Parcurile naţionale ale Coreei (Partea I)

de Florina Haret

Coreea de Sud se mândreşte cu nu mai puţin de 20 de parcuri naţionale, acestea fiind zone considerate reprezentative pentru natura şi cultura ţării. Dintre ele, 15 sunt parcuri montane, 4 sunt parcuri marine şi unul este istoric, suprafaţa pe care o acoperă fiind egală cu 3,7% din teritoriul Coreei. Primul parc naţional, desemnat pe 29 decembrie 1967, a fost Jirisan.

Parcul naţional Jirisan


Acoperind o suprafaţă de 471,76 km², Jirisan se întinde în trei provincii, fiind cel mai mare parc naţional montan din Coreea de Sud. Importanţa acestui parc nu este dată doar de bogăţia faunei şi florei sale (4 989 de specii de plante şi animale) sau de frumuseţea peisajelor (se remarcă vârfurile Cheonwangbong (1 915 m), Banyabong (1 732 m) şi Nogodan (1 507 m), ci şi de trecutul spiritual al zonei. Jirisan, alături de Geumgangsan şi Hallasan, este unul dintre cei trei munţi legendari ai Coreei şi unul dintre cele mai importante locuri pentru credincioşi, fiind adesea ales de pustnici de-a lungul timpului drept loc de retragere. De asemenea, Jirisan găzduieşte numeroase temple, printre care se numără Hwaeomsa, Naewonsa, Beopgyesa, Silsangsa şi Yeongwonsa.


Parcul are şi o legendă, care spune că, în urmă cu foarte mult timp, la intrarea în valea Baemsagol se afla templul Songnimsa, unde, în fiecare an, cel mai pios călugăr era ales pentru a merge direct în paradis şi a deveni o zeitate. Într-un an, călugărul Seosandaesa, care venise să viziteze templul, a bănuit că în spatele ritualului se ascunde un secret şi i-a cerut călugărului ales să poarte o rasă îmbibată cu otravă, iar apoi s-a ascuns în spatele unei stânci, pentru a vedea ce se întâmplă. După câtva timp, un şarpe care era supărat că nu se transformase în dragon şi-a făcut apariţia şi l-a muşcat pe călugăr, după care a dispărut. A doua zi dimineaţă, şarpele a fost găsit mort, iar astfel s-a aflat despre obiceiul călugărilor de a-l sacrifica în fiecare an pe unul dintre ei.

Parcul Naţional Gyeryongsan


Acesta are o suprafaţă de 64,71 km² şi a fost desemnat al doilea parc naţional al Coreei pe 31 decembrie 1968. Considerat un munte sacru, Gyeryongsan a fost faimos în perioada Celor Trei Regate pentru frumuseţea sa şi a fost propus drept capitală a regatului Joseon. Datorită acestor aspecte, pe teritoriul parcului se află numeroase temple, unele foarte vechi (Donghaksa, Gapsa, Sinwonsa). Acest parc include 20 de vârfuri muntoase şi circa 15 văi, cel mai înalt vârf fiind Cheonhwangbong (845 m). Parcul se bucură de prezenţa vizitatorilor în tot timpul anului, fiind uşor accesibil celor din zonele metropolitane. Din punct de vedere al biodiversităţii, Gyeryongsan are cu ce se lăuda: 1 121 de specii de plante, 1 867 de specii de insecte şi 645 de specii de animale. Un articol doar despre acest parc naţional coreean poate fi citit aici.

Legenda acestui parc, care conţine elemente istorice, romantice şi spirituale, ne spune că, după prăbuşirea regatului Baekje, un membru al familiei regale s-a hotărât să devină călugăr şi să trăiască singur în mijlocul naturii. Într-o zi, acesta a văzut un tigru care se sufoca din cauza unui os care îi rămăsese în gât. În schimbul ajutorului primit, tigrul i-a adus o femeie foarte frumoasă. Cei doi s-au îndrăgostit, dar, cum statutul lui de călugăr le interzicea căsătoria, au jurat să îşi fie unul altuia frate şi soră. După o viaţă virtuoasă, ei au atins Nirvana în aceeaşi zi.

