![Mihai Fulger [KF]](http://koreafilm.ro/blog/wp-content/uploads/2011/03/Foto-Mihai-Fulger-50x50.jpg){kind=avatar}
PDFAnul trecut, producţia sud-coreeană cu cele mai multe bilete vândute în reţeaua naţională de cinematografe (aproape 7,5 milioane) a fost Choi-jong-byeong-gi Hwal, film întâlnit sub mai multe titluri în engleză: War of the Arrows , Arrow, the Ultimate Weapon şi chiar Bow – The Ultimate Weapon, sub care l-a prezentat aici colega noastră Ana-Maria. Acest film s-a clasat şi pe locul al doilea în clasamentul general de box-office, imediat după al treilea episod al francizei hollywoodiene Transformers (aproape 7,8 milioane de bilete vândute) – care a avut, însă, un buget de producţie de vreo 25 de ori mai mare…
Regizorul-scenarist Kim Han-min se făcuse cunoscut prin două thrilleruri, Paradise Murdered (2007) şi Handphone (2009), înainte de a realiza acest film istoric. De fapt, War of the Arrows este nu atât un film istoric (cum sunt istorice serialele difuzate de TVR), cât un film de acţiune (sau de „superacţiune”, cum etichetau filmele cu Schwarzie, Stallone sau Van Damme videotecile româneşti – apărute ca ciupercile după ploaie – în primii ani ’90). Dat fiind că vreo două treimi din film cuprind scene de urmărire (fie „cel bun” îi urmăreşte pe „cei răi”, fie „cei şi mai răi” îi urmăresc pe „cel bun” şi ai lui), War of the Arrows a fost comparat şi cu Apocalypto al lui Mel Gibson. Dar să începem cu începutul…
În prologul filmului, care ne oferă de la bun început o imagine şocantă (o copilă e pe punctul de a fi sfâşiată de un câine înfricoşător), tatăl junelui Nam-yi, un neînfricat ofiţer militar, înainte de a fi executat ca trădător al patriei, îi cere cu limbă de moarte fiului său să îşi protejeze sora mai mică, pe Ja-in, până ce îşi va da şi el ultima suflare. Cei doi copii sunt adăpostiţi – şi adoptaţi – de Kim Mu-seon, vechi prieten şi tovarăş de arme al tatălui lor. Ne aflăm în 1623, anul în care a ajuns la putere, printr-o lovitură de stat, regele Injo. Putem deduce, de aici, că tatăl celor doi copii era loial vechiului rege, Gwanghaegun, trimis în exil pe Insula Jeju.
După 13 ani, Nam-yi (interpretat acum de Park Hae-il din The Host sau Moss), ajuns un iscusit vânător cu arcul, dar şi un om foarte blazat, şi Ja-in (Moon Chae-won din multiubitul– inclusiv la noi – serial The Princess’ Man) locuiesc în continuare cu tatăl lor adoptiv. Fratele lor vitreg, Seo-gun (Kim Moo-yeol – Romantic Heaven), doreşte s-o ia de soţie pe frumoasa Ja-in, pe care o iubea de mult, şi, înainte de a-şi întreba părintele, îi cere încuviinţarea lui Nam-yi. Furios la început, acesta se convinge, prin luptă, că Seo-gun va avea grijă de sora sa la fel cum avusese el, aşa că acceptă. În ziua nunţii, Nam-yi pleacă singur în lume, convins că şi-a încheiat misiunea…
Dar soarta face ca în aceeaşi zi să înceapă a doua invazie manciuriană în Chosun. Prinţul Dorgon (Park Ki-woong din My Tutor Friend 2 sau Golden Fish), cu sprijinul marelui general Shinta (Ryoo Seong-ryong – Bestseller, Children… sau The Front Line), al temutei armate Qing, pătrunde în forţă pe teritoriul coreean, fără a putea fi stopat de nimeni (sau cel puţin aşa pare, până când intră în acţiune eroul nostru…). Istoria spune că, în acel tragic an 1636, regele Injo a fugit pe Insula Ganghwa, lăsându-şi ţara de izbelişte, în calea oştilor invadatoare (Chosun a devenit stat tributar faţă de Dinastia Qing/Machu), iar, pe lângă nenumăraţii morţi, vreo 500.000 dintre supuşii săi au fost luaţi prizonieri/sclavi şi puşi să mărşăluiască în lanţuri.
