Serialul istoric sud-coreean: produs de succes al “Hallyu”. Impactul sau in Romania (3)

Capitolul 3 Studiu de caz: Factorii de succes ai dramelor istorice televizate – de ce fac audienta serialele istorice coreene in Romania?

1. Serialele istorice coreene – o alternativa la serialele TV difuzate pana in prezent in Romania

“Vestimentatia, umanismul si tendintele sociale reflectate in serialele de televiziune coreene transmit un farmec unic al culturii orientale care nu dispare niciodata.” (Young-Mook Choi)

Contactul societatii romanesti cu produsele culturii de consum apartinand fenomenului Hallyu este unul foarte recent, marcat prin difuzarea, in premiera pe TVR1, a primei K-drama istorice, Giuvaierul palatului, in 2009. Povestea plina de suspans a ambitioasei infirmiere Janggeum, intr-o lume a nedreptatilor si a dominatiei masculine agresive, a tinut cu sufletul la gura mii de spectatori si a deschis o fascinanta galerie de noi seriale, precum si apetitul publicului pentru acest gen. Trebuie semnalat faptul ca Giuvaierul palatului nu s-a bucurat initial de succesul rasunator pe care avea sa il capete ulterior, prin redifuzarea altor productii remarcabile, la care ne vom referi mai jos. Reticenta publicului la aceasta lume diametral opusa celei vestice, dar si la o abordare cu totul inedita in ce priveste scenariul, poate fi pusa pe seama atat a unei insuficiente metode de promovare a productiilor sud-coreene pe piata romaneasca, cat si a unei necesitati de adaptare a telespectatorilor romani la un gen televizual care iese din tiparele celor cu care ei au fost obisnuiti pana in acest moment. Audienta modesta inregistrata de Giuvaierul palatului a fost contrabalansata de cele doua productii televizate de exceptie, Furtuna la palat (Yi San, 2007), respectiv Secretele de la palat (The Great Queen Seondeok, 2009). Acestea din urma au fost, la randul lor, devansate de Legendele palatului: printul Jumong, care a inregistrat cea mai mare audienta de pana acum [iunie 2011].

O data cu difuzarea pe postul national de televiziune a serialului Furtuna la palat, la sfarsitul lunii noiembrie, 2009, a venit si apetitul telespectatorilor pentru sageuk. Curiozitatea si purul hazard, care erau invocate in urmarirea episoadelor, s-au transformat pas cu pas intr-o simultana dorinta de consum si de cunoastere a particularitatilor ce defineau “regatul ermit”. Serialul echivaleaza cu biografia celui de-al 22-lea monarh al dinastiei Joseon, printul Yi San, alias regele Jeongjo (1752-1800), ale carui intelepciune si deschidere catre valorile si drepturile umane democratice raman intiparite in memoria colectiva coreeana. Povestea plina de intrigi a inteleptului suveran este remarcabila prin acuratetea sa istorica si prin personajele complexe care dau viata situatiilor imaginate de regizor – acelasi Lee Byung Hoon care semneaza Giuvaierul palatului, precum si recent difuzatul Concubina regelui (Dong Yi). Procesul de formare a tanarului print Lee San pentru ocuparea tronului, numeroasele comploturi si tentative de asasinat ce l-au vizat, ilustrarea in parte a personalitatii unor mari savanti ai epocii, precum si idila romantica, dar imposibila, dintre monarh si prietena sa din copilarie, pictorita Song Yeon (personaj-simbol al infloririi artelor care a avut loc in acea perioada), au captat atentia tot mai sporita a telespectatorilor romani, fapt ce a condus la o crestere fulminanta in audienta a postului national de televiziune: 394.000 de telespectatori (3,4 rating) – conform site-ului Pagina de media.

Cotele maxime in ce priveste audienta au fost atinse, insa, prin difuzarea in februarie 2010, a grandioasei productii Secretele de la palat (The Great Queen Seondeok, 2009), ale carei 62 de episoade au adus in fata micului ecran nu mai putin de 441.000 de spectatori, propulsand serialul pe locul trei in clasament, inaintea altor programe precum O data-n viata si UEFA Champions League, si intrunind un procent de 3,9 rating (conform site-ului TVR). Serialul Secretele de la palat este, in esenta, povestea luptei acerbe pentru putere din perioada celor trei regate coreene, pe fundalul careia sunt proiectate eforturile de ascensiune ale primei femei-conducator din istoria Coreei, regina Seondeok. Serialul aduce in prim-plan structuri psihologice complexe, angrenate in lupta dintre bine si rau, dar si personalitati care au existat cu adevarat in istorie, cum sunt generalul trupelor regale, Kim Yushin, care a avut un rol foarte important in unificarea celor trei regate sub Silla, sau regina Seondeok a Sillei, asociata in mod fictiv cu aceasta unificare, atribuita in realitate regelui Munmu (661-681), dar care a existat cu adevarat si a deschis calea ascensiunii la putere a femeilor. Poate cel mai interesant personaj istoric reflectat in aceste episoade este malefica Mishil, concubina regelui Jinpyeong si a numerosilor barbati influenti de la curte (hwarangi), si atestata, de altfel, in cronicile scrise (Analele Hwarangilor).