Parcul Naţional Seoraksan


Cu o suprafaţă de 398,54 km², acesta a fost al cincilea parc naţional al Coreei, primind acest statut în martie 1970. În 1982, Seoraksan a fost desemnat District de Conservare a Biosferei de către UNESCO, datorită speciilor rare ce pot fi întâlnite pe teritoriul său. După Hallasan şi Jirisan, Seoraksan este al treilea munte din Coreea din punct de vedere al înălţimii (vârful Daecheongbong atinge altitudinea de 1 708 m). Pe teritoriul parcului se mai află alte 30 de vârfuri impozante. Deşi atrage numeroşi turişti în tot timpul anului, sezonul principal de vizitare este toamna, culorile naturii ce pot fi admirate aici în acest anotimp fiind considerate printre cele mai frumoase din Coreea. În acest parc naţional trăiesc peste 2 000 de specii de animale şi peste 1 400 de specii de plante rare, iar printre peisajele care merită din plin să fie vizitate se numără o serie de cascade. Şi pe teritoriul parcului Seoraksan există temple importante, precum Sinheungsa sau Baekdamsa.


Legenda acestui parc ne vorbeşte despre solidaritate. Ea spune că, în timpul unui război, doi bărbaţi din acelaşi sat, Gwon şi Kim, au fugit în munţi împreună cu familiile lor. Însă, odată ajunşi în vârful muntelui, şi-au dat seama că nu exista niciun zid care să-i apere de invazia duşmanilor, aşa că au început să ridice împreună unul, folosind pietrele din albia râului. Gwon căra pietrele, iar Kim înălţa zidul; după un timp, rolurile se inversau. La răsăritul soarelui, cei doi prieteni şi-au dat seama că zidul era gata, iar fortăreaţa, mărturie a eforturilor lor comune, a primit numele de Gwongeumseong.

Parcul Naţional Songnisan


Considerat printre cele opt cele mai frumoase locuri ale Coreei, desemnat cel de-al şaselea parc naţional coreean pe 24 martie 1970, Songnisan are o suprafaţă de 274,54 km². Parcul este împărţit în trei zone, iar cel mai înalt vârf este Cheonhwangbong (1 058 m). Dintre cele 17 temple de pe teritoriul său, cel mai important este Beopjusa, care găzduieşte mai multe comori naţionale coreene. Parcul este, de asemenea, renumit ca loc de filmare a unei drame despre regele Taejo. Vârful Munjangdae (1 029 m) este faimos atât pentru frumuseţea sa, cât şi pentru o legendă legată de regele Sejo. Se spune că, în timp ce acesta se odihnea în Songnisan, în vis i-a apărut un nobil care i-a spus că, dacă merge să se roage pe vârful sacru, va deveni mult mai sănătos. Regele i-a urmat sfatul şi a găsit o carte ce cuprindea reguli morale pentru buna desfăşurare a relaţiilor dintre oameni, pe care a citit-o toată ziua chiar acolo.

Originea numelui parcului datează din cel de-al cincilea an al domniei reginei Seondeok a Sillei, când un călugăr pe nume Jinpyoyulsa a sosit la templul Beopjusa. La trecerea călugărului, vitele folosite de ţărani ca să lucreze pământul au îngenuncheat şi şi-au plecat capetele în faţa lui, ceea ce i-a făcut pe ţărani să-şi dea seama că trebuie să se căiască şi ei pentru păcatele lor. Aceştia au renunţat la toate şi l-au urmat pe călugăr, iar numele muntelui le-a reflectat alegerea („a renunţa la lume”).

Parcul Naţional Hallasan


Unul dintre cei trei munţi sacri ai Coreei, Hallasan este şi cel mai înalt munte din ţară (1 950 m). Cu o suprafaţă de 153,39 km², această zonă cu totul deosebită a fost desemnată parc naţional în 1970, a fost declarată Rezervaţie a Biosferei de către UNESCO în 2002 şi a fost inclusă pe lista Patrimoniului Natural Mondial în 2007. De asemenea, din 12 octombrie 1966, muntele este Monumentul Natural cu numărul 182 al Coreei. Muntele, care a fost un vulcan activ până acum 25.000 de ani, este adesea identificat cu insula Jeju, o zicală locală spunând că „Insula Jeju este Hallasan, iar Hallasan este Jeju”.

