PDFde Diana Cristolţean
Un alt anime cu pokemoni?
Dacă vă aşteptaţi ca şi acest film de animaţie, la fel ca toate cele japoneze de pe piaţă, să fie despre super eroi care noaptea salvează lumea şi rămân cu cea mai frumoasă fată, despre lumi paralele cu împărăţii conduse de elfi în războaie seculare, despre adolescente care cu puţină stâgăcie şi noroc ajung să îi farmece până şi pe cei mai sarcastici băieţi din liceu, sau despre lumea magică a mării în care în animale fantomatice îşi duc traiul, e mai bine să nu alegeţi acest film pentru o după-amiază de sâmbătă.
Odată făcută alegerea, veţi observa că toate culorile vii cu care animaţiile ne-au obişnuit până acum îşi vor pierde automat exuberanţa, vor fi matifiate şi şterse, primind un iz de film noir. Prima secvenţă aduce şi primele fioruri pe şira spinării – corpul neînsufleţit al unei femei. Şi animaţia continuă în aceleaşi tonuri şocante şi copleşitoare până în ultimele minute ale filmului.
„The King of Pigs” (tr. „Regele Porcilor”) este un film de animaţie atipic celor ce domină cinematografia zilelor noastre, pentru că deşi dă impresia de thriller, el nu face decât să pună în lumină realitatea dură în care se găseşte societatea Coreei de Sud. Filmul de faţă este un semn de exclamare la adresa uneia dintre cele mai grave probleme cu care ţara se confruntă: violenţa în şcoli şi efectele în timp pe care aceasta le poate avea.
„Câinii” şi „porcii”
După 15 ani în care nu au auzit nimic unul despre celălalt, doi bărbaţi aflaţi acum la vârsta maturităţii ajung să reia legătura. Vieţile lor sunt departe de a fi perfecte, departe chiar de a fi demne. Hwang Kyung-min (Oh Jung-se) este un om de afaceri care are probleme financiare şi care după ce îşi omoară soţia îl apelează pe vechiul său amic. Jung Jong-suk (Yang Ik-june), de profesie jurnalist, nu este nici el mai diferit, bătându-şi femeia pe care o consideră infidelă. Cei doi cad de acord că toate suferinţele lor se datorează violenţei din gimnaziu.
Încă de la început e aproape imposibil să înţelegi sau să simpatizezi aceste personaje, povestea, violenţa şi realismul animaţiei, de o raritate ce o face iasă în evidenţă. Viaţa bărbaţilor din timpul şcolii este redată prin intermediul amintirilor, când ei erau terorizaţi de mai-marii claselor. Agresorii erau „câinii” şi proveneau din familii înstărite, pe când victimele erau „porcii”, fără apărare şi din familii modeste.
În ajutorul acestora din urmă, sare Kim Chul (Kim Hye-na) care nu se opreşte doar la a le declara război câinilor, ci duce astfel violenţa la un nou nivel în momentul în care răspunde violenţei cu violenţă. Mai mult, în încercarea de a-i face puternici pe Kyung-min şi Jong-suk, conducătorul porcilor îi învaţă pe aceştia cum să se lupte folosind o tactică plină de cruzime şi ducându-i astfel pe un drum fără întoarcere.
Atenţie! Atât filmul, cât şi trailerul conţin secvenţe foarte violente.
În spatele poveştii…
În cazul animaţiei „The King of Pigs”, ceea ce a făcut să îi revină pe bună dreptate 3 mari premii (CGV Movie Collage Award, Director’s Award, şi Network for the Promotion of Asian Cultures Award) la Festivalul Internaţional de Film de la Busan, a fost mesajul din spatele poveştii propriu-zise şi a bătăilor sângeroase, sinceritatea şi simplitatea cu care un adevăr atât de dureros a fost spus unei naţii întregi. A avut un succes atât de răsunător, încât toate biletele s-au vândut în 44 de secunde. Filmul a fost prezent şi la Festivalul de la Cannes, fiind prima animaţie coreeană care a ajuns acolo.
Bugetul a fost unul modest comparativ cu al altor animaţii, încadrându-se în $150 000. Desenele au fost criticate pentru aspectul lor „murdar”, liniar şi crud, însă cum altfel poţi să redai într-o manieră realistă ceva atât de grav ca şi violenţa în şcoli?
