![Mihai Fulger [KF]](http://koreafilm.ro/blog/wp-content/uploads/2011/03/Foto-Mihai-Fulger-50x50.jpg){kind=avatar}
PDFAseara am aflat ca importantul cineast coreean Kim Ki-duk a obtinut (ex-aequo cu un regizor german) premiul sectiunii “Un Certain Regard” a Festivalului de la Cannes, cu documentarul Arirang. Ca atare, m-am hotarat sa scriu despre un alt film al regizorului (in afara de The Bow si recentul Arirang) care a fost selectionat la Cannes.
In mai 2007, Soom / Breath a fost primul – si, deocamdata, singurul – film al lui Kim Ki-duk (regizor si scenarist) prezentat in competitia principala a Festivalului. Ulterior, el a mai fost inclus in programul mai multor festivaluri ale lumii, la Karlovy Vary, Rio de Janeiro, Tokio, Palm Springs sau… Bucuresti.
Protagonista este sculptorita Yeon (interpretatata de Park Ji-ah, care a mai jucat in patru filme ale lui Kim Ki-duk: The Coast Guard; Spring, Summer, Fall, Winter… and Spring; 3-Iron si Dream). Ea traieste si creeaza intr-o casa aproape izolata, alaturi de sotul ei (Ha Jung-woo – printre altele, interpretul infricosatorului asasin in serie din The Chaser) si fiica lor. Intr-o zi, artista aude, la stirile de la TV, ca un ucigas condamnat la moarte a incercat, pentru a doua oara, sa se sinucida la inchisoarea Hansung.
Intr-un moment de ratacire, dupa o cearta cu sotul adulter, Yeon il viziteaza la penitenciar pe detinutul condamnat la moarte, fara a cunoaste crima pentru care el urmeaza sa fie executat. Subconstient, stirile repetate despre tentativa acestuia de sinucidere actionasera asupra creierului ei si, combinate cu inclinatiile sale altruiste (sugestiv, ea sculpteaza ingeri), au adus-o in camera de vizita a inchisorii, pentru a-l convinge pe asasin ca viata merita traita pana in ultima clipa, fara frica de moarte.
Inca de la inceput, Yeon il trateaza pe condamnatul Jang-jin (jucat de actorul taiwanez Chang Chen) ca pe un vechi prieten (de altfel, ea se si prezinta paznicilor drept o fosta iubita a criminalului) si ii povesteste o dureroasa amintire din copilarie, cand simtise pentru prima data fiorul mortii, insa el nu se deschide prea usor in fata ei. Totusi, spre marea surpriza a lui Jang-jin (si chiar a noastra), femeia revine sa-l viziteze. De fiecare data, ea se imbraca si impodobeste camera de vizita in spiritul unui alt anotimp (primavara, vara si toamna), ii canta si ii danseaza, apoi ii povesteste alte amintiri si viziuni ale sale, pentru a-i lasa, la despartire, o fotografie drept suvenir. Treptat, condamnatul izolat nu doar se deschide, ci se si indragosteste de vizitatoarea sa, fara a sti cu adevarat cine este ea.
Sotul, intrigat de disparitiile repetate ale lui Yeon, o urmareste si ajunge sa asiste la intimitatea dintre detinut si sotia sa. El incearca sa-i separe pe cei doi si o santajeaza pe artista folosindu-se de copilul lor sau promitandu-i ca va pune punct relatiei sale extraconjugale, insa legatura dintre artista si ucigas nu mai poate fi rupta atat de usor…
Jang-jin nu scoate nici un cuvant intregul film, la fel ca si directorul inchisorii, un misterios “Big Brother” care ii urmareste, pe monitoarele sale, pe amantii improbabili. Secretele personajelor ne sunt relevate gradat de catre regizorul-scenarist, astfel incat sa urmarim captivati ceea ce se petrece pe ecran. Titlul trimite la amintirea din copilarie a sculptoritei, dar si la finalul surprinzator al filmului, pe care merita sa-l descoperiti singuri. Breath este o buna mostra de analiza psihologica prin cinema, in deja cunoscutul stil al lui Kim Ki-duk.
