziua mică de anul nou”, coreenii îşi luau rămas bun de la anul curent, şi îl primeau pe cel nou. Şi în această zi aduceau tribut strămoşilor, aduceau cinste celor mai în vârstă şi împărţeau ofrandele.

Ritualuri de trecere

Alcoolul era cel mai important element de pe mesele coreeniilor cu ocazia a 4 ocazii importante în familie, transformarea în adulţi, nunţile, înmormântările şi ritualurile ancestrale.

Gwallye, sau ceremonia trecerii de la copil la adult

Gwallye semnifica maturizarea omului prin ajungerea la vârsta de adult, şi avea loc între 15 şi 20 de ani. Băieţii purtau „gat”, o pălărie coreeană tradiţională, iar fetele îşi ridicau părul sus pe cap şi îl prindeau cu un „binyeo”, un ac de păr ornamental. Chiar dacă tinerii nu erau încă însuraţi, şi nici fetele măritate cu ocazia gwallye, erau deja consideraţi adulţi.

Înaintea ceremoniei tinerii vizitau mormintele strămoşilor pentru a le aduce acestora la cunoştinţă că au devenit adulţi, şi aduceau fructe şi băuturi. Un invitat de onoare era chemat să prezideze ceremonia, era echivalentul unui naş în credinţa creştină. Această persoană era aleasă în general dintre prietenii capului familiei.

Gwallye consta în trei etape. Prima oară, sărbătoritul purta trei tipuri diferite de îmbrăcăminte de adulţi, semnificând desprinderea de etapa de copil, şi transformarea în adult. Apoi i se oferea alcool să bea. Invitatul de onoare era cel care ţinea un discurs, oferea bolul cu alcool sărbătoritului, iar acesta făceau două plecăciuni, după care accepta bolul, îl punea pe masă, îl ridica iar, apoi bea şi îl dădea gol unui asistent, după care făcea iar plecăciuni în faţa invitatului de onoare. Această procedură semnifica startul unui nou statut în viaţa acestuia. A treia etapă consta în oferirea unui nume tânărului de către invitatul de onoare, pentru ca acesta să aibă un start bun în viaţa de adult.


Pictură simbolizând ceremonii importante din viaţă, autor necunoscut

Hollye – nunta

La nuntă, mirele şi mireasa făceau schimb de „haphwanju” sau cupe nupţiale. Mireasa oferea prima cupa, după care mirele era următorul. Cupele simbolizau o uniune fericită care durează toată viaţa, şi chiar dacă mirii nu puteau bea, trebuiau să-şi umezească măcar buzele din haphwanju. După ceremonie, mirii intrau în camera lor unde „juansang”, o masă cu băuturi şi mâncare îi aştepta, şi le dădea startul primei nopţi împreună.

Cum ceremonia avea loc în mod tradiţional la casa părintească a miresei, cuplul pleca la casa mirelui după prima noapte petrecută. Ajunşi acasă la mire, mireasa aşeza o masă cu pui, nuci, fructe şi alte feluri de mâncare aduse de la casa ei, plus băuturi.

Invitaţii la nuntă erau serviţi cu „honsatsul”, sau băutura pentru nunţi. Procesul preparării acestei băuturi cerea maximă atenţie şi grijă. Invitaţii erau aşteptaţi să-şi dea cu părerea asupra mâncărurilor oferite, asupra aspectului mirilor, iar o evaluare pozitivă a băuturii era crezută că aducea noroc pentru tot restul vieţii noului cuplu.

Sangnye – înmormântarea

Coreenii nu percep moartea ca pe un sfârşit al vieţii de pe pământ, ci cred că oamenii îşi vor continua viaţa într-un fel sau altul. De aceea, înmormântările sunt atât momente de tristeţe cât şi de bucurie. Orice înmormântare începe şi se termină cu prezenţa băuturilor. Membrii familiei, prieteni şi vecini vizitează casa decedatului pentru a-şi oferi condoleanţe şi pentru a bea împreună cu familia.