Yeun Sang-ho, regizorul acestei animaţii, a scris scriptul în 4 zile, multe dintre secvenţe având în spate experienţa sa din timpul şcolii generale. „De multe ori am izbucnit în lacrimi scriind replicile”, a spus el.
Privitor la personalitatea sa din timpul ciclului gimnazial, regizorul animaţiei „The King of Pigs” a mărturisit pentru „The Korea Herald” (publicaţie în limba engleză, din Seul): „Eram mai degrabă tăcut, un elev obişnuit care era prieten cu toţi. Dar încă îmi aduc aminte de sentimentul de vinovăţie pe care l-am simţit din cauză că <> atunci când fie eram abordat de copiii care erau terorizaţi în clasă, fie eram martor la lucruri ce nu trebuiau să se fi întâmplat. În film, eul meu din timpul şcolii generale apare ca fiind unul dintre elevii „invizibili” ce stau în fundal.”
Cu toate acestea, regizorul nu este singurul a cărui persoană poate fi regăsită în animaţia „The King of Pigs”. Schiţa personajului Jong-suk a fost realizată având la bază profilul unui fost coleg de-al regizorului din gimnaziu. „M-am întâlnit din întâmplare cu el când eram în liceu. Devenise excesiv de sensibil.”, a afirmat el pentru ziarul menţionat mai sus.
Ceea ce Yeun Sang-ho a încercat să facă e un film care să redea lucrurile aşa cum sunt ele în realitate, fără să le înfrumuseţeze sau să le prezinte într-o manieră preferată audienţei. El vrea ca audienţa să simtă vizionând acest film cum e să fii „complet lipsit de speranţă”: „Mulţi bărbaţi coreeni au avut personal de-a face cu violenţa. Este tipul de traumă ce persistă în timp. Găsiţi articole despre bătăi [în şcoli] oriunde în media coreeană şi ceea ce este prezentat la ştiri este defapt mult mai şocant decât orice din acest film.”
Violenţa în şcoli a.k.a bullying a.k.a wangtta (왕따)
Intimidarea şi violenţa în şcolile sud-coreene poate lua mai multe forme: de la corvoadele atribuite unui singur elev de către colegii lui, de la izolarea şi ignorarea totală a individului, până la violenţa propriu-zisă şi agresiunea sexuală. Dar din ce cauză se ajunge până aici?
În timp ce economia Coreei de Sud este în curs de ascensiune şi dezvoltare, copiii sunt şi ei foarte competitivi unii cu alţii, ştiind că doar astfel, fiind mai bun decât celălalt, vor ajunge să reuşească în viaţă. Totuşi, o astfel competitivitate face dificilă o comunicare bună, legarea de prietenii şi multe valori sociale se pierd din cauza ei.
În multe cazuri, agresorii sunt cei care atunci când nu se află printre cei mai buni la învăţătură, recurg la violenţă pentru a-şi demonstra alte „abilităţi”. De asemenea, mulţi dintre agresori (aceste situaţii nu trebuie generalizate) provin din familii înstărite şi urmăresc astfel să îşi afirme o poziţie în rândul colegilor din această micro-societate cum este văzută şcoala.
Într-un sondaj realizat de Fundaţia pentru Prevenirea Violenţei între Tineri, în anul 2010, s-a ajuns la concluzia că peste 20% dintre cei intervievaţi au fost victime ale intimidării şi violenţei în şcoli, dintre care peste 30% s-au gândit la sinucidere ca la o rezolvare a acestei probleme. Acelaşi centru de consiliere a făcut public faptul că numărul de cazuri de consiliere pentru elevii care se gândesc la sinucidere şi apelează la ajutorul lor s-a dublat în ultimul an.
Despre regizor
Yeun Sang-ho s-a născut în anul 1978, a studiat la Universitatea Sangmyoung, specializându-se în pictură occidentală. Mai târziu a înfiinţat studioul Dada Show.
Lucrările sale precedente (toate animaţii de scurt-metraj) includ desenele „The Hell: Two Kinds of Life” (2006) şi „Love is Protein” (2008) şi au fost proiectate în cadrul a numeroase festivaluri atât de film, cât şi de animaţie. Despre acestea, el spune că sunt „despre confuzie şi despre spaţii lipsă, aşa cum le experimentează un om.”