As vrea sa inchei de data asta cu un citat dintr-un roman de Andreï Makine, care se potriveste excelent filmului: “Ceilalti ne fac sa traim in lumi surprinzatoare. Iar noi traim in ele, ei vin sa ne intalneasca acolo, le vorbesc acestor dubluri pe care ei insisi le-au inventat. De fapt, nu ne intalnim niciodata in viata asta.”
Se incarca...
22/05/2011 la 10:18 am
ce frumos! Cata vointa in acea femei si cata durere se ascunde in spatele acelui om condamnat!ma bucur ca ne-ai permis sa aflam si noi aceasta poveste.exista filmul cu titrare in romana?daca nu, si in engleza este super
22/05/2011 la 4:22 pm
Cred ca Michelle are dreptate: se gaseste si subtitrarea in romana. Sper sa-ti placa filmul.
22/05/2011 la 10:18 am
femeie*
22/05/2011 la 11:18 am
Mi-a placut recenzia filmului….am vz. 2 din filmele lui Kim Ki -duk: 3-Iron si Dream,
Dream l-am vz.de 2 ori pt.ca mi-a fost greu sa inteleg aceste trimiteri care sa faceau, somnanbul-vis-realitate.Dupa descrierea actiunii filmului Breath cred ca regizorul i-si pastreaza originalitatea..
Multumim pt.frumoasa recenzie.
22/05/2011 la 4:23 pm
Daca ai reusit sa vezi Dream de 2 ori, sunt convins c-o sa-ti placa Breath, care este, fara indoiala, un film marca Kim Ki-duk.
Cu placere. :)
22/05/2011 la 11:51 am
Un alt film al tacerii in care imaginile vorbesc in locul actorilor.
O pledoarie pentru comunicare si dialog intre parteneri ,pentru deschiderea
portitei ascunse a sufletului.Un film plin de invataturi pentru cei aflati intr-o
relatie ,un film despre lasitatea omului si compromisul vietii in doi ,despre
viata paralela a viselor prin care evadam…
Emotii…multe emotii…sarutul primaverii care nu se implineste…setea de
viata,de iubire care te copleseste…sunetul strident al sfarsitului de vizita
care readuce pe pamant in mod dureros…durerea din barbatul insingurat,
transformarea lui de la acea privire in gol a primei vizite ,pana la zambetul
ce-l va darui ca o floare…
Un alt film extraordinar care te copleseste.
Un regizor……!!!!!!
Actori………….!!!!!!
22/05/2011 la 4:24 pm
Frumos comentariu, multumesc.
22/05/2011 la 3:00 pm
Primul film al lui Kim Ki-duk pe care l-am vizionat…si preferatul, din 7 vazute…
@Angi, exista subtitrare in romana! Cauta pe net! Daca nu gasesti, ti-o trimit eu…:)
22/05/2011 la 4:27 pm
Eu am vazut 10 dintre cele 16 filme ale sale de pana acum, iar Breath este printre primele trei.
22/05/2011 la 6:10 pm
Mihai, tu ai scris recenzia!! Ma gandeam ca e a altcuiva din echipa koreafilm….chiar ma miram! :)) Semneaz-o, sa stie lumea ca e a ta… Wow, 10 filme ale lui! Care sunt celelalte 2 din top?
22/05/2011 la 6:43 pm
Cred ca dimineata am uitat sa ma semnez…
“3-Iron” (despre care n-am apucat sa scriu inca) si “Spring, Summer…”.
22/05/2011 la 8:28 pm
Mihai, am avut o presimtire ca o sa zici 3-Iron. :) E filmul care m-a lasat cu o durere de cap teribila. In niciun alt film de-al lui Ki-duk nu m-a deranjat atat de tare tacerea ca in 3-Iron, l-am urmarit cu mare dificultate…Au fost multe scene in care simteam nevoia sa aud macar un sunet din partea celor doi protagonisti, o soapta, ceva…Desi am urmarit multe, filmele lui Kim Ki-duk clar nu-s de mine…:))
22/05/2011 la 8:46 pm
:) Imi pare rau…
22/05/2011 la 9:29 pm
De când ai prezentat The Bow,şi acum citind despre acest film,imi doresc să văd şi eu filme de a lui Kim Ki Duk,sper să şi reuşesc :)
Mihai,tu ai urmărit Chuno?Ţi-a plăcut?
