PDFde Andreea Neacşu
În timpul plimbărilor pe stradă, dacă am observa cu ce mai este îmbrăcată lumea, am vedea că toate hainele sunt ieşite de pe poarta fabricilor, branduri renumite sau nu. Nimeni nu mai are timp de tricotat, cusut sau brodat. Poate doar bunicile, câte un ciorap sau un fular la câte un nepoţel. Și obiceiul coreenilor de a broda a dispărut, ca în mai toate ţările dezvoltate pe plan economic, aproape în întregime. Totuşi, tradiţia încă se mai păstrează cu ajutorul unor persoane iubitoare de cultură şi tradiţi. La rang de artă, e drept, dar ce frumos.
Chasu (자수), ce înseamă literal broderie, a fost şi este o metodă de cultivare a frumosului în cadrul tuturor aspectelor din viaţa de zi cu zi. Pokshik chasu, kiyong chasu, kamsang chasu şi buddhist chasu sunt cele 4 tipuri de broderie coreeană.
Pokshik chasu reprezintă broderia folosită pentru împodobirea hainelor.
Haine ceremoniale pentru aniversarea primului an de viață.
Kiyong chasu este broderia folosită la împodobirea diferitelor obiecte aflate în palatul regelui.
Kamsang chasu se referă la broderie ca piesă de artă. Exemplu stau ecranele pliabile, realizate în principal pentru decorarea camerelor.
Buddhist chasu era folosit pentru acea broderie utilizată în templele budiste sau ca acoperământ pentru statuile lui Buddha.
Religia este atât un mesager, căt şi o modalitate prin care oamenii îşi dezvoltă creativitatea şi îşi exprimă sentimentele pe care le au faţă de semeni şi natura înconjurătoare. De aceea, odată cu răspândirea budismulului pe teritoriul Coreei, s-au dezvoltat şi artele, respectiv broderia. Cea mai veche lucrare brodată se crede a fi Cheosuguk Mandara în Chugu-ji, un templu budist din Japonia. Sub îndrumarea lui Jinkuma, în timpul regatului Baekje, artizani au desenat o pictură pe pânză, iar două femei au brodat imaginea pictată. Pânza, cu o lungime de 2 metri, a fost terminată în anul 662 AD.
Istoria ne duce însă cu câteva sute de ani înaine, chiar dacă doar ca mărturie. În cartea Samguk-ji (Vârsta celor trei state – istoria Chinei antice) se află un capitol, Buyeo, ce descrie obiceiul poporului Buyeo de a purta haine luxoase din brocard şi mătase, cu picturi brodate. De asemenea, în capitolul Goguryeo este înregistrat obiceiul oficialilor regatului Goguryeo de a purta haine brodate cu ornamente din aur şi argint în timpul întâlnirilor oficiale.
În Samguk Sagi (Istoria celor Trei Regate) descrierea obiceiurilor din perioada regatului Baekje ne arată că, în cel de-al 28-lea an al domniei regelui Ko-I (234-286), oficialii timpului purtau o haină cu mâneci, largă, de culoare purpurie, alături de o pereche de pantaloni albaştri. Pe cap aveau de obicei o pălărie brodată cu flori aurii şi păsări. La mijloc purtau o curea de piele, iar în picioare încălţări tot de piele, comode. Acest costum era special conceput pentru audienţa de dimineaţă din prima zi de sărbătoare din luna mai.
În capitolul ce descrie regatul Silla, oamenii obişnuiţi începuseră să poarte haine brodate încă din timpul regelui Soji. Cartea descrie de asemenea că Regina Jindeok din Silla a compus un poem de pace în cinstea înscăunării ei, poem pe care l-a brodat chiar ea şi pe care l-a trimis împăratului chinez din acea perioadă.
Despre Silla Unificată știm din relatări isrtorice că, atunci când regele Heon Gang a murit în 886, regina sa a devenit călugăriţă şi a desemnat ca un meşter pictor, pe nume Weonhae, să realizeze un portret al regelui. Artizanul a realizat portretul prin brodare pe pânză.
În timpul Dinastiei Goryeo, hainele brodate s-au răspândit foarte mult. Despre acea perioadă se relatează în Goryeo Dogyeong faptul că regele Gong-min a vizitat un templu budist, Bongun-sa, alături de regină şi de prinţ. După rugăciune, regele a oferit ca daruri călugărului Bo-U o haină brodată cu fir de argint, alături de alte lucruri preţioase. Ca modele, pe haină erau trasate flori, munţi, animale, chiar şi fructe, toate pe o pânză roşie. Singurul item rămas din acea perioadă este haina perceptorului naţional budist, Daekak Guksa din Seonam-sa.