De aici vă închipuiţi ce urmează. După ce scapă de un grup de duşmani, graţie agilităţii şi dibăciei sale la tras cu arcul, Nam-yi revine acasă, dar îşi găseşte tatăl adoptiv mort. În acest timp, sora sa şi soţul ei, separaţi, sunt ostateci ai trupelor manciuriene. Nam-yi pleacă imediat să-i salveze, iar luptele pe care el le poartă până la a-şi atinge ţelul îl impun ca un erou legendar, cel mai îndemânatic şi viteaz arcaş din Chosun.
Simt nevoia să evidenţiez câteva detalii importante pentru buna înţelegere a acestui film. Nam-yi nu luptă în primul rând pentru ţară (de aceea, War of the Arrows nu are patriotismul declamator al altor producţii istorice) şi nicidecum pentru că îi place violenţa („Ucisul nu este scopul arcului meu”, declară el în faţa unui adversar învins), ci pentru a-şi scăpa sora, căruia îi devenise al doilea tată, prin vrerea părintelui lor mort (în paranteză fie spus, mama fraţilor nici nu apare, nici nu este pomenită nicăieri în film). În al doilea rând, „negativii” manciurieni dovedesc mult mai multe calităţi decât ne-am aştepta: camaraderie, curaj, tenacitate, onoare şi respect pentru oponenţii care li se dovedesc egali. Altfel spus, Kim Han-min, la fel ca mulţi alţi cineaşti coreeni ce abordează subiecte istorice, nu are o perspectivă maniheistă asupra personajelor sale, prezentându-le ca pe nişte fiinţe vii, cu bune şi rele. Sugestiv e şi faptul că, deşi toţi actorii sunt coreeni, mai bine de jumătate din film se vorbeşte în dialectul manciurian, adică într-o limbă aproape dispărută (se pare, însă, că subtitlurile nu i-au împiedicat pe spectatorii coreeni să dea valma la acest film).
War of the Arrows este un film de acţiune cu un ritm trepidant, dar şi cu frumoase pasaje poetice. Kim Han-min alternează bine secvenţele dinamice (filmate uneori cu camera din mână) şi cele în slow motion, recurgând şi la efecte speciale pe computer (cel mai bun exemplu de CGI găsiţi în secvenţa cu tigrul). Duelurile cu arcul ne impresionează (şi vizual, şi sonor), iar cel din final ne emoţionează. Nu mă miră deloc că War of the Arrows a mai fost comparat cu filmele lui Zhang Yimou sau cu Red Cliff al lui John Woo. În prima parte există şi momente comice, precum cele în care Nam-yi, ameţit, încearcă să se bată cu prietenii săi, Kang-du şi Gap-yong, sau vomită peste Seo-gun (care iniţial pare cam tăntălău). Actorii sunt foarte bine aleşi, în frunte cu Park Hae-il, care convinge fără să întruchipeze un erou tipic, fără pată şi prihană. În concluzie, cred că War of the Arrows îşi merită pe deplin succesul. La premiile Daejong, după cum nota aici aceeaşi Ana-Maria, filmul a câştigat la jumătate dintre cele opt categorii la care fusese nominalizat: Cel mai bun actor în rol principal (Park Hae-il), Cea mai bună actriţă nou-venită (Moon Chae-won), Cele mai bune efecte vizuale (Han Young-woo) şi Cele mai bune efecte sonore (Choi Tae-young). În fine, la prima ediţie a KoreaFilm Awards, War of the Arrows s-a plasat pe locul al doilea la categoria „Cel mai bun film”, ceea ce dovedeşte că el le-a plăcut mult şi românilor.
Se incarca...
28/01/2012 la 12:20 pm
prima?? ^^
incredibil!! transformers cu un buget de 25 de ori mai mare…. la o diferenta atat de mica de Bow – The Ultimate Weapon..
filmul a fost dat ca premii la ultimele 2 locuri in etapa a 3a, nu-i asa? :D
28/01/2012 la 12:21 pm
era cat pe ce sa uit ^_^ multumim mult pentru prezentare
28/01/2012 la 12:24 pm
Laura, acela e Divine Weapon, e alt film…
28/01/2012 la 12:24 pm
aham… multumesc mult, Ana :)
28/01/2012 la 12:20 pm
Mihai, bine ai revenit cu cronicile de film. Le-am dus lipsa :)
Intradevar a fost un film ft bun, l-am urmarit cu mare placere, actorii au fost la inaltime, Park Hae Il ft bun, la fel si Moon Chae Won in rol de femeie curajoasa, dar si actorul Ryu Sung Ryeong. Mi-a placut faptul ca s-a vorbit manciuriana, a conferit autenticitate filmului.