În parc există 1 800 de specii de plante, dintre care multe protejate. Zona de o frumuseţe extraordinară este considerată de coreeni un dar divin şi este recunoscută pe plan internaţional pentru nenumăratele atracţii pe care le are de oferit, atât din punct de vedere al minunilor naturii, cât şi al culturii unice care s-a dezvoltat aici. Mai sunt multe de spus despre acest parc naţional, două articole ample pe această temă putând fi citite aici si aici.
Deşi Hallasan poate fi văzut din toate direcţiile de pe insulă, vârful său este mai mereu învăluit de nori, localnicii comparându-l cu o femeie care îşi ascunde faţa. De altfel, o legendă atribuie apariţia craterului din vârful său acţiunii unei uriaşe care ar fi folosit muntele drept pernă. Cum vârful ascuţit o deranja, aceasta l-a lovit cu pumnul, ceea ce ar fi dat naştere craterului.

Parcul Naţional Naejangsan


Naejangsan a devenit parc naţional pe 17 noiembrie 1971 şi acoperă 81,7 km². Unul dintre cele opt cele mai frumoase locuri ale Coreei, este faimos pentru culorile spectaculoase ale toamnei de peste 500 de ani, deşi este vizitat în tot timpul anului.
Cel mai înalt vârf este Sinseonbong (763 m), însă, dacă nu se remarcă prin înălţime, vârfurile compensează prin varietatea formaţiunilor stâncoase, care îi conferă fiecăruia o personalitate aparte, observată de oameni şi redată prin intermediul numelor. Printre cele 919 specii de plante din acest parc naţional se numără şi două care sunt considerate comori naturale. Pe lângă acestea, în parc sunt întâlnite 1 880 de specii de animale.

Legenda acestui parc vorbeşte despre un templu de mici dimensiuni, unde călugări şi oameni obişnuiţi se strângeau pentru a asculta predicile. Într-o zi, acestora li s-a alăturat o oaie albă, care, după încheierea predicii, a plâns şi a spus că fusese cândva o zeitate, dar că a fost transformată în oaie pentru păcatele sale şi că, în urma acelei predici minunate, va putea reveni la forma sa iniţială. Apoi, oaia a dispărut, iar templul a primit numele de Baegyangsa.

Parcul Naţional Gayasan

Unul dintre locurile sacre ale budismului, Gayasan este cel de-al nouălea parc naţional al Coreei, desemnat pe 13 octombrie 1972. Este, de asemenea, unul dintre cele mai frumoase opt locuri din Coreea, cu o suprafaţă de 77,07 km². Cele două vârfuri principale ale sale sunt Sangwangbong, cu o altitudine de 1 430 m, şi Chulbulbong (1 433 m). Cunoscut drept un loc al înţelepciunii şi al moralităţii, despre Gayasan s-a spus şi că este ferit de acţiunea distructivă a focului, apei şi vântului, deoarece izolarea sa l-a apărat în timpul invaziei japoneze din secolul al XVI-lea. Muntele are un trecut extrem de important, găzduind locuri încărcate de istorie ca templul Haeinsa, Palmandaejanggyeong (unde se află scrierile budiste Tripitaka Koreana), Cheongnyangsa ori Hongjeam, unde a stat faimosul călugăr Samyeongdaesa. În acest parc naţional se află 522 de specii de animale şi 590 de specii de plante.


În privinţa numelui acestui munte există două variante: prima spune că, fiind cel mai înalt şi mai impunător munte din regatul Daegaya, i s-a spus „Muntele Gaya” sau „Gayasan.” A doua îi atribuie numelui o origine sanscrită, însemnând „vacă”, datorită asemănării celui mai înalt vârf al său, numit şi Woodoobong, cu un cap de vacă.