Vestigii brodate ale dinastiei Joseon nu sunt foarte multe. Un item ce s-a păstrat de la începuturile acestei perioade se află la Muzeul Provincial Jeonju şi constă din 7 coperţi de carte realizate în timpul celui de-al 15-lea an de domnie al regelui Taejong, cel de-al 3-lea rege şi tatăl regelui Sejong cel Mare. Coperţile brodate au fost realizate de văduva lui Ryu-Keun şi oferite lui Rae-so Sa în dar pentru rugăciunile aduse soţului ei. Modelul, deşi a fost realizat în timpul dinastiei Joseon, conţine multe elemente de stil ce aparţin dinastiei Goryeo.
Broderia din această dinastie este clasificată în 2 mari categorii: Gung-su şi Min-su.
Gung-su reprezintă broderia lucrată la curtea regală pentru a susţine necesităţile nobilimii.
Constă într-o mare varietate de obiecte şi modele: ecrane mari de cameră (decorate cu pini, cocori, flori, păsări, fraze mistice ce conferă longevitate şi prosperitate), obiecte de cult, haine ceremoniale, pungi pentru tămâie, pentru purtat pensulele de scris şi chiar accesorii pentru femei.
Saci pentru diferite obiecte: ochelari, bețe, linguri, bani.
Accesorii feminine
Principalele modele folosite sunt norii, valurile, munţii, bujorii, floarea de lotus, sagunja (cele 4 plante de sezon), literele chinezeşti, modele de seamănă cu carapacea broaştelor ţestoase, modele geometrice, tigrii, raţe, păsări phoenix.
Modelele de pe ecranele pliabile sunt mult mai elaborate decât cele de pe obiectele utilizate în mod curent, acestea servind drept decor în interiorul caselor coreene.
Ecrane pliabile decorative
Ornamentele brodate pe haine, mai ales cele de pe piept, aveau rolul de ilustrare a rangului, a poziţiei oficiale ocupate de persoana respectivă.
Exemplu de haine regale din drama „The Rooftop Prince”
Embleme aflate pe hainele regale din timpul dinastiei Joseon
Ca bază a hainelor, ţesătura era vopsită în culori primare cu vopsea naturală extrasă din ierburi şi flori. Un pictor profesionist desena o schiţă a modelului dorit. Vopsitori specializaţi transpuneau desenul pe ţesătură prin vopsire culori complementare. Dar cea mai migăloasă parte a muncii creării unei broderii le revenea femeilor de casă. Acestea erau introduse de mici în tainele acestei ocupaţii, având ani mulţi de pregătire şi experienţă. Rezultatul final consta într-o adevărată operă de artă, rafinată şi elegantă.
Min-su defineşte categoria de broderie destinată oamenilor comuni, de la fermieri până la mica nobilime. Neţinând cont de reguli, min-su variază de la ecrane până la degetare. Deşi este inferior artistic broderiei regale, ilustrează sentimentele simple şi naive ale oamenilor de rând. Existau 2 tipuri de broderie în zona rurală. În Anju, bărbaţii realizau cea mai mare parte a broderiilor. Produsele erau în general articole mari, precum ecrane pliante, create pentru curtea regală. Broderia Sunchang era creată de către populaţia provinciei Sunchang (în nordul provinciei Jeolla) ca ocupaţie transmisă în sânul familiei.
O caracteristică a min-su era crearea broderiei fără utilizarea unei rame de lemn, în special pentru obiecte mici, cum ar fii pungi pentru linguri, pentru bani sau feşe de pernă. Odată cu creşterea popularităţii feţelor de pernă, meşterii au construit un model de imprimat pentru crearea schiţelor, operaţie ce a permis producerea în masă a feţelor de pernă brodate.
Crearea schiţei broderiei era realizată prin mai multe metode:
- desenul pe hârtie de orez cu ajutorul unei pensule fine şi copierea lui pe hârtie normală;
- desenarea figurilor precum flori, păsări sau animale pe hârtie, decuparea şi ataşarea lor pe haine;
- desenul direct pe ţesătură cu pensule;
- utilizarea tiparelor de lemn;
- crearea unui model din hârtie şi aplicarea de pulbere albă pentru imprimarea lui pe ţesătură.
