![Ramona J. [KF]](http://koreafilm.ro/blog/wp-content/uploads/2011/03/logo4-50x50.png){kind=logo}
PDFÎncet-încet se apropie şi Crăciunul, iar cei mici dar şi cei mari îl aşteaptă cuminţi pe Moş Crăciun pentru a primi daruri. Bineînţeles, Moşul şugubăţ din fire le va cere să-i spună o poveste. Aşa că le voi da o mână de ajutor celor mici ca să-l impresioneze în mod plăcut pe Moşu’ cu niscai poveşti venite tocmai din Ţara Dimineţilor Liniştite. Cine ştie poate drept răsplată Moşul îi va lăsa pe cei mici să-i conducă sania prin văzduh.
Brotăcelul cel neascultător
Într-un mare iaz locuia un tânăr brotăcel împreună cu mama lui văduvă. Însă era un brotac foarte îndărătnic şi neascultător şi îi crea numai probleme mamei sale, făcându-o pe biata mama să-i fie ruşine să scoată capul în lume.
Dacă mama lui îi spunea să se joace pe deal, el mergea pe malul mării; dacă îi spunea să meargă să se joace mai sus de căsuţa lor, el se jucea mai jos. Dacă îi spunea să facă ceva, el făcea cu totul altceva. Orice lucru îi spunea mama lui să facă, el îl făcea taman pe dos.
“Ce am să mă fac cu acest băiat?” murmura sărmana mamă.”De ce nu poate fi şi el ca ceilalţi băieţi care-şi ascultă întotdeauna părinţii şi fac ce li se spune? Şi sunt întotdeauna cumsecade şi respectuoşi. Nu ştiu ce se va întâmpla cu el dacă va continua să se comporte aşa. Trebuie să fac ceva să-l dezvăţ de obiceiurile astea rele” a oftat adânc Mama Broască.
“Ha Ha! Ha!” râdea tânărul brotăcel.„Nu mai mormăi atâta. Nu trebuie să-ţi faci griji pentru mine, mă descurc foarte bine aşa cum sunt.”
„Chiar aşa?” a spus Mama Broască. „Atunci de ce nu poţi să orăcăi corect. Parcă nu ai fi broască. Lasă-mă să te învăţ?” Zâmbind, mama trase aer adânc în piept şi scoase un puternic orăcăit: Kaegul !Kaegul! „Acum, încearcă şi tu”.
Cu un zâmbet răutăcios, tânărul brotăcel plin de mândrie de nu-şi mai încăpea în piele, scoase un puternic: Kulgae! Kulgae!
„De ce eşti atât de imprudent, obraznic mic ce eşti ! Sigur din cauza ta am să mor!” a spus plângând Mama Broască. „Ar trebui să mă asculţi, pentru că-ţi vreau doar binele. Acum tu…”
”Kulgae! Kulgae!” orăcăi răutăcios brotăcelul, după care ţopăi mai departe.
Zi de zi, Mama Broască îşi certa fiul, însă acesta continua să facă doar ce vroia el, adică invers din ceea ce-i spunea mama lui. Din cauza grijilor provocate de fiul său, Mama Broască s-a îmbolnăvit însă tânărul brotăcel a continuat să se poarte urât.
Într-o zi ea l-a chemat pe brotăcel lângă patul ei de suferinţă. „Fiul meu”, a spus ea, ”nu cred că voi mai trăi mult. Când voi muri, te rog să nu mă îngropi pe munte ci să mă îngropi lângă râu”. I-a spus asta pentru că ştia că el va face invers decât a precizat ea.
Câteva zile mai târziu, Mama Broască a murit. Brotăcelul a plâns mult timp. “Oh, sărmana mea măicuţă, i-am făcut atâtea necazuri prin obrăzniciile mele! De ce n-am ascultat-o?” se certa acum brotăcelul.“Acum, s-a dus. Eu am ucis-o…Am ucis-o.
Brotăcelul s-a gândit îndelung la mama sa şi la toate probleme şi necazurile pe care i le-a provocat. Apoi, şi-a spus: “ Întotdeauna am făcut exact opusul din ceea ce mi-a spus mama să fac şi asta pentru că era tare distractiv, însă de data asta voi face ce mi-a spus să fac.”
Aşa că brotăcelul şi-a îngropat mama lângă râu, deşi credea că nu este foarte înţelept din partea lui să facă aşa.
Câteva săptămâni mai târziu s-a pornit o furtună foarte mare. A plouat atât de mult încât apa s-a revărsat peste malurile râului. Brotăcelul şi-a făcut griji că mormântul mamei lui ar putea fi distrus şi târât de ape şi n-a pus geană pe geană, toată noaptea. În cele din urmă a mers la mormânt să vadă ce s-a întâmplat. A stat în ploaia torenţială şi a plâns mult spunând “Kaegul Kaegul! Te rog să nu-mi duci mama departe!” Şi a făcut asta de fiecare dată când a plouat. Iar de atunci broscuţele verzi strigă Kaegul! Kaegul! atunci când plouă.