Înmormântare din “Cartea picturilor de gen de Gisan”, de Kim Jun Geun

Un număr de 10 persoane poartă sicriul spre locul de înmormântare. În acest pelerinaj, ei cântă şi fac popasuri în locurile des frecventate de decedat de-a lungul vieţii, unde aşează câte o masă cu alcool şi beau în cinstea acestuia. Sicriul este în final pus în pământ iar cei prezenţi toarnă alcool peste el, şi fac o ultimă plecăciune în faţa celui care le-a fost prieten sau membru al familiei.

Jerye – riturile ancestrale

Riturile ancestrale fac parte din lunga tradiţie a poporului coreean, erau închinate strămoşilor şi aveau loc odată cu anumite sărbători, cum ar fi Noul An Lunar, Hansik, Dano sau Chuseok, dar avea loc şi în zilele de naştere şi de deces ale strămoşilor. Famiile mai înstărite ţineau aceste rituri şi cu mai multe ocazii de-a lungul anului.

Masa rituală consta în băuturi, fructe şi carne. Membrii familie închinau pe rând câte un pahar, şi făceau plecăciuni, astfel, cel mai mare fiu al familiei era primul, el citea şi câteva cuvinte despre cei pomeniţi, apoi urma soţia acestuia, iar ultimul era cel mai vârstnic membru al familei. După acest ceremonial, cupele cu vin erau reumplute şi se spunea că astfel cei răposaţi se bucură de masa dată în cinstea lor. La final, cele de pe masă erau oferite membrilor familiei şi celor prezenţi.

În trecut, familia era cea care producea alcoolul pentru ceremonie, el trebuia să fie de foarte bună calitate, altfel se credea că aduce ghinion.

Hyangeumjurye şi Giroyeon

Hyangeumjurye

Hyangeumjurye era o ceremonie la care se adunau intelectualii pentru a discuta şi a bea alcool. La origini, din China, ea s-a răspândit în timpul dinastiei Joseon, când 231 de şcoli private de elite, numite şi “hyanggyo“, de pe tot teritoriul ţării, organizau anual astfel de adunări confucianiste. Gospodăriile private le-au urmat exemplul, invitând învăţaţi la petreceri cu alcool.  Hyangeumjurye era unul din cele 6 ritualuri confucianiste importante, alături de “gwallye“, “hollye“, “sangnye“, “jerye” şi “sanggyeollye“.

Scopul acestei ceremonii era aducerea de reverinţe celor în vârstă pentru înţelepciune, longevitate şi realizări. Astfel de adunări erau adevărate lecţii de comportament, maniere şi respect, dar şi lecţii de băut. Persoana cu cele mai mari realizări din sat juca rolul de gazdă, oferea băuturi celor participanţi, toată lumea făcea plecăciuni atunci când oferea un pahar de alcool.


Iwongirohoedo” sau “Adunare la Iwon”, autor necunoscut

În timpul ceremoniei, bărbaţii învăţau cum să ofere o băutură, cum să refuze un pahar şi aşa mai departe. Prima oferire purta denumirea de “yecheong“, primul refuz se numea “yesa“, a doua ofertă “gocheong“, al doilea refuz “gosa“, a treia ofertă “gangcheong“, iar ultimul refuz “jongsa“, după trei refuzuri, din curtoazie, nu se mai insista.

Giroyeon

Giroyeon era o sărbătoare ţinută în cinstea oficialilor de la curtea regală. Doar cei retraşi din activitate, cei aflaţi peste rangul doi, şi cei de peste 70 de ani putea participa la giroyeon, care se ţinea cu ocazia Samjinnal, a treia zi din a treia lună, şi cu ocazia Jungyangjeol, sau a noua zi din luna a noua. Acestă ceremonie avea ca scop promovarea loialităţii faţă de rege în rândul oficialilor dar şi promovarea respectului faţă de bătrâni printre oamenii de rând.