Odată cu trecerea timpului, artele tradiţionale au intrat în declin. În timpul ocupaţiei japoneze (1910-1945), broderia a trecut de la modele realiste la utilizarea simplistă şi graduală a culorilor. După cel de-al doilea război mondial, lucrurile create manual au dispărut aproape în întregime odată cu intrarea în ţară a culturii vestice.
Cu scopul de a restaura şi păstra cultura tradiţională coreeană, guvernul de la Seoul a creat un organism special, denumit Institute of Intangible Cultural Assets. Acesta are ca scop crearea şi educarea noilor artizani într-o mare varietate de domenii şi desemnarea unor maeştri în domeniu. În fiecare an, guvernul sponsorizează un număr de meşteri tradiţionali. Ca urmare, există în prezent suficienţi maeştrii astfel încât tradiţia să fie păstrată. Dovadă cele 17 expoziţii internaţionale realizate în ultimele decenii, printre care cea din 1999 de la Fabric Museum of Mindrheum din Germania sau cele din Japonia, în oraşe precum Tokashinaya sau Nihonbasi.
Broderia a fost inclusă pe lista de interes a institutului în 1984, primul maestru fiind desemnată Sangsu Han. Aceasta a creat în 2005 Han Sangsu Embroidery Museum, un mic muzeu dedicat în care sunt expuse obiecte brodate vechi, precum şi unelte specifice. Muzeul se află în Seoul, Jongno-gu şi constă dintr-o serie de săli de expoziţie, camere workshop şi săli de clasă în care se organizează clase de brodat pentru cine vrea să deprindă acest frumos meşteşug.
În 1976 a luat fiinţă Muzeul Broderiei Coreene, aflat în Seoul, Gangnam-gu. Finanţat de către Heo Dong-Hwa, muzeul conţine peste 1000 de exponate din timpul perioadei Joseon, create de către femei. Începând cu expoziţia 500 Years of Traditional Korean Embroidery ce a avut loc la Muzeul Naţional Coreean, Muzeul Broderiei a continuat să colaboreze cu alte muzee din întreaga lume, realizând expoziţii în peste 20 de ţări, incluzând Japonia şi America de Nord. Cu ocazia comemorării a 60 de ani de relaţii diplomatice între Coreea de Sud şi Spania, a avut loc la sfârşitul anului trecut expoziţia Korean Textiles, A Thousand Years of Work în cadrul Museo del Traje din Madrid.
De asemenea, au fost publicate o serie de cărţi dedicate creaţiilor de artă realizate cu acul.
Ca o ultimă completare, o mică lecție despre broderie în limba coreeană:
Surse : lifeinkorea.com; wikipedia; visitkorea; suembroidery.com; bojagii.com; koreatimes.com; madmuseum.org; pem.org; youtube
Se incarca...
20/05/2012 la 10:59 am
Citind articolul, nu am putut sa nu observ frumusetile cusute si in acelasi timp sa imi aduc aminte de orele de lucru manual din scoala gimnaziala, cand mai faceam si noi, una, alta cu acul si ata, dar in acelasi timp, mi-am adus aminte de povestile bunicii despre cat de mult tesea la razboi, pt a face diferite modele de coverturi/lipideuri si cat statea sa lucreze la un costum popular. Munca aceasta cere mult timp, multa rabdare, multa pasiune si perseverenta.
Foarte frumoase sunt broderiile coreene, pacat doar ca meseria aceasta, asa cum ai spus si tu in articol, este pe cale de disparitie, in toate tarile dezvoltate sau in curs de dezvoltare.
20/05/2012 la 11:10 am
Wow, superbe, superbe…:) Pe vremea cand eram si eu doar utilizator KF si scriam recenzii in concursul traditional, am scris o serie de mici articole legate de diverse piese de imbracaminte, accesorii. Am scris despre “hwarot” care era o haina ceremoniala: http://koreafilm.ro/blog/2010/08/hwarot-18720/
despre accesoriile feminine “norigae”, care se agata de hanbok http://koreafilm.ro/blog/2010/07/norigae-un-accesoriu-elegant-15444/
http://koreafilm.ro/blog/2010/12/norigae-modele-frumoase-43149/ si “binyeo”, acele de par: http://koreafilm.ro/blog/2010/12/binyeo-43059/. Acele palarii din imagine, care sunt tot palarii ceremoniale, purtate de mirese, se numesc “jokduri” si “hwagwan” http://koreafilm.ro/blog/2010/08/jokduri-si-hwagwan-18876/ sau pantofii “gomusin” http://koreafilm.ro/blog/2010/08/gomusin-pantofii-din-cauciuc-17844/ si http://koreafilm.ro/blog/2010/08/pantofii-traditionali-coreeni-18375/.
