Presedintele juriului pentru debut, la debut

Anul acesta, cineastul Bong Joon-ho revine la Festivalul de la Cannes in calitate de presedinte al juriului international care va acorda premiul Camera d’Or. Aceasta distinge cel mai bun lungmetraj de debut din competitia principala si “Un Certain Regard”, precum si din sectiunile paralele “Semaine de la Critique” si “Quinzaine des Realisateurs”. De asemenea, Bong Joon-ho apare, alaturi de alti zece regizori importanti din toata lumea, intr-un documentar despre maestrul cinematografiei japoneze, Akira Kurosawa, inclus in sectiunea “Cannes Classics”.

In 2006, deja celebrul sau film The Host (care va avea o continuare, The Host 2, anul viitor) a fost prezentat in cadrul “Quinzaine des Realisateurs”. In 2008, filmul-omnibus Tokyo!, realizat de Bong Joon-ho impreuna cu regizorii francezi Leos Carax si Michel Gondry, a fost selectionat in competitia oficiala a Festivalului. Mother, cel mai recent film al sau, a fost inclus anul trecut in competitia “Un Certain Regard”.

Ca si Kim Jee-woon, Bong Joon-ho a debutat in lungmetraj printr-o comedie neagra cu accente de satira sociala. Acest film, Peullandeoseu-ui gae / Barking Dogs Never Bite (2000), a fost foarte bine primit, selectionat si premiat in numeroase festivaluri importante (BFI Londra, San Sebastian, Vancouver, Hong Kong, Singapore, Karlovy Vary, Shanghai, Melbourne, Helsinki etc.).

Intr-un complex rezidential pentru clasa mijlocie, asistentul universitar Yoon-ju (interpretat de popularul actor Lee Sung-jae, cu roluri memorabile in Attack the Gas Station, Daisy sau Public Enemy), care este nevoit sa ofere o mita consistenta decanului sau contra unui post de profesor, este scos din minti de latratul unui caine din vecini (desi, teoretic, patrupedele nu au voie in complex). Intr-o zi, el descopera o catelusa fara stapan, pe care o considera imediat vinovata, asa ca, dupa ce nu izbuteste s-o omoare, o inchide la subsol.

In acest timp, Hyun-nam (Bae Doo-na din Sympathy for Mr. Vengeance sau The Host) este o tanara ce se viseaza o eroina demna de reportajele TV, dar care, deocamdata, trebuie sa faca diverse maruntisuri pentru administratia aceluiasi complex. Ea cauta catelul disparut impreuna cu stapana sa indurerata, o fetita profund afectata de pierderea suferita.

Acesta este doar inceputul tragicomicelor incurcaturi si peripetii din film, in care mai intervin un administrator de bloc mare iubitor al supei de caine, o batrana care-si usuca ridichea pe terasa blocului si ascunde, la randul ei, un catel sau o sotie gravida, care-si pierde slujba din cauza sarcinii si incearca sa-si aline grijile, cum altfel, cumparand un patruped…

Scenariul excelent (la care si-a adus decisiv contributia Bong Joon-ho), interpretarile convingatoare si regia sigura creeaza personaje atipice si bizare, care dau farmec acestui film de debut, impreuna cu soundtrack-ul jazz sau detalii semnificative, precum povestea lui Boiler Kim. Nu in ultimul rand, comicul cedeaza uneori locul satirei, vizand coruptia din sistemul universitar sau din administratia complexelor rezidentiale. Chiar daca spectatorii “caninofili” vor fi deranjati de unele scene, Barking Dogs Never Bite este un film de vazut, nu doar ca prim lungmetraj al unui regizor coreean important.