22/05/2011 la 10:10 pm
Bafta! ;)
Am urmarit primele episoade si mi-au placut, insa n-am mai avut timp in ultimele luni… :((
22/05/2011 la 10:20 pm
abia astept sa vad Breath. multumesc, mihai pt recomandare. si mie imi place kim ki-duk, cred ca 3-iron a produs cea mai puternica impresie asupra mea
22/05/2011 la 10:36 pm
Cu placere, ma bucur ca-ti place Kim Ki-duk.
13/06/2011 la 12:45 am
3 iron a fost printre primele filme coreene pe care le-am vazut.Asadar e greu ca alte filme sa ajunga sa il egaleze in topul meu :)
22/05/2011 la 10:23 pm
ok michelle, mersi mult. Sa vad cand am timp
23/05/2011 la 3:15 pm
3-Iron este lucrarea unui G-E-N-I-U. Am stat lipita de monitor pe tot parcursul filmului chiar daca nu se auzea nimic. Mi-a placut enorm. Arta pura!
Si nici filmul asta nu suna rau. Multumim pentru recomandare Mihai!
23/05/2011 la 4:37 pm
Cu cea mai mare placere.
23/05/2011 la 3:20 pm
Oo, ai urmarit cateva episoade din Chuno? Te uiti la telenovelici? N-as fi crezut! :)) Daca l-ai inceput, acum e musai sa-l termini…:)
23/05/2011 la 4:38 pm
Cata ironie… :P
Ai dreptate, e musai!
13/06/2011 la 11:50 am
@koreafilm: Există posibilitatea să accesez undeva toate articolele dlui Mihai Fulger care au apărut pe acest site ? Mulţumesc.
19/06/2011 la 11:20 am
Da, aici: http://koreafilm.ro/blog/author/mihai-fulger/
:)
Multumesc pt interes.
19/06/2011 la 1:01 pm
Intr-adevar, dar spre deosebire de Nappeun Namja sau Binjip, aici parca tacerea a fost mult mai greu de suportat de catre mine ca spectator. Probabil acesta este un efect dorit si anticipat de regizor. Vrei ca personajul sa spuna ceva, dar , in acelasi timp, daca acest lucru s-a intampla, ar aparea nepotrivit, nelalocul lui, gresit … E un sentiment ciudat …
19/06/2011 la 4:15 pm
Corect. Insa Kim Ki-duk nu este regizorul care sa-si faca spectatorii sa se simta confortabil in fata ecranului.
14/06/2011 la 6:31 pm
A fost ciudat sa il vad pe eroul nostru din ‘Crouching Tiger, Hidden Dragon’ tacand tot filmul. Ma intreb de ce a fost ales Chang Chen in distributie. Un “Deng wo !” acolo … :)
19/06/2011 la 11:24 am
Cred ca numai Kim Ki-duk stie. :)
Eu pot doar sa presupun ca, in viziunea regizorului, nu era necesar ca acest personaj sa scoata vreun cuvant…
19/06/2011 la 1:03 pm
Trebuia sa postez commentul aici .. :p .
Multumesc pentru link. :)
19/06/2011 la 1:09 pm
:) Nu stiu de unde au atata imaginatie originala, regizorii coreeni. M-au surprins de la al doilea lung metraj pe care l-am urmarit, ‘Lovers vanished’, cu Kim Nam Gil si ideea de a se infecta cu SIDA pentru a iesi din inchisoare :O Si aici, crearea personajului feminin necesita o buna doza de imaginatie, si apoi toate legaturile. Minunat! Si aici, daca nu va suparati, as dori sa aflu daca filmul are un happy ending sau nu… :) Doar precautie !
19/06/2011 la 1:13 pm
Eu nu pot spune daca e final fericit sau nu, e un final de genul “Viata merge inainte.” Poate mai vine cineva cu pareri, pentru mine e destul de greu sa ma pronunt … dar oricum, nu mi-a lasat un gust amar, sa zic asa..
19/06/2011 la 4:17 pm
Bine zis, finalul nu lasa un gust amar.
@Lorena: Nu am vazut inca “Lovers Vanished”, poate ca ar trebui…