Surse: Park.org, sejongsociety.org
Se incarca...
21/12/2012 la 5:37 pm
Hihi, ce poveste draguta :) Mersi Ramo!
21/12/2012 la 6:03 pm
cred ca vrei sa ne amintim cum era cand eram copii si il asteptam pe Mosul :))
mersic
21/12/2012 la 7:38 pm
Sigur atunci cand il asteptai, iti propuneai sa nu adormi ca sa-l vezi si bineinteles ca niciodata nu reuseai sa stai treaza :)… Eu asa pateam de fiecare data
21/12/2012 la 7:49 pm
Ce povestioară frumoasă… Mulţumim Ramona că ne-ai amintit de copilărie, cu asemenea poveste sigur îl vom impresiona pe Moşu’ :))
21/12/2012 la 9:03 pm
te-ai gandit ce-i vei cere?…. :))
21/12/2012 la 8:23 pm
Foarte frumoasa este povestea,Ramona! Multumiri!!!
Mie mi se pare ca povestea e si cam trista, copiii neascultatori ar trebui sa o citeasca primii, ca sa isi dea seama ca trebuie cu orice pret sa isi iubeasca si sa isi respecte parintii.
21/12/2012 la 8:23 pm
Frumoasa poveste Ramona, dar mi se pare un pic trista… Multumesc! Ilustratiile sunt dragute, imi place desenul unde mama-broasca poarta hanbok, iar brotacelul haine moderne.
21/12/2012 la 8:25 pm
Da, ai dreptate, Lil. Cand ma uit la ultima poza imi vine sa plang, dar nu stiu de ce….
21/12/2012 la 8:25 pm
Ai scris in titlu nr.1. Vei continua cu alte povesti?
21/12/2012 la 8:27 pm
De ce ne spui o poveste trista cu o mamica care a murit suparata si un orfanel trist ce nu isi poat ecere iertare . Seamana cu povestile Elenei Farago pe care nepoata mea in anii 80 nu voia sa le citesc in special cind ajungeam la una asemanatoare de care imi aduc aminte doar ca era un pui d eporumbel care isi pierduse mama . Am tinut minte si niciodata nu am facut cadou unui copil carticica cu povesti de Elena FArago. Cred ca este pentru noi oameni mari si parinti care sa ne iubim copii neconditionat si sa ii invatam sa ne iubesca fara cuvinte severe ci cu infinita si rabdatoare dragoste . Pupici afectuosi si inimioare de degete coreene de la Mos Craciun celor fara copii si parinti in viata .
21/12/2012 la 8:35 pm
O poveste trista dar cu o morala importanta, eu cred ca astfel de poezii sau povesti trebuiesc spuse copiilor.
21/12/2012 la 8:32 pm
Sper să fie mai multe părţi, cu mai alte poveşti la fel de frumoase. Şi mie mi se pare puţin tristă povestioara dar şi o importantă lecţie de viaţa pentru copii mai mari sau mai mici, cu toţii trebuie să îi ascultăm pe părinţi că nu ştii când îi pierzi…
21/12/2012 la 8:33 pm
Corect!
21/12/2012 la 9:05 pm
bineinteles ca vor urma si alte povesti ca Mosu’ nu se multumeste cu una doar…. va fi si una hazlie… insa va las pe voi sa o descoperiti care … :)
21/12/2012 la 8:33 pm
I-am citit-o si fratelui meu, si chiar m-au trecut lacrimile….poate ca, daca si copii neascultatori i-ar spune Mosului povestea, acesta s-ar induiosa si le-ar da si lor cadouri.
21/12/2012 la 8:35 pm
Imi aduc aminte ca acum cativa ani am avut ca tema la lb. romana sa facem o compunere despre cum petrece o familie saraca sarbatorile de Craciun, si atunci cand am citit-o acasa am plans.
22/12/2012 la 1:49 am
Ramo,cu aceasta povestioara plina de talc,ne-ai adus aminte inca odata ce inseamna sarbatoarea Craciunului,Sarbatoare data in cinstea Lui,dar la care nu este invitat si nici decum primit,pruncul IIsus chiar are nevoie de asemenea povesti!
22/12/2012 la 4:21 am
Pot sa va spun ca am aflat in sfarsit ,,Ce s-a intamplat in Bali” si nu mi-a placut deloc! Artistii au jucat foarte bine,dar personajele au fost prea,prea si foarte foarte!
22/12/2012 la 7:03 pm
Tocmai asta face din Bali un serial exceptional.
02/04/2013 la 3:17 pm
O poveste trista, dar cu talc. Sa ii iubim si apreciem pe parinti cat sunt langa noi. Ilustatiile sunt foarte potrivite, iar ultima mai ales ma intristeaza…