Nu la fel de mult s-a bucurat de atentia publicului roman urmatoarea sageuk difuzata initial pe TVR2, in paralel cu Secretele de la palat, apoi reluata de TVR1, Cronicile frumoasei luptatoare sau Damo (2003). Miniseria de numai 14 episoade prezinta aventurile lui Chae-Ok, o fata de nobili vanduta ca sclava dupa ce tatal ei este acuzat pe nedrept de crime impotriva regatului Joseon (secolul al XVII-lea) si care va deveni o brava femeie-detectiv (damo). Serialul este unul destul de inedit in comparatie cu celelalte difuzate in Romania, in sensul ca nu poate fi incadrat pe deplin in genul istoric despre care am discutat pana acum, fiind mai degraba o productie preponderent politista, de spionaj si arte martiale, dupa modelul bine cunoscut al filmelor artistice chinezesti precum Eroul sau Tigru si dragon (remarcabile mai ales datorita efectelor speciale). Ceea ce are in comun acest serial cu Giuvaierul palatului, cu Secretele de la palat si cu recentul Concubina regelui este faptul ca in centrul actiunii se afla un personaj feminin extrem de puternic, ce reuseste sa se impuna intr-o societate preponderent masculina, in care genul feminin a fost nu de putine ori desconsiderat.

Trebuie spus ca nu doar femeile au fost tinta discriminarii, cu cateva exceptii, regasite in aceste seriale (preotesele si vrajitoarele, cu o mare influenta in decizia politica, data fiind firea extrem de superstitioasa a oamenilor de rand, dar si a celor politici), ci si barbatii din clasele inferioare, asa cum o demonstreaza povestea celui mai mare medic din istoria Coreei, dupa Janggeum, doctorul Hur Jun, o legenda vie, care da titlul indragitului serial din 2000, cel de-al cincilea difuzat in Romania. Peripetiile si grelele incercari la care este supus medicul de al carui nume se leaga prima enciclopedie medicala din Coreea, a avut darul sa impresioneze sufletele a 263.000 de telespectatori (conform unui articol din “Adevarul” semnat de Sanziana Boaru), care s-au regasit in povestea unui om de o noblete sufleteasca incredibila; acesta a reusit, gratie pasiunii si devotamentului fata de profesia urmata, dar si a unei netararmuite iubiri pentru semenii sai, sa-si depaseasca umila conditie sociala si sa ajunga medic regal. Scenariul seamana izbitor cu cel al Giuviaerului, dat fiind faptul ca este produsul aceluiasi regizor, insa este acordata o atentie mult mai mare elementelor de medicina traditionala, printre care si practicarea acupuncturii. Daca in Romania, succesul Doctorului Hur Jun ( The Way of Medicine: the Epic Doctor Hur Jun) a fost unul rasunator, in Coreea de Sud, serialul a reinviat interesul oamenilor pentru medicina traditionala.

Din seria Legendele palatului face parte si Printul Jumong (2006), serialul care a intrecut celelalte productii ca rating (4,3%), avand, potrivit TVR, cea mai mare audienta de pana acum (500.000 de telespectatori din mediul urban), aproape dubla fata de Furtuna la palat si Secretele de la palat). Serialul reda saga unui personaj pe jumatate legendar, un iscusit arcas, care, potrivit miturilor coreene stravechi, s-ar fi nascut dintr-un ou minunat, in apropierea raului Yalu. In serial, printul Jumong este fiul concubinei regelui, Yuhwa, si al eroului legendar Haemosu. El va ajunge print al regatului Buyeo, indurand consecintele luptei pentru succesiunea la tron declansate de fratii vitregi, Daesoo si Youngpo. Nedreptatile pe care este nevoit sa le suporte, descoperirea adevaratei sale identitati, precum si asasinarea crunta a adevaratului sau tata il vor determina sa paraseasca Buyeo pentru a infiinta un nou regat, Koguryǒ, dupa modelul Vechiului Joseon. El va deveni regele Tongmyong.

Cel mai recent serial istoric difuzat de TVR 1 este in acest moment Legendele palatului: Concubina regelui (Dong Yi, 2010), cladit pe tumultoasa evolutie a doamnei Choi Sook-bin, viitoare concubina a regelui Sukjong, care a intrunit un numar semnificativ de telespectatori (449.000 numai in mediul urban), suficient pentru a mentine serialul coreean pe locul al treilea in clasamentul serialelor preferate (conform Pagina de media), dupa Narcisa salbatica (Antena 1) si Dragoste si pedeapsa (Kanal D).

In mod similar oricarei creatii de natura fictiva, toate aceste seriale constituie o imbinare armonioasa intre realitate si adevaruri plasmuite, care il invita parca pe cel care le urmareste sa mearga direct la surse pentru a afla cat mai multe despre istoria si cultura unui popor fascinant. Este dificil sa incadrezi serialul istoric sud-coreean atat in categoria low culture, cat si in cea high culture, si aceasta datorita harului producatorilor sud-coreeni de “a face arta de consum intr-un registru foarte inalt”, dupa cum observa filosoful Andrei Plesu intr-un editorial pentru jurnalul “Adevarul” dedicat serialului Giuvaierul palatului, al carui fan s-a declarat.

Faptul ca serialul coreean, desi devansat de multe alte programe de divertisment, continua sa fie vizionat cu aceeasi atentie de pana acum de o categorie larga de oameni, insa nu de intreaga “masa”, ridica numeroase semne de intrebare cu privire la ratiunile de consum si la impactul cultural efectiv pe care il are vizionarea acestor productii inedite. Daca succesul dramelor coreene in Asia poate fi explicat prin faptul ca acestea stimuleaza niste corzi foarte sensibile ale proximitatii geografice, istorice si culturale, ele reprezentand un factor de negociere intre un mod de viata ancestral si nevoia de adaptare la modernitatea actuala, in Romania, el poate fi pus pe seama necesitatii de a “gusta” si altceva decat productiile media autohtone sau de import care au invadat pana la refuz piata romaneasca, de a evada intr-o lume diferita. (Va urma)