PDFAm prins soarele, da, era pe la amiaza… Prin razele sale aurii, de tot prea transparente parca, mi-am recitit trecutul, pierdut in straluciri intunecate…Sunt acelasi vagabond de ieri, acelasi ateu mizer si- acelasi batjocoritor de fiinte vii. Cu toate-acestea, azi imi pare ca din slavile inalte, pan la mine se coboara-n albe zboruri sidefii, ingeri sa-mi ofere mantuirea…
Intreaga-mi viata? Oh, nimic ce merita salvat, iertat sau demn de mila… Am spurcat, am blestemat si am nesocotit cu buna-stiinta orisice ofranda a divinitatii. Mi-aduc, razand, aminte, cum nu de mult vorbeam zeilor cu “ frate “ si-I tutuiam fara respect…
Am prins soarele, da, era pe la amiaza, si-n mainile mele patate de sange tineam strans o pereche de pantofi lucrata migalos. As mai fi vrut sa-I soptesc, sa-I vorbesc, sa implor… Simt cum ma afund in cel mai teribil abis, si respir tot mai greu…Sa-mi tin promisiunea de tot? S-o protejez pan’ la final?
Alerg besmetic prin nisipul afanat, si din priviri imi scapara parca sabii dezlantuite. Sunt prea multi contra noastra, si ochii ei implora ajutor. Sa plec?! Sa plec in pasi de razbunare crunta? Sa uit, sa uit tot, lasand in urma amare sentimente de amor?
Acum imi e decisa mantuirea, da… Incep sa inteleg ceva din treburile fratilor de sus…
Am prins soarele, da, mi-aduc si-acum aminte cum am privit in urma ei…In pasi haotici parca isi dorea sa-mi adreseze o ultima-nchinare, o multumire,dar n-as fi suportat sa-I ascult vocea ca ultima memorie-a vietii mele-ndurerate…
Prin aceast gest sfarsit de bunatate, am aratat cerurilor dreptul meu la paradis. Atuncea n-am stiut, dar astazi realizez ca, in final, salvarea mea a insemnat…salvarea ei, si mantuirea mea a dat o noua sansa ei…
Am prins soarele, da, era pe la amiaza, si-am aruncat sageti imaginare-n el, pentru a-mi aduce vesnicia mai aproape… De-aici nainte nu mai stiu. Va las pe voi sa-mi povestiti ce oameni au mai colindat pamantul, cate sentimente, cate conflicte, cate dureri si bucurii… V-astept, sunt sus, langa razele-aurii de stralucire, si frati-mi soptesc : “Bine-ai venit, suflete-nvrajbit. De-acuma, fii pe pace! “
Se incarca...
02/06/2011 la 11:05 am
Chiar ma intrebam daca cineva a ales scene din ultimul episod. Felicitari pentru recenzie care este foarte frumoasa!!! ^_^
02/06/2011 la 11:44 am
FELICITĂRI! Şi mult succes!
02/06/2011 la 1:21 pm
frumos!!! mult succes in concurs
02/06/2011 la 3:05 pm
Ce imaginatieee! Extraordinar!
02/06/2011 la 6:21 pm
Genial scris :)
Superbă scena cu soarele,mi-a plăcut la nebunie….a fost ceva nemaipomenit.
Astea sunt capturile mele preferate :)
BAftă în concurs!
02/06/2011 la 8:38 pm
As vrea sa prind si eu Soarele :D Si vorba lui Iona, pescarul “nemaipomenit de singur” din piesa cu acelasi nume, scrisa de Marin Sorescu, as vrea sa-l pun la sare, ca poate tine mai mult ^_^
O recenzie asa, inaltatore, foarte frumoasa! Cam banuiesc cine a scris-o si daca e chiar asa, felicitarile mele cele mai profunde >:D< Se pare ca "Chuno" a scos untul din scriitorii nostri de pe aici :)) S-au scris niste opere de arta fantastice, avand ca baza de inspiratie aceasta drama.
FELICITARI TUTUROR!
02/06/2011 la 8:44 pm
Tare frumos ,de la un titlu sugestiv…pana la problematica mintii,a renuntarii,
a retragerii si eliberarii spiritului de limitele omenesti.Totul e spus atat de frumos ,cu
o eleganta plina de durere si resemnare.Un final care te copleseste :
V-astept, sunt sus, langa razele-aurii de stralucire, si frati-mi soptesc : “Bine-ai venit, suflete-nvrajbit. De-acuma, fii pe pace! “
Si aici FELICITARI !!!
03/06/2011 la 10:51 am
Toate recenziile sunt foarte frumoase, e greu sa alegi intre ele, dar cred ca eu m-am decis, recenzia asta este cea mai apropiata de ceea ce simt si eu, oricum felicitari celui sau celei care-a scris-o!
03/06/2011 la 11:31 am
Nu stiu cine este autorul acestei recenzii, dar FELICITARI oricum! O recenzie foarte frumoasa, poetica, coplesitoare. Mult succes!
03/06/2011 la 10:47 pm
Alta recenzie ca o poezie.
“Am prins soarele, da, era pe la amiaza, si-am aruncat sageti imaginare-n el, pentru a-mi aduce vesnicia mai aproape…” — fraza mea preferata.
Cat de bine ai exprimat, autorule, esenta acestei scene ! Felicitari .
04/06/2011 la 9:01 am
oh!o recenzie reusita!
26/01/2012 la 7:54 pm
Am citit recenzia asta mai demult, inainte sa vad Chuno si mi-a ramas in minte. Acum dupa ce am vazut serialul, acum ca inteleg despre ce e vorba, mi se pare foarte frumoasa. In special ultima fraza:
V-astept, sunt sus, langa razele-aurii de stralucire, si frati-mi soptesc : “Bine-ai venit, suflete-nvrajbit. De-acuma, fii pe pace! “.