Reacţia pozitivă a audienţei la acest film de animaţie, precum şi eforturile centrelor de consiliere şi fundaţiilor de a promova o mai bună comunicare între tineri dar şi o mai mare implicare a adulţilor în aceste probleme, sunt nişte dovezi că încet, societatea va începe să se schimbe.
„Cred că oamenii încep să ia iniţiativa atunci când simt un sentiment de neajutorare. Nu vreau să îndulcesc realitatea spunând că totul este bine, că totul este corect. Şi pentru cei ce trec prin necazul şi disperarea la fel ca personajele din film, sper că ştiu că nu sunt singuri.”
Surse: hancinema.net, nytimes.com, cnn.com,koreaherald.com, herocomplex.latimes.com, koreanbeacon.com.
08/07/2012 la 9:10 pm
foarte interesant anime-ul
o sa incerc sa-l gasesc sa-l vad
e un subiect dur, dar foarte real
mersi pt articol
09/07/2012 la 11:16 pm
Trailerul e greu de vizionat, despre film nu mai încape vorbă :(
Cred că şi coreenii au realizat acelaşi lucru: poate că e dureros de privit, dar se întâmplă în societatea lor şi unele lucruri trebuie (şi vor fi) schimbate..
08/07/2012 la 9:25 pm
Dureros! Cruda realitate!
As vrea sa pot sa oblojesc ranile regizorului dar, ele sunt prea adanci! I-a trebuit curaj sa le scoata la iveala!
Am ramas cu o mare amaraciune! Urasc violenta – si orice manifestare a acesteia. Si mai ales la copii. Raman traumatizati pe viata!
Si al nostru G.Cosbuc spunea “O lupta-i viata,deci te lupta/Cu dragoste de ea,cu dor” Dar nu sub forma asta imi inchipui aceasta lupta! Nu asa o inteleg!
“Legea pumnului”- din cate vedem la tv si la noi a inceput sa ia amploare aceasta manifestare in scoli!
08/07/2012 la 9:48 pm
din pacate din ce in ce mai mult
cred ca printre primele secvente de violenta din scolile coreene le-am vazut in Boys over flowers :)
09/07/2012 la 11:32 pm
Eu cred că regizorul a făcut un lucru remarcabil reuşind să scrie un scenariu şi să realizeze o animaţie (aşa cum e ea, cu un buget redus) care au atras atenţia coreenilor dar şi a stăinilor. Părerea mea e că persoanele ca el, în final, aduc o schimbare în lume şi fac diferenţa. :)
Şi la noi a început să se facă simţită violenţa în şcoli, în deosebi în licee. Dar la ei există cazuri în gimnaziu!
10/07/2012 la 10:16 am
Extista de mult violenta la noi. Acum doar ia amploare. :(
Din pacate, in special in liceele din zone rurale sau in cele “vocationale” unde de obicei intra elevii cei mai slabi la invatatura. Cred ca ce se spune in articol e corect. Cei care nu se pot sau nu vor sa se impuna prin rezultatele la invatatura se impun prin lege pumnului.
08/07/2012 la 10:12 pm
:( imi pare rau de aceasta realitate din scolile coreene. La noi parca parca e putin diferit. Mi-am dat seama ca este o problema cu acest subiect la ei de cand am vizionat Hana Yori Dango (Jap.) aka Boys Before Flowers (Ko) unde F4, desi super indragiti, deseori recurgeau la violenta :( Sad, sad… :(
09/07/2012 la 11:41 pm
Şi eu mi-am dat seama de asta când am vizionat ambele variante. A fost şocant la început, şi vizionând ambele versiuni Hana Yori Dango, am crezut că povestea e de vină. Dar apoi au urmat alte drame şi alte filme, şi scenele cu violenţa în şcoli erau aproape mereu prezente.. Sunt sigură că şi ei conştientizează situaţia..
08/07/2012 la 10:49 pm
Interesant subiect, trist dar atât de real. Ştiu cum e săţi bată cineva joc de tine şi să te lovească, în generală aveam 3 colegi care îşi băteau joc de mine şi uneori mă loveau, unu era mai bogat şi nu învăţau prea bine, ştiu cum se simte autorul, şi eu mă identific cu personajele fiind o fire mai retrasă încercând să fiu prietenă cu toţi. Şi la noi există violentă in şcoli dar parcă în Coreea e mai rău!
