PDFPastrezi o floare uscata intre paginile vreunei carti … doar pentru ca a fost prima floare primita de la el? Sau repeti, in momentele grele, triste sau de singuratate, versuri tie soptite … de el? Cauti vreo banala carte postala, ingalbenita de vreme, doar pentru ca ea e semnata … de el? Ori poate pastrezi vreun martisor, oxidat de acum, doar pentru ca e de la … el? Sau vreo banala pietricica pe care ti-a daruit-o cand v-ati cunoscut, pe malul marii??
Atunci vei intelege, desigur, de ce cred ca cel mai impresionant moment al serialului a fost acela in care, Eunnyon, fugara, ranita si inconstienta, dusa in spate de Tae Ha, scapa din mana piatra daruita de Daegil.
O piatra acum rece si neagra dar depozitara unor amintiri cu care isi hranea sufletul si care pastra vie amintirea iubirii, chipul lui; piatra, care-o tinea ancorata in realitate, determinand-o sa traiasca in urma iubirii ratacite chiar si asa: nestiind cine-a iubit frumos, cine a gresit.
Piatra care adesea o incalzea in zilele geroase de iarna, pe vremea cand era sclava Tanarului Stapan, Lee Daegil.
Piatra pe care Tanarul Stapan o incalzea in foc, pe furis, pentru ea, sclava Eunnyon, cu orice pret: chiar acela al pretioaselor lui carti care ar fi trebuit sa-i desavirseasca educatia nobila…
Piatra parca descantata de Tanarul Stapan, ca intr-un ritual numai de el stiut, ca sa-i incalzeasca mainile ei, sclava Eunnyon.
Piatra care-i incalzea nu numai mainile, ci si obrajii si … inima.
Piatra care pastreaza amintirea unor vremuri trecute si triste petrecute ca sclava … dar atat de frumoase doar pentru ca era alaturi de el, de cel pe care, desi nu avea dreptul, il iubea cu tot sufletul pentru ca era bun, cu suflet nobil si cu sentimente curate (marturisite!), il iubea in ciuda tuturor cutumelor…
Si acum? Atata lume e intre ei, atata ratacire … viata, realitatea au devenit un cosmar … si destinul? Implacabil!
Este momentul in care am simtit ca s-a rupt ‚ceva’ in poveste!
Este momentul in care, mi-am adus aminte din ‚Scrisoarea catre corinteni’, unde sta spus cam asa: ‚…daca tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt! … si de as da trupul meu ca sa fiu ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste!
Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde la manie, nu gandeste raul, nu se bucura de nedreptate ci se bucura de adevar.
Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata.
… Si acum ramin acestea trei: credinta, nadejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. …’
Bineinteles ca amintirile, sapate in suflet, au revenit! … dar nu cu aceeasi intensitate ca atunci cand ea, Eunnyon, avea piatra si o strangea in mana… Dragostea n-a murit dar a palit, si in final ‚tributul’ l-a ‚platit’ cine-a iubit mai mult, cine n-a tradat, cine-a jucat cinstit.
Va mai amintiti?
‚Piatra, piatra de e piatra/ Sade jumatate-n apa/ O calca calul si crapa/ Inima mea multe rabda…
Rabda inima si taci/ Ca pamantul care-l calci/ Tu le faci, tu sa le tragi,
Le tragi si le patimesti/ Pentru-n pui care-l iubesti …’
Se incarca...
01/06/2011 la 5:34 pm
frumosa recenzie, felicitari cui a scris-o!
piatra reprezenta dragostea lui Eun-yon pentru Daegil, in momentul in care a pierdut piatra am simtit ca incet, incet o sa-l uite si o sa se indragosteasca de
Tae-ha.
semnificativ era ca in paralel era secventa cand Seol-hwa isi pierdea instrumentul iar Dae-gil se intoarce si-l ridica…ca-si cum si el ar primi-o in inima lui pe
Seol-hwa….
22/10/2011 la 5:03 pm
Bravo ! Cred ca asta era de fapt si sugestia subtila a scenaristului / regizorului ! Sinteti fantastici cu totii !
01/06/2011 la 8:05 pm
Hehe,pietricica simbolică :)
Felicitări pt subiectul ales,ft frumos,baftă în concurs.
01/06/2011 la 8:19 pm
O,ce frumos!vot ! dar unde?
01/06/2011 la 8:21 pm
Livia,încă nu se pot vota recenziile din concursul Chuno,numai de vineri :)
01/06/2011 la 8:31 pm
Este o recenzie încântătoare… Nu mai am cuvinte. Regret enorm faptul că nu am putut vedea Chuno. Din păcate nu pot înţelege pe deplin semnificaţia cuvintelor tale pentru că nu cunosc această poveste de dragoste. Ţin să menţionez faptul că această recenzie minunată mi-a trezit sentimentele pe care le trăiam când urmăream povestea Generalului. Vă felicit din suflet şi vă doresc mult succes în Concurs.
01/06/2011 la 8:32 pm
*cuvintelor dvs.
01/06/2011 la 9:39 pm
Ce frumos! Cata pasiune si daruire in aceste randuri ale recenziei! Felicitari sincere autorului! ^_^
O pietricica, o piatra, hmmm…multora le dam cu piciorul in fiecare zi. Dar iata ca si aceste banale lucruri pot avea semnificatii profunde pentru cei care le pretuiesc pentru motive anume, numai de ei stiute. O istorioara interesanta si emotionanta. Pierderea pietrei inseamna pierderea iubirii? Se pare ca da…
Va fi greu de ales intre aceste splendori de recenzii, e o competite acerba, numai suflete sensibile, numai povesti sincere si care te lasa fara cuvinte. Felicitari tuturor!
01/06/2011 la 9:43 pm
Am uitat sa mentionez, citatul din Noul Testament, din Epistola I catre Corinteni, e cireasa de pe tort cum ar veni. Si eu il apreciez mult si obisnuiesc sa-l citesc ori de cate ori sunt abatuta. Ma emotioneaza mult dar imi da putere! :)
22/10/2011 la 5:06 pm
Din pacate, asa si este……. In aceasta viata / goana nebuneasca dupa “aur” de prea multe ori “dam cu piciorul” unor obiecte sau chiar unor potentiale relatii cu unele persoane – si toate astea fara sa stim ce am putea sa pierdem…….. Bravo ! Foarte intuitiv !
02/06/2011 la 4:40 pm
Doamne, ce recenzii sunt la concursul asta, nu-mi vine sa cred, ma asteptam sa fie bune, dar nu chiar atat de bune! :) Sunt impresionata…
02/06/2011 la 9:35 pm
o alta lucrare superb scrisa ! Dupa o astfel de lectura ramai ingandurat si
coplesit de adevarul exprimat.Pur si simplu te adancesti in SINELE tau…
Minunat !!!Felicitari !!!
03/06/2011 la 10:55 pm
Si mie mi s-a parut ca s-a rupt ceva in poveste cand Eonyeon a pierdut piatra. Pe moment am simtit ca a fost neglijenta (primul impuls, de spectator fara viziuni laterale), dar apoi am privit scena in ansamblul ei ..
O recenzie , i-as spune epistemologica … :) Jal haessoyo ! Chukhahaeyo !
03/06/2011 la 11:21 pm
da cu adevarat “dragostea nu moare niciodata”…. felicitari pentru recenzie
04/06/2011 la 8:58 am
bafta !