Jocul vieţii lor

Documentarul The Game of their Lives (천리마 축구단, Chollima Chookgudan, tr. Echipa de Fotbal Chollima) este primul dintr-o serie de trei (deocamdată), realizat de Daniel Gordon şi Nicholas Bonner. Pe celelalte două le-am prezentat acum ceva timp: Jocurile in masă – o perspectivă nord coreeană şi Nord coreeanul cu ochi albaştrii.

Această peliculă prezintă un profil al componenţei echipei naţionale de fotbal a Coreei de Nord din 1966, participante la Campionatul Mondial de Fotbal susţinut în Anglia. O echipă care a stârnit uimire, frică, admiraţie, reprezentând ţara comunistă pentru prima dată într-o astfel de competiţie sportivă.
Pentru filmarea documentarului au fost nevoie de 4 ani de negocieri între echipa de producţie şi statul nord coreean. Astfel că, în 2002, după multă aşteptare, primeşte acordul de a filma pe teritoriul comunist; un eveniment fără precedent.

Începutul aventurii nord coreene
Din cele 16 locuri ale Cupei Mondiale, doar unul a fost distribuit Africii, Asiei şi Oceaniei. Considerând acest fapt un act de discriminare, ţările din Africa şi-au retras toate echipele din procesul de calificare. La fel a făcut şi Coreea de Sud. Ţările rămase în lupta pentru ultimul loc în campionat au fost Coreea de Nord şi Australia.

Înainte de meciul cu Australia, echipa merge în turneu în Uniunea Sovietică şi Europa de Est, pentru 10 luni. Înainte de această întrevedere sportivă, Kim Il Sung le spune jucătorilor: Pentru a fi un bun fotbalist trebuie să fugi repede şi să loveşti cu acurateţe. Numeşte echipa Chollima, după calul vânturilor din mitologia coreeană, cu scopul de a accentua utopia socialistă promovată în ţară.

Australienii, încrezuţi din fire, nu au dat nicio o şansă Coreei de Nord dar nici nu au avut o strategie bine definită. Nord coreenii afirmă despre australieni că au avut o tehnică bună, dar au dus lipsă de spirit de echipă şi rapiditate. Ca urmare, Coreea de Nord câştigă în faţa Australiei şi îşi asigură locul în campionat.

Echipa din 1966

Chollima pe tărâm englezesc
Din cauză că provenea dintr-o ţară comunistă, echipa a fost pe punctul de a nu primi viză pentru Anglia şi de a nu avea steagul prezentat în competiţie. Din cauză că nu se vroia crearea unui precedent (în cazul în care Germania de Est concura) Coreea de Nord nu a fost prezentată ca Republică Democrată şi nu i s-a cântat imul.

Coreea de Nord – URSS: 0 – 3 – Fiecare e responsabil pentru destinul propriu
Echipa Chollima ajunge în grupa 4 cu Chile, URSS şi Italia. Primul meci l-a avut împotriva sovieticilor, care s-au folosit de înălţimea lor şi au jucat dur, astfel, învingându-i pe nord coreeni. După prima înfrângere, jucătorii s-au ghidat după filosofia ţării, Juche: fiecare e responsabil pentru destinul propriu.

Coreea de Nord – Chile: 1 – 1 – Fotbalul asiatic e revigorant
În meciul următor, cu Chile, echipa latino-americană înscrie încă din minutul 26. Deşi în repriza a doua a meciului plouă, nord coreenii nu dau semne de oboseală şi înscriu chiar înainte de final, prin golul lui Park Sung Jin.

Înainte de gol, am văzut lumea fluturând steagurile noastre, strigând Coreea! Acestea ne-au ridicat moralul! – Park Sung Jin

Park Sung Jin

Mulţimea era în delir pentru echipă; oamenii din Middlesbrough (oraşul unde au avut loc meciurile) i-au susţinut tot timpul, dar jucătorii nu ştiau de ce. Răspunsul vine de la un fan: Au jucat bine fotbal. Deşi erau mici de înălţime au mişcat mingea foarte bine. Cred că au luat oamenii prin surprindere.

După meciul cu Chile, primarul oraşului i-a întâlnit pe jucători pentru a-i felicita. Fotbalul asiatic e revigorant, a afirmat acesta. Fanii care i-au cunoscut personal pe asiatici au spus că erau politicoşi, deştepţi şi fericiţi.

Primul gol al nord coreenilor

Gordon crede că răspunsul pozitiv pe care echipa l-a primit din partea fanilor englezi a fost dovada că sportul are abilitatea de a unifica diferenţele politice chiar dacă doar temporar. În 1966, la apogeul Războiului Rece, Anglia nu a recunoscut Coreea de Nord ca o ţară independentă, pentru că a luptat ca un aliat al Statelor Unite în Războiul Coreean, cu doar 13 ani înainte.