09/07/2012 la 11:54 pm
Poate ţine de faptul că eu personal nu am mers la cele mai “prestigioase” şcoli primare şi generale, dar mi se pare că în cazul generaţiei mele conceptul de bullying se rezuma “doar” la excluderea şi ignorarea unora. Practic era doar intimidare, deşi ştiu din proprie experienţă că nu era plăcut să fii dat la o parte. Sau dacă e vorba de bătaie, asta exista doar între băieţi..
Cu toate acestea, ştiu că acelea încă erau vremuri bune, comparativ cu ce se întâmplă acum în şcoli..
10/07/2012 la 12:19 am
Aşa e, din ce în ce mai des auzim despre bătăile din şcoli sau despre profesori loviţi de proprii elevi şi asta e violenţăt… Nici eu nam mers la o şcoală prestigioasă, eu sunt de la sat, şi am făcut generala şi gimnaziul în şcoala din sat :)
10/07/2012 la 9:10 am
Cam aşa am făcut şi eu :) Am mers la o şcoală mică din comuna de unde sunt, apoi am mers la o şcoală generală ceva mai retrasă din oraş, ca în final să merg la un liceu care odată a avut un renume (şi nu prea mai are acum, deci “spuma societăţii” nu era aici) .. Şi am văzut,pas cu pas, că în comunităţile restrânse, ca în cazul şcolii primare, nimeni nu îşi prea “permite” să lovească, deoarce toţi ar afla şi s-ar face de ruşine.. Altfel stăteau lucrurile în gimnaziu şi în liceu, dar cred că am fost un caz fericit, şi că situaţia era mai delicată în alte locuri :)
10/07/2012 la 9:39 am
Aşa e, în şcolile de la sat nu prea au loc bătăi… Şi eu sunt la un liceu la marginea oraşului care a fost agricol şi nu este prea prestigios, dar în cei trei ani de când sunt în liceu au avut loc bătăi, mai ales între fete, nu prea multe dar au fost…
09/07/2012 la 7:35 am
Violenta apare pt ca lumea e mult mai stresata ca si inainte, nu ii mai poti obliga pe elevi sa se respecte si e o mica jungla scoala pt ei, cel mai puternic castiga. Din pacare jungla numita scoala a inceput sa fie vizibila la americani si apoi incet, incet peste tot. Problema e ca la ei, la restul, se incearca sa se faca ceva, diverse programe, planuri, consiliere etc etc etc, dar la noi nu mai se discuta ca in scoala X s-a batut ceva elevi si ce grav e sau ca elevul X din scoala X a batut profesorul/profesoara si ca se vor aplica sanctiuni. Dar niciun director nu vrea sa se afle afara ce se petrece in scoala, iar daca reuseste sa pastreze in scoala ce s-a intamplat, elevul respectiv nu e prea sanctionat, se cam trece cu vederea la final. Urata situatie pt societatea noastra care se complace in mocirla porcilor!
Bravo regizorului ca a facut acest film si ca prezinta realitatea cotidiana, chiar daca e dur filmul, pt ca violenta e si mai dura si mai rea.
Eu nu stiam de film, multumesc ca mi-ai spus de el!
10/07/2012 la 12:10 am
Citind ce ai scris mai sus, nu puteam să mă gândesc oare ce ar zice, cum ar reacţiona nişte copii bătăuşi dacă am face o proiecţie şi i-am pune să vizioneze filmul. Oare nu ar fi şi ei câtuşi de puţin marcaţi la vederea acelor scene violente? Oare nu ar fi şi ei şocaţi de felul în care Kyung-min şi Jong-suk au evoluat după ce au suferit din cauza violenţei? Poate că schimbarea începe cu paşi mici, ca animaţia aceasta..
09/07/2012 la 7:39 am
Am recitit comentariile voastre si vreau sa va spun doar atat: FETELOR violenta descrisa in scolile coreene, americane, franceze etc deja exista in scoala romaneasca, dar se doreste mascarea ei pt ca lumea nu poate face fata evaluarilor din partea inspectoratului si inspectoratul/ministerul etc nu au masuri sa stapaneasca macar un pic fenomenul. Adevarul e ca sunt prea putini profesionisti in minister si in inspectorat. Acesta este purul adevarat. Sistemul bugetar duce lipsa de profesionisti si cei care sunt inca in sistem, sunt prea putini si vocea lor se aude, dar nu tare.