20/05/2012 la 11:14 am
Toate imi plac la nebunie, si accesoriile, si broderiile, si mobila, paravanele, absolut tot. Chiar am si eu un mic norigae :)
Felicitari pt articol Andreea, ft bun!
20/05/2012 la 11:25 am
Multumesc pentru linkuri, Ana! Am citit atunci, dar e bine sa ne improspatam memoriile cateodata :)
20/05/2012 la 11:22 am
Ai dreptate Cecilia in ceea ce priveste disparitia lucrului manual. Si noi am brodat si am tricotat la scoala, dar care-s mai tineri numai cu 6-7 ani nu au facut si eu cunosc tinere (nu adolescente) care nu stiu sa coasa o nasture. Am observat ca in serialele coreene si femeile nobile dar si printesele au brodat obiecte decorative ( de ex. Dong Yi cand era concubina, ea a folosit o rama pentru brodat, daca imi amintesc bine). Broderii coreene sunt minunate, am vazut ca chiar si pantofii sunt brodate! Ma bucur ca incerc sa tina in viata acest obicei, ca au infiintat un muzeu, unde oamenii pot sa vad ce au realizat cei de dinainte fara ajutorul masinilor, si poate astfel mai primesc curaj pentru continuarea traditiei. Multumesc pentru prezentare Andreea!
20/05/2012 la 2:00 pm
Eu nu am intalnit inca (!) fata care sa nu stie sa coase un nasture, grav, dar se disciplineaza lumea, cand nu mai este nici mama, nici tata pe langa si trebuie sa-si rezolve singure problemele.
20/05/2012 la 2:02 pm
Dumnezeule, dar cand s-a scos lucrul manual din scoala? Cand am terminat eu clasa a 4-a, asta in 1997-1998, inca era lucru manual.
Eu am impresia ca se pierd multe din scoala romaneasca si de vina e doar societatea, care influenteaza profesori si care tampeste elevii.
20/05/2012 la 2:17 pm
In clasele 1-4 mai este, dar in clasele 5-8 (aici la noi in scoala) este ora de ,,educatie technica” sau asa ceva si invata despre cultura, stiluri arhitectonice, materiale folosite in arta si asa mai departe…nimic ce poti sa faci tu cu manuta ta, numai materie seaca…si asta depinde si de profesor
20/05/2012 la 11:32 am
Nu este legat stramt de brodat, dar tot un lucru manual: stiti de ce nu au avut niciodata depresie femeile care au stiut sa ţeasa? Pentru ca batand razboiul de ţesut (si trebuie batut tare! -si eu stiu sa ţes) au batut din suflet toata durerea si supararea de-acolo. Astazi au descoperit ca lucrul manual minutios este bun pentru suflet si este folosit in terapia pentru depresie, dar nu ar fi mai bine daca am preveni boala?
20/05/2012 la 1:58 pm
Serios? Tesutul e o terapie contra depresiei? Mama si bunica au tesut, eu am facut …. nu stiu cum le spune la unealta pe care se pune lana toarsa, pentru a se face fir in ansamblu de la razboiul de tesut. Chair nu mai stiu. Stiu cum arata, dar am uitat cuvantul, sper rusinea mea.
Felicitari Liliko pt faptul ca stii sa tesi.
20/05/2012 la 12:08 pm
Imi plac foarte mult ecranele pliabile, in special cel albastru cu cocori in a treia poza; si copertii de carte. Stiu corect 2 hainele regelui era brodata in piept cu dragoni?
20/05/2012 la 12:28 pm
Mulţumim pentru acest minunat articol. Broderiile coreene sunt superbe. Şi bunica me ţesea în tinereţe, e nevoie de multă răbdare şi muncă :)
20/05/2012 la 7:14 pm
Minunat articol,pe langa faptul ca aflam lucruri noi,ne incanta ochiul si bucura sufletul! desi ,cunostintele mele in ale lucrului manual sant vaste,stiu sa brodez diferite tipuri,sa crosetez sa tricotez,dar …..nu-mi place sa fac acest lucru,cu chiu cu vai cos un nasture la ceva important,iar restul stau gramada poate poate ma apuca harniceala,impresionanta aceasta rabdare,sa stai sa pigulesti ,milimetru cu milimetru,ca in final sa iasa ceva de toata frumusetea. Am si acum un costumas de bebelus ,pe care l-am confectionat si brodat in 1974,si pe care l-a purtat copilul meu cand era Bebe,caciulita,camasuta si bavetica din panza alba ,brodate tot cu alb,o frumusete.