Vanatoarea te tine cu sufletul la gura…isi merita toate premiile, atat filmul cat si actorii. Mi-au placut efectele speciale, chiar si cel cu tigrul, care e urias :)
Multumesc pt trimiterea la art mele :) Multumesc pt prezentare! Si mai astept :)
28/01/2012 la 12:22 pm
Bine ai revenit, Mihai!
Multumim si pentru prezentare.
Este un film care mi-a placut si de aceea l-am tradus :)
28/01/2012 la 2:50 pm
Ce surpriza! Nu pot sa cred ! De cand asteptam un nou articol semnat Mihai Fulger.
Intr-adevar , filmul lui Mel Gibson a fost primul lucru care mi-a venit in minte urmarind acest film. Si da, nu este un film istoric, nu mi s-a parut nici un film eroic, si asta din cauza ca nu exista o opozitie clara intre bine si rau, cum spune si domnul Mihai in recenzie, fiecare lupta pentru binele lui, in fapt. Daca s-ar fi vrut , cred ca lupta lui Nam-yi pentru salvarea surorii sale ar fi putut fi prezentata si intr-un mod care sa il transforme pe acesta intr-un mare erou. Dar nu s-a exagerat in nicio privinta, totul mi s-a parut foarte bine calculat, astfel incat filmul sa nu cada intr-o extrema sau alta. Chiar daca Nam-yi nu supravietuieste la final, totusi nu mi se pare un final tragic. Adica nu am simtit o mare parere de rau , iar asta mi-a demonstrat inca o data ca totul s-a facut cu masura in acest film.
Fata de majoritatea filmelor coreene pe care le-am vazut, in Arrow am observat o abordare diferita, am avut impresia ca filmul a fost facut pentru a avea succes garantat.
28/01/2012 la 7:30 pm
Ooo…cred ca trebuie sa vad filmul!!! Mai ales ca joaca actrita din Princess Man :X :X :X
28/01/2012 la 8:10 pm
Mihai ,bine ai revenit ,chiar ti-am simtit lipsa din ultimul timp!Multam pentru prezentare ,dar de data asta ti-am luat-o inainte ,am vazut acest minunat film care te tine in suspans de la inceput pana la sfarsit.La asa film, ai nevoie de conditie fizica exceptionala!
28/01/2012 la 8:22 pm
multumim Mihai Fulger pentru prezentare, am sa-l vad neaparat,mi-a placut mult asa ca il voi vedea neaparat
28/01/2012 la 8:23 pm
Carina am reusit sa descarc ce mi-ai trimes prin email prin pdf, inca odata iti multumesc
28/01/2012 la 8:25 pm
sa-mi spui daca mai vrei sa-ti trimit :)
28/01/2012 la 8:38 pm
daca ai timpul necesar, da, daca nu mai am rabdare, te sarut
28/01/2012 la 9:19 pm
multumim pentru prezentare ,voi incerca sa-l vad cat de curand
28/01/2012 la 9:36 pm
O, ce bucurie!!! O recenzie de Mihai Fulger…..mi-au lipsit….
Mulţumesc pentru recomandare….sper să-l văd cât mai repede posibil…..
31/01/2012 la 11:39 pm
De cand asteptam o recenzie semnata Mihai Fulger. Abia astept sa vad filmul. Imi place abordarea descrisa in articol si ma bucur enorm ca a avut asa mare succes, desi nu ma surprinde la cat de bine e realizat. :)
01/02/2012 la 3:09 am
foarte interesanta prezentarea ma convins sa imi doresc sa vad filmul cat de curand ,o sa mai adaug un comentariu dupa ce il vad dar de pe acum sunt sigura ca merita vazut .
01/02/2012 la 9:53 am
Am reuşit să-l văd, însfârşit, şi mi-a plăcut foarte mult…un film care te ţine cu sufletul la gură până în ultima secundă…
Un film care trebuie văzut….
Mulţumesc încă o dată pentru recomandare şi prezentare…
01/02/2012 la 1:39 pm
Nu am vzut filmul !….dar dupa prezentarea facuta de Mihai,sigur trebuie vz.acest film. Multumim pt.prezentare !.
02/03/2012 la 3:48 pm
Am reusit sa vad filmul! Un film care te tine in tensiune pe tot parcursul lui,un film
in care personajele se lupta sa ramina in viata .Mi-a placut mult filmarile cu incetinitorul dar si lupta cu tigrul !.
Multumim Mihai Fulger !.