09/07/2012 la 7:58 am
Ai mare dreptate Cecilia. Realitatea e dura,dar cred ca daca acest film s-ar difuza in Romania la tv , poate ca lumea ar mai intelege una-alta.
10/07/2012 la 12:15 am
Cred că ar avea succes şi la noi. Cel puţin media sigur ar încerca să-l promoveze având în vedere reacţia de afară şi ca urmare, oamenii ar fi curioşi să-l vadă dacă are atâta publicitate.
09/07/2012 la 7:59 am
Chiar e asa de rau cu violenta in Coreea?Sincer,nu stiam.
10/07/2012 la 10:21 am
E unul din aspectele mai putin placute ale unei tari altfel extraordinare…
10/07/2012 la 10:29 am
Si eu am experimentat violenta, chiar din clasele 1-4. Nu eram in grupul celor populari si stiu ce inseamna respingerea, iar despre batai, ele existau din cand in cand, dar am invatat sa ripostez, daca era cazul (desi nu a fost nevoie cu adevarat)…
10/07/2012 la 10:30 am
Mi-am dat seama pe pielea mea ca nu e o solutie pe termen lung si ca ar trebui facut ceva, dar ca elev nu ai prea multe optiuni si in Romania nici ca profesor.
10/07/2012 la 10:30 am
Dar am auzit de multe cazuri de batai serioase si nu numai de la televizor. Oricum, la noi e mai rau ca la ei pentru ca la noi si profesorii sunt victime sau agresori uneori, ceea ce e foarte grav.
10/07/2012 la 10:47 am
Şi eu ştiu ce înseamnă respingerea, nici eu nu eram în generală şi nici acum în liceu în grupul celor populari, poate pentru că nam atâţia bani şi sunt mai retrasă de felul meu. La mine bătăi adevărate nau existat, decât vorbe, dar am învăţat să ignor… Am observat că de obicei cei bogaţi sunt şi cei mai populari, iar cei care nu sunt atât de bogaţi sunt lăsaţi uneori pe dinafară…
10/07/2012 la 12:49 pm
Tocmai am terminat generala, la anul merg la liceu.Eu am facut clasa I si a II- a in satul in care locuiesc,iar apoi, in clasa a treia parintii au hotarat sa ma transfere la Novaci, unde am facut si generala.Cred ca in acele doua clase , invatatoarea nu m-a vazut intocmai ca pe ceilalti,nu din cauza banilor, pentru ca nu au fost problema,ci doar pentru ca avea preferatii dansei.Oricum,nici la 5-8 nu m-a vazut ca pe ceilalti, dar am fost hotarata si ambitioasa sa le arat tot ce pot,astfel ca am crescut de la mentiune la premiu, iar in clasa a opta am luat premiul intai.Am vrut sa le demonstrez unora ca si-au facut , poate, o parere prea proasta despre mine si s-au inselat amarnic.Cred ca in afara dnei invatatoare, toti profesorii au fost ok, mai ales dirigintele, care e un om de nota 1000.
10/07/2012 la 2:10 pm
Stiu la ce te referi. Si eu am fost hotarata sa arat ce pot si am invatat. Eram prima sau printre primii tot timpul in clasa la invatatura si am mers la o groaza de concursuri si olimpiade chiar si in strainatate sau la nationale. Din pacate unii aleg alte cai de afirmare mai putin utile lor sau societatii in general.
10/07/2012 la 2:22 pm
Şi eu am o profesoară de chimie care tot se leagă de mine, eu stau în prima bancă, şi anul trecut am avut note mici dar anul ăsta am încheiat cu 8, o notă mare pentru mine care nu învăţ chiar foarte bine, am încheiat cu 8,22 şi da este adevărat că unii încearcă să se afirme prin legea pumnului şi unii se dau şmecherii şi sunt mândrii când lovesc pe cineva. Mai există violenţă la noi în şcoli cu taxele de protecţie cerute elevilor mai mici. A fost un caz la mine în judeţ când un elev a fost înjunghiat de un alt elev mai mare!
10/07/2012 la 2:55 pm
Asta e chiar un caz extrem! Sunt socata. Dar de batai serioase e plin, din pacate :(.