Regele Taejo (d.1392-1398) a organizat pentru prima dată un giroyeon în anul 1394 cu ocazia sărbătorii a 60 de ani, sau “hwangap“. Supervizarea ceremoniei cădea în sarcina Ministerului Riturilor, şi un secretar regal era trimis să observe şi să păstreze siguranţa. Regele oferea băuturi, pământuri sau sclavi oficialilor, dar şi premii pentru seniorii cu realizări impresionante.

Alcoolul juca un rol important, era un factor al celebrării longevităţii şi a sănătăţii. Cei prezenţi beau toată noaptea în prezenţa muzicii de la curtea, apoi se îndreptau spre case. Cu toate că la o astfel de adunare curgeau cantităţi impresionante de alcool, ea era supervizată în modul cel mai strict şi era organizată respectând un protocol scris. Atunci când regele păşea în incinta unde se desfăşura ceremonia, se dădea startul muzicii, participanţii mergeau şi făceau câte patru plecăciuni în faţa acestuia. Apoi avea loc un concurs de tras cu săgeţile, iar participanţii erau împărţiţi pe echipe. Echipa care pierdea trebuia să toarne băutură învingătorilor, aceştia beau şi mulţumea apoi cu plecăciuni.

Petrecerea continua cu mâncare din belşug, muzică, fiecare participant primea felurite tipuri de mâncare, iar ceremonia se încheia cu alte patru plecăciuni în faţa regelui.

Iniţial giroyeon-ul era doar pentru vârstnicii de la curte, dar în timpul domniei regilor Yeongjo (d.1724-1776) şi Jeongjo (d.1776-1800) a început să fie transmis şi oamenilor de rând. Pentru a menţine viu obiceiul respectării celor în vârstă, şi în ziua de azi au loc astfel de ceremonii în anumite regiuni ale ţării.


Manwoldaegyehoedo”, sau “Adunare la Manwoldae” de Kim Hong Do

***Acest articol face parte dintr-o serie de 8 articole, realizate cu cooperarea Institutului Naţional de Cercetare a Patrimoniului Cultural***

Sursa: korea.net, sursa originală: Intangible Cultural Heritage of Korea

Despre Ana-Maria Ruse [KF]

Ana-Maria Ruse [KF]

Browse Archived Articles by Ana-Maria Ruse [KF]

9 comentarii

There are currently 9 comentarii on Clondirul cu mastică (7). Perhaps you would like to add one of your own?

  1. Sa trecem la bautura? ;) Interesant ca in fiecare luna a anului coreenii au o sarbatoare specifica si fiecare e legata de natura. Multumesc, Ana!

    • Mersi Liliko :)

  2. Si nu-i de mirare ca in jurul caselor erau puse atat de multe vase de lut, daca trebuia sa pastreze o bautura specifica pentru fiecare sarbatoare. Am numarat 11 feluri de bautura!

  3. Hac,adicatelea ,e bine tare,te pitreci fara numar! Dar parca numai la ei se gasesc motive de petrecut? avem si noi fruntasi si campioni la sticlism,coniac canoie ,halbere si alte sporturi !

    • Livia, alea sunt adevaratele sporturi olimpice, confirmate de timp si de traditie, restul sunt mofturi!

      • Am vazut Lucy, regizat de Luc Besson, cu Scarlett Johansson si Morgan Freeman (cred ca e de ajuns pentru cinefili) si care are o prezenta coreeana importanta, e o coproductie, se vorbeste multa coreeana in film, sunt actori coreeni, si fimul( care e putin sf) este foarte bun.

  4. La multi ani tuturor celor care poarta numele de Mihail si Gavril dar si derivate din acestea :Gabriel(a),Mihai,Mihaela,Micaela etc.

    • Anul asta am aflat ca de fapt in 8 noiembrie se sarbatoresc Sfintii Mihail, Gavriil si Rafail! De cel din urma nu stiam, dar stim acum :) La multi ani tuturor de onomastica!

  5. Cu intarziere ,multumesc de urare Ramo!

Lasă un răspuns către ana