Coreea de Nord – Italia: 1 – 0 – O altă Coree

Următoarea provocare a asiaticilor a fost Italia, favorita ediţiei şi cea care câştigase ultimele două campionate. Deşi suferise o înfrângere cu URSS, era încrezătoare că va câştiga jocul cu Coreea comunistă. Italienii au început în forţă, cu un atac puternic dar când au încercat să înscrie, mingea nu trecea mai departe de portar.

În minutul 34, căpitanul italian a încercat un atac dur asupra lui Park Sung Jin, dar care, ironic, a rezultat în accidentarea italianului. A fost nevoit să părăsească terenul pe targă, lăsând Italia în minoritate, cu doar 10 jucători. În minutul 41, Pak Do Ik înscrie primul gol al meciului, înfuriindu-i pe italieni. Europenii au început să joace pe cont propriu şi să uite de munca în echipă.

În final, Coreea de Nord câştigă, iar Italia e nevoită să plece acasă, unde a fost întâmpinată de suporteri nervoşi. Aceştia au aruncat în jucătorii italieni cu roşii şi ouă; de atunci orice dezastru în fotbalul italian e numit another Korea – „o altă Coree”.

Oamenii din Coreea de Nord au ieşit pe străzi în mijlocul nopţii pentru a celebra victoria. Munca în echipă a asiaticilor a surclasat superioritatea tehnică a Italiei.
Jucătorii echipei din 1966, care erau consideraţi a fi inferiori din cauza ţării lor de origine, au devenit eroi pentru mulţi fani englezi! Victoria pe care au avut-o în meciul cu Italia i-a propulsat în sferturile de finală; a fost prima dată când o echipă asiatică a avansat atât de mult într-un campionat mondial!

Fericiţi după meciul cu Italia

Coreea de Nord – Portugalia: 3 – 5 – Visul asiatic ia sfârşit
Pentru a juca cu Portugalia, Chollima a mers la Liverpool. Au fost cazaţi la într-o casă catolică, unde coreenii nu s-au simţit prea bine, din cauza statuilor religiose.

Aveau să înfrunte o Portugalie puternică, care tocmai scosese din campionat Brazilia. Coreea de Nord se baza pe încurajarea locală şi sprijinul celor 3000 de fani veniţi din Middlesbrough. Ajunşi în acest punct, echipa Chollima avea două opţiuni: să se întoarcă acasă ori să joace pe stadionul Wembley, în semifinală.

Înainte de începerea meciului, cu Eusebio

Jocul a început în avantajul coreenilor, înscriind primul gol în primul minut al meciului. Apoi, au urmat alte 2 din partea asiaticilor, făcându-i pe fani să strige: easy! . Dar norocul nu a stat de partea lor prea mult, pentru că, după primul gol înscris de Eusebio pentru Portugalia, nord coreenii încep să facă greşeli. Ei au afirmat că nu ştiau cum să păstreze avansul obţinut şi cum să folosească timpul eficient. După un penalty în favoarea portughezilor, aceştia preiau conducerea jocului. În final, Coreea de Nord e învinsă de Portugalia cu scorul de 3 la 5 şi iese de pe teren şi din campionat încurajată de fani.

După sfârşitul visului asiatic, echipa se întoarce acasă, unde au fost primiţi ca eroi naţionali. Ei şi-au cerut scuze locuitorilor că nu i-au putut reprezenta mai bine şi că nu au ajuns mai departe în campionat.

În Coreea de Sud s-a presupus că jucătorii nord coreeni au fost trimişi în lagăre de concentrare la întoarcere, pentru că au pierdut meciul cu Portugalia; nord coreenii susţin că acestea sunt speculaţii. Documentarul a infirmat acest zvon, posibil creat de propagandişii Razboiului Rece.

Pak Doo Ik

Golul lui Pak Doo Ik, cu care echipa a învins puternica Italie în 1966, i-a asigurat celebritatea, astăzi fiind cel mai cunoscut jucător al Coreei de Nord. El a fost promovat de la caporal la sergent în armata nord coreeană, după victorie. Cel care a înscris cele mai multe goluri în campionat a fost Pak Sung Jin, recunoscut ca având una dintre cele mai puternice lovituri din turneu.

Fotbalul nu constă doar în victorie, ci şi în îmbunătăţirea relaţiilor diplomatice între diferite ţări şi în promovarea păcii.

Prima parte a documentarului:

Surse: koryogroup.com, pbs.org, smh.com.au, wikipedia.org