Ascensiunea si decaderea unui gangster (Portret Cho Seung-woo 2)

Dupa debutul din Chunhyang, pentru Cho Seung-woo au urmat alte cateva roluri de cinema, mai mici sau mai mari, care i-au consolidat reputatia de tanar actor talentat: Wanee and Junah, Who Are You?, H si, mai ales, The Classic. Iar anul 2004 a marcat a doua colaborare a sa cu regizorul care l-a lansat: Im Kwon-taek.

Haryu-insaeng / Low Life (intalnit si ca Raging Years) vine dupa Chunhyang si Chihwaseon, fiind al 99-lea film regizat de Im Kwon-taek. Iar daca acest film nu se numara printre cele mai importante titluri din indelungata cariera a cineastului coreean (a avut doar 550.000 de bilete vandute in tara si, desi a fost selectionat la Festivalul de la Venetia, a avut parte de o primire destul de rece), nu este, cu siguranta, vina lui Cho Seung-woo.

Actorul are aici un rol foarte solicitant, cel mai dificil din cariera sa de pana atunci. In primul rand, Cho Seung-woo si-a interpretat personajul de-a lungul unui deceniu si jumatate (1957-1972), astfel incat actorul de 24 de ani a fost nevoit sa faca cat mai plauzibila evolutia protagonistului pe parcursul acestei perioade. In al doilea rand, dupa cum puteti observa si din imaginea de deasupra, rolul i-a pus la grea incercare calitatile fizice (sa infrunti singur mai multi adversari si sa-i dobori intr-o maniera convingatoare nu e chiar la indemana oricarui actor).

Personajul sau, Choi Tae-woong, este la inceputul filmului un simplu bataus care patrunde intr-un liceu rival si ii infrunta pe capii acestuia. Insa onoarea liceului este salvata de Park Seung-moon (Yoo Ha-joon din filmul Nowhere to Turn sau din serialul in derulare The Princess’ Man), care il raneste pe Tae-woong, infingandu-i un cutit in picior, si fuge. Tae-woong se taraste pana acasa la Seung-moon, cu arma inca in picior, cerandu-i celui care l-a ranit sa smulga cutitul. Patrunderea in casa instaritei familii Park ii va schimba viata lui Tae-woong, care la inceput pare orfan (dupa cum aflam ulterior, el fugise de mama pe care o ura, deorece isi insela sotul cand acesta se afla in calatorii de afaceri).

Tatul lui Seung-moon, un politician independent care incearca sa se opuna Partidului pentru Libertate, il adopta pe Tae-woong, apreciindu-i taria de caracter. Astfel, fiica sa Hae-ok (Kim Min-sun, actrita cu aparitii in numeroase filme si seriale) devine sora vitrega, mai mare, a lui Tae-woong; ulterior, cum intre cei doi se infiripa o poveste de iubire, ei se casatoresc, astfel incat Seung-moon ajunge sa fie si fratele, si cumnatul lui Tae-woong (relatie deloc comoda…). In timp ce Hae-ok ramane invatatoare si ii naste sotului ei doi baieti, cei doi barbati au evolutii diferite: Tae-woong duce o viata de gangster, cu suisurile si coborasurile pe care le-am mai vazut pe ecrane, cu modalitati mai mult sau mai putin legale de a face profit, in timp ce studentul Seung-moon calca pe urmele tatalui sau, ca activist politic, militand pentru respectarea drepturilor omului.

Ar mai fi multe de spus despre acest film, scris si regizat de Im Kwon-taek, sau despre rolul principal interpretat de Cho Seung-woo, insa nu vreau sa va dezvalui tot. Trebuie sa remarc, totusi, modul in care sunt asociate momente-cheie din istoria recenta a Seulului si Coreei de Sud (acei ani au fost cu adevarat raging, adica plini de manie si chiar turbare) cu etape importante din evolutia protagonistului. De asemenea, m-a interesat in special acea perioada din cariera lui Tae-woong, in timpul guvernului militar autoritar, proamerican si anticomunist, in care acesta ajunge producator de film (in conflict perpetuu cu cenzura) si apeleaza, in noua sa profesie, la cai de convingere specifice fostei sale activitati de gangster. Mai exista si un cinematograf, Mido, important in film, iar filmele care ruleaza acolo in diferiti ani – de la clasicul Rebel without a Cause, cu James Dean, la un James Bond cu Sean Connery, From Russia with Love, si ajungand pana la The Testimony, film din 1974 in regia veteranului… Im Kwon-taek – reflecta trairile din acea perioada ale protagonistului. Cho Seung-woo creeaza din nou un erou complex, un gangster care oscileaza intre afectiune (pentru membrii familiei Park, care-l primesc printre ei), demnitate si onoare, dar si imagine (il intereseaza mult cum este privit de ceilalti gangsteri). Low Life merita vazut in primul rand pentru interpretarea sa, dar si pentru reconstituirea istorica a unei epoci tensionate.