Primul rol, prima dragoste (Portret Cho Seung-woo 1)

De cateva saptamani ma gandesc sa dedic un portret unui actor coreean pe care eu il remarcasem doar intr-un film (The Classic), pana cand mi-a fost recomandat calduros de o colega, la o intalnire KoreaFilm (multumesc, Mihaela!). Apoi, i-am vazut mai multe filme si am ajuns la concluzia ca el merita toata atentia noastra. Iata ca, in sfarsit, incep acest portret, chiar cu primul sau rol de cinema.

Cho Seung-woo (intalnit si ca Jo Seung-woo) s-a nascut pe 12 februarie 1980 si a avut multe roluri de succes in filme, dar si in musical-uri, de care este pasionat si pentru care a primit multe premii; tot Mihaela ne anunta recent ca din noiembrie el va interpreta rolul principal din musical-ul Zorro. Aici ne vom limita, desigur, la rolurile sale de cinema.

Regizorul Im Kwon-taek, caruia i-am dedicat deja un portret, prezentandu-i patru din cele peste 100 (!) de filme realizate pana acum, este, asa cum scriam, atras constant de traditiile tarii sale, pe care incearca sa le pastreze pe pelicula. Despre muzica traditionala coreeana, pansori, era vorba si in Sopyonje, insa cineastul a revenit asupra ei in Chunhyang-jeon / Chunhyang, filmul sau din 2000. Dupa cum, probabil, v-ati dat seama, este vorba de legendara poveste de dragoste a frumoasei Chun-hyang (una din cele numai cinci  piese de pansori ce au supravietuit, facand parte si astazi din repertoriul curent al cantaretilor), care a cunoscut zeci de ecranizari, unele printre cele mai importante filme din istoria cinematografiei coreene. Anul trecut, Kim Dae-woo a intors pe dos povestea in popularul The Servant, privind lucrurile din perspectiva servitorului Bang-ja. Dar povestea a fost adaptata si pentru micul ecran, de pilda in miniseria MBC, din 2007, Legend of Hyang Dan, despre care scria aici Ana-Maria. In filmul lui Im Kwon-taek, selectionat in competitia oficiala de la Cannes si premiat in alte festivaluri importante, intalnim varianta “clasica” a povestii.

Pentru rolul lui Chun-hyang (intruchipare a virtutii, inteligentei si fermitatii), regizorul a ales-o pe Lee Hyo-jeong, o actrita care apoi a disparut de pe ecrane. Adevarata carte castigatoare a cunoscutului cineast a fost, insa, interpretul lui Lee Mong-ryong. Pentru acest rol, Im Kwon-taek l-a ales pe debutantul Cho Seung-woo, care pe atunci nici nu implinise 20 de ani (ce-i drept, Lee Mong-ryong este, la inceputul povestii, un adolescent de 15 ani, dar Cho Seung-woo se descurca de minune in aceasta ipostaza).

Povestea are loc in Namwon, “orasul iubirii” despre care scria aici utilizatoarea andreeac. La fel ca in Romeo si Julieta, dragostea dintre Chun-hyang (fiica de gisaeng, crescuta fara tata) si Mong-ryong (fiu de nobil, al carui parinte este guvernator local), are de infruntat opozitia familiei (in cazul de fata al familiei lui, deoarece mama ei este cat se poate de incantata), dar mai ales diferenta de clasa sociala, din perspectiva careia aceasta casnicie este o mezalianta (asa cum remarca cu amar Mong-ryong, adevaratul lor dusman nu este o persoana, ci clasa/casta sociala). Atunci cand tatal lui este chemat la Seul, pentru a face parte din guvernul regelui Suk-jong (1674-1720), Mong-ryong este nevoit sa o paraseasca, la cateva zile dupa cununie, pe Chun-hyang, pentru a nu fi renegat si impiedicat sa participe la examenul de stat. La Seul, el se pregateste intens si iese primul la examen, pentru a fi apoi numit inspector provincial de catre rege. In aceasta calitate, Mong-ryong revine la Namwon, unde mandra sa sotie Chun-hyang devenise o victima a noului guvernator…

Nu vreau sa insist mai mult asupra povestii, care in filmul lui Im Kwon-taek are drept cadru un spectacol de pansori din prezent, la care sase studenti sunt obligati sa mearga de catre profesorii lor (la inceput, unii dintre acesti studenti se gandesc cu groaza ca spectacolul dureaza nu mai putin de cinci ore, insa sunt captivati treptat de tragica poveste de dragoste).

Debutantul Cho Seung-woo este convingator intr-un rol dificil, care ii solicita transformarea dintr-un june studios si neexperimentat (dar interesat si de atractiile locale), intr-un barbat sigur pe el, capabil sa demaste si sa inlature un guvernator corupt. Actorul surprinde bine ezitarile initiale ale personajului sau (al carui comportament deseori lasa mult de dorit, cel putin pentru spectatorii de azi), jocurile seductiei si initierea erotica (rolul ii solicita si sa filmeze nud – acoperit partial de un paravan, dar si fara acest camuflaj), dar si inteligenta si hotararea din partea a doua a filmului. Pe scurt, Cho Seung-woo are aici un prim rol de cinema notabil, iar Chunhyang este un film pe care merita sa-l vedeti, nu doar de dragul actorului, ci si pentru ca reda o legenda majora a culturii coreene (printre altele, una dintre cele dintai opere literare scrise in Hangul).