20/05/2012 la 7:16 pm
Pentru mine acesti artizani,sant adevarati eroi nationali,ai nevoie de o rabdare si nervi de otel pentru asemenea provocare,chiar daca se spune despre cusut ca este un remediu pentru calmat nervii!
22/05/2012 la 10:51 am
Whoa :O complicata munca si migaloasa, insa cu rezultate extraordinare. Si mie-mi place sa fac accesorii handmade, si chiar mi-am propus cu o prietena ca dupa licenta, sa ne apucam serios :X
17/06/2012 la 7:07 am
Multumim pentru acest “Colt de rai”!
25/06/2012 la 3:19 pm
Multumesc pentru articol si poze !!!Avind ceva inclinatii artistice si calatorind mult prin tara am remarcat in mai toate satele romanesti ca NU a murit traditia de a tese si broda artistic in stil traditional sau modern . Daca urmariti emisiunile pe TV3 regionmnale si cele religioase , folclorice sau de festival veti vedea copii si tineri in public cu costume NOI , brodate cu ata, matase sau margele si paiete ,fir si chiar cu boabe aduse din Cehia sau Ucraina. Diferenta fata de Coreea este ca la noi taranii aveau port de sarbatoare si in Coreea numai nobilii purtau matase sau brocat din China . Traditiile coreene si actualmente in China celor 40 d eminoritati sint cercetate de institute provinciale superspecializate si artizanii au scoli de specializare pentru o gama uriasa de produse traditionael . Totul se face cu emorm d emulti bani dar scopul este de a oferi locuri de munca bine platite mestesugarilor lasind intelectualilor gija dezvoltatii industriale sau IT. Produsele lor sint atent certificate, vindute la preturi emorme turistilor si colectionarilor din toata lumea asa cum se mentioneaza in articolul d emai sus ( promovare in Spania ) Toate muzeele din Europa au colectii din ASIA din vremea Drumului Matasii si specialisti care urmaresc artizanii chinezi sau coreeni in satele lor, in locuri uitate dar redescoperite de cercetatori universitari ce dispun de toata tehnologia moderna pentru a determina firul de matase , colorantii, portelanul si caolinul antic care permit reproduceri qvasi identice celor din descoperirile istorice .
Popularizarea se face la tv pe posturiel CCTV (China ) la emisiunea JOURNEY IN TIME si pe KBS WORLD in emisiuni despre zone istorice, monumente si artizani de arme, tesaturi, hirtie, caligrafie etc . Tehnica moderna si cercetatorii superspecializati , cu banii ff multi din ASIA deslusesc 5000 de ani de artefacte si califica pentru meserii excelent platite artizanii sec XXI. Nu disperati-cautati in satele si muzeele din Romania , in clectii taranesti, in biserici si in vacanta la tara invatati de la cel citeva zeci de etnii din tara citeva mestesuguri : pictura si cioplit, cahle si broderie maghiara si secuiasca, costume -iie.vesta , poale si zadii din Poiana Rusca, Banat , Maramures si Bucovina,olarit in zeci de modele si forme , batut cupru si topit argint la tigani, dantele si zgardane la hutuli si ucraineni, lipoveni si cit d eminunate costume la tatari si turci in Cobadin , Megidia sau machedoni in Dobrogea . NIMIC NU A MURIT va asteapta sa le descoperiti cind plecati 2 saptamini cu sacul in spate in ROMANIA caci Coreea este prea departe si cardul bancar nu ne foloseste acolo. Spor la vacante in vara asta si va doresc sa veniti cu traista plina de broderii, bijuterii , blide sau maiuri sculptate, icoane si o plosca pictata de horinca de 40 grd !! De multe ori cred ca avem ceva stramosi comuni cu coreenii cind vad cum spala la riu batind cu maiul rufele, stau la masa scunda pe scaune cu trei picioare, isi duc copii legati la spate si iubesc caii, muntele ,riul si lacul, copacii si toate plantele , parintii , familia si copii . O sensibilitate particulara care face succesul filmelor coreene la noi si intelegerea instantanee a subtilitatilor emotionele si rigoarea moralitatii. La revedere si ma iertati pentru comentariul prea lung .
24/03/2013 la 11:13 am
Minunat comentariu, excelenta asociere. Si eu gandesc cateodata la minunatiile facute de artizanii nostrii. Din pacate nu prea stim sa le popularizam cum se cuvine si sa asiguram cumva ziua de maine, invatandu-i pe cei tineri.