13/07/2012 la 12:48 am
Profesorii se află în postura de victime şi la ei .. Pe elevi nu pot să îi oblige să comunice între ei, să îi re-accepte pe cei daţi deoparte, deoarece copiii pleacă privirile şi îi ignoră. Cu părinţii e poate şi mai dificil să discute deoarece aceştia din urmă îi acuză pe profi că ar încerca să le distrugă reputaţia copiilor. Şi aşa, de multe ori profesorii întorc privirea când astfel de cazuri au loc. E un cerc vicios.
Totuşi, fundaţii ca şi cea de care vă scriam, încearcă să restabilească o comunicare între elevi şi profi.
10/07/2012 la 10:31 am
Te felicit, diana, ca ai gasit un subiect atat de incomod, dar actual si important, ca sa-l dezbati si ai prezentat acest anime/mangwa.
13/07/2012 la 12:50 am
Mulţumesc, sunt interesată de acest subiect de ceva vreme şi chiar sper ca lucrurile să se schimbe în următorii ani în Asia în această privinţă.. :)
10/07/2012 la 2:26 pm
e atat de trist ca s-a ajuns la asa ceva… niciodata nu va mai fi scoala asa cum era inainte… atunci, unii elevi erau marginalizati de carte ceilalti din diferite motive, dar niciodata nu se ajungea la violenta
10/07/2012 la 3:00 pm
Asa e. S-au degradat lucrurile destul de repede. Eu vad diferenta dintre bac si capacitate. La capacitate nici nu misca nimeni, nu se punea problema de copiat, dar la bac era galagie, cartile cu rezolvari ascunse in baie si se intoriceau colegii sa se intrebe de rezultate unii pe altii in gura mare :(. Dar asta e alta fateta a degradarii situatiei in scoli.
10/07/2012 la 3:03 pm
Sunt sigura ca Cuza nu la asta se gandea cand a facut invatamantul obligatoriu si gratuit. Daca ar trebui sa platim si nu am avea acces la invatamant atunci l-am aprecia foarte mult. Cum e si in filmele sau cartile istorice.
10/07/2012 la 7:20 pm
Am incercat si ieri sa las un commm,dar chiar nu stiu ce sa scriu! Ca dezaprob violenta ? Compatimesc regizorul? Marginalizati au fost ,sant si vor mai fi! Asta e scoala in lume!
11/07/2012 la 10:05 am
Si scoala si viata e asa.
31/07/2012 la 9:05 pm
Nu stiu daca ati citit ce se intampla acum cu trupa T-ara…una din membre, Ryu Hwayoung a fost data afara din trupa, si se pare ca celelalte fete ar fi supus-o de-a lungul timpului de cand e cu trupa fenomenului “bullying”…
31/07/2012 la 10:47 pm
Am tot citit si eu nu mi-a venit sa cred. Parca a existat si ceva replici intre ea si 2 fete din formatie parca pe Twitter, printre cele 2 fete, parca era si cea care a jucat in Gyebaek, daca nu ma insel.
Dar alti actori coreeni isi spun parerea pe Twitter despre acest fenomen, facand aluzie la situatie si la ceea ce se intampla in vecini, adica in apropierea noastra:
http://www.hancinema.net/shin-hyeon-joon-twitters-leaders-of-bullying-are-cowardly-45846.html.
Mai grav e ca si in Japonia se petrec lucruri de genul, dar care duc la sinucideri:
http://ourjapan.wordpress.com/2012/07/14/cruzimea-copiilor-si-nepasarea-adultilor/.
Situatia e grava, e si la noi prezenta, dar noi ne multumim cu societatea pe care o avem, facem prea putine lucruri pt a o schimba, o mostenim si o inrautatim prin conservarea cutumelor comuniste sau postdecembriste.
Mare pacat de noi, de tineri, de viitori cetateni ai tarii.
Recent from Animatie Manhwa Categorie
Recent from Film Categorie
Recent from Recenzii / cronici Categorie
Recent from Recenzii Koreafilm Categorie
Recent from Regizori Categorie
Ultimele comentarii
KOREAFILM.ro
Despre noi
Recenzii
Impresii
Concursuri
Han Style
Flash MP3 Player
Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!
Bloguri
Korean Media
Site-uri oficiale
Abonare la newsletter