Parcul Naţional Deogyusan

Supranumit şi „Raiul florilor sălbatice”, Deogyusan a fost desemnat cel de-al zecelea parc naţional al Coreei pe 1 februarie 1975. Având o suprafaţă de 231,65 km², pe teritoriul său se află numeroase repere istorice, printre care se numără vechea graniţă dintre regatele Silla şi Baekje, fortăreaţa Jeoksangsanseong, din timpul dinastiei Joseon, sau temple ca Anguksa, Baengnyeonsa ori Songgyesa. Parcul are, însă, şi o latură modernă, incluzând staţiunea Mugu, renumită pentru sporturile de iarnă.
Deogyusan are al patrulea vârf ca înălţime din Coreea (Hyangjeokbong, cu altitudinea de 1 614 m). Flora şi fauna sunt bine reprezentate: în acest parc naţional pot fi întâlnite 1 067 de specii de plante şi 1 549 de specii de animale.


O legendă importantă a acestui parc este legată de pictura neterminată de la templul Anguksa. Aceasta spune că, după construirea templului, călugării aveau nevoie de cineva care să-l picteze. Un om străin s-a oferit să facă acest lucru, cu condiţia ca nimeni să nu intre în templu timp de 100 de zile, până când va termina. Însă, cu o zi înainte de încheierea termenului, călugărul Wolinhwasang, care nu şi-a mai putut stăpâni curiozitatea, s-a uitat pe ascuns şi a văzut un cocor care picta ţinând pensula în cioc. Cocorul a plecat fără să termine, iar zona respectivă poate fi încă văzută de vizitatorii templului.

Parcul Naţional Odaesan

Fiind al unsprezecelea parc naţional al Coreei, desemnat pe 1 februarie 1975, Odaesan are cinci vârfuri cu o înălţime semnificativă (Birobong, cu o altitudine de 1 536 m, Dongdaesan (1 434 m), Durobong (1 422 m), Sangwangbong (1 491 m) şi Horyeongbong, cu înălţimea de 1 561 m). Parcul are o suprafaţă de 303,93 km² şi include patru comori naţionale şi câteva comori locale, printre care se numără clopotul de bronz de la templul Sangwonsa şi pagoda octogonală cu nouă niveluri de la templul Woljeongsa. În parcul Odaesan pot fi găsite 1 040 de specii de plante şi 2 471 de specii de animale.


Există mai multe variante referitoare la modul în care şi-a primit numele acest munte. Prima spune că la originea numelui se află cele cinci vârfuri principale: Birobong, Dongdaesan, Durobong, Sangwangbong şi Horyeongbong. Cea de-a doua consideră că numele se referă la cele cinci temple: Gwaneumam, Sujeongam, Jijangam, Mireukam şi Sajaam. Cea de-a treia îi atribuie numelui o origine chineză, spunând că muntele a fost numit astfel de către Jajangyulsa, un călugăr din timpul dinastiei Silla. Acesta fusese la studii în China, iar la întoarcere i s-a părut că muntele seamănă cu Cheongryangsan, numit şi Odaesan, aşa că ar fi preluat această denumire.

Parcul Naţional Juwangsan

Desemnat cel de-al doisprezecelea parc naţional al Coreei pe 30 martie 1976, Juwangsan are o suprafaţă de 107,27 km².
Vârfurile Juwangsan (720 m), Taehaengsan (933 m), Daedunsan (905 m), Myeongdongjae (875 m) şi Wanggeoam (907 m) formează o fortăreaţă naturală. Peisajele superbe fac ca acesta să fie considerat unul dintre primii trei munţi ai Coreei din punctul de vedere al frumuseţilor naturii. Acest parc este important şi datorită trecutului său istoric, găzduind temple precum Daejeonsa şi Juwangam sau Palatul Regal Bogwangjeon, desemnat Comoara Materială cu numărul 202.


În Parcul Naţional Juwangsan există 88 de specii de plante şi 924 de specii de animale.
Numele muntelui a fost dat după rebelul Judo, care şi-a zis „Juwang” şi a atacat capitala dinastiei Tang. Învins, el s-a refugiat în aceşti munţi, cărora li s-a spus apoi Juwangsan („Muntele Regelui Ju”). Legenda îi atribuie însă mai mult decât atât: se spune că sângele rebelului rănit a colorat în roşu aprins florile „sudalrae”, care înfrumuseţează valea Jubang la sfârşitul primăverii. Puteţi citi un articol despre Juwangsan aici.

Despre celelalte zece parcuri naţionale ale Coreei vom vorbi în partea a doua a acestui articol.

Surse: Korea National Park Service, wikipedia