PDFÎn secolul al XV-lea, în Coreea se petrece o adevărată revoluţie culturală determinată de două mari evenimente: în 1403 se creează aici prima tipografie din lume cu litere metalice, iar în 1446 se elaborează alfabetul naţional coreean. Ca urmare a acestor împrejurări, poezia cunoaşte un deosebit avânt şi, în secolul următor, vom întâlni pe cei mai de seamă poeţi ai întregii literaturi coreene.
Ceea ce este specific acestei perioade, e faptul că, cei mai însemnaţi poeţi sunt de obicei conducători militari sau mari personalităţi administrative. Cion-Ciol (1536-1593), guvernator al provinciilor muntoase din Răsărit este unul dintre cei mai de seamă poeţi ai Coreei tuturor timpurilor.
După această perioadă de înflorire, încep să se arate noi vicisitudini. Viaţa devine tot mai grea. Scârbiţi de intrigile şi de atmosfera insuportabilă de la curte, poeţii se retrag întemeind aşa numita Şcoală a fluviilor şi lacurilor – Kanhomunhak – care propovâduia retragerea în sânul naturii, dispreţul faţă de glorie şi de diversele demnităţi politice, cultul simplităţii depline. Această şcoală, care domină întregul secol al XVII-lea, îl are ca principal reprezentant pe marele poet Iun-Son-Do (1587-1642), figura cea mai impunătoare, alături de Cion-Ciol, dinî ntreaga istorie a literaturii coreene.
Forma caracteristică a poeziei, începând din sec. XV până la sfârşitul sec. XVII este sigio – scurtă poezie cuprinzând trei distihuri. E interesant că Asia, care produce pe de o parte cele mai lungi poeme imaginabile – vezi epopeea indiană Mahabharata cu aprox. 200 000 de versuri – este şi leagănul celor mai scurte genuri de poezie. aşa sunt formele Lyu-şe în China (4 distihuri), Tanka (5 versuri), haikai (3 versuri) şi în Japonia senryu (17 silabe) iar în Coreea sigio (6 versuri de lungime variabilă în funcţie de dorinţa poetului).
Iată una din poeziile lui Cion Ciol:
Florile de lotus
Cu cât mai tare plouă
E lotusul mai proaspăt.
Dar albele-i petale,
Vezi, nu s-au umezit.
Vreau sufletul să-mi fie
Ca florile de lotus.
Se incarca...
06/04/2011 la 8:07 pm
M-ai distrus… Nu mai pot ! VOT !
06/04/2011 la 8:16 pm
“Florile de lotus
sunt linistea noastra…
O bucurie eterna !”
06/04/2011 la 8:18 pm
Superb poem,chiar dacă este scurt.
Aşa sunt şi poemele lui Hwang Jin Yi,care sunt superbe.
Am scris şi eu odată câte ceva.
Vot
06/04/2011 la 8:29 pm
Waaa….superb! Atat de frumos spus in cateva versuri. Minunat! :X Vot
06/04/2011 la 9:38 pm
“Scoala fluviilor si lacurilor” – ce frumos suna! M-as fi retras si eu acolo..Splendid! Vot si de la mine :>
06/04/2011 la 9:47 pm
frumos!…vot
06/04/2011 la 10:11 pm
inca o recenzie care arata sensibilitatea omului.
mi-am amintit de o recenzie mai veche cu alte versuri
daca vreti sa va amintiti : http://koreafilm.ro/blog/2010/08/poezie-clasica-16941/
06/04/2011 la 10:59 pm
Felicitări. Splendide versuri!
06/04/2011 la 11:08 pm
sper că pe aceasta nu aţi uitat-o:
http://koreafilm.ro/blog/2010/12/kim-sowol-43170/
07/04/2011 la 1:10 am
Sensibilitate,rafinament,adica un lucru rar.Foarte placut auzului dar si ochiului mintii!
07/04/2011 la 8:12 am
Mulţumesc tuturor!
07/04/2011 la 8:52 am
am ramas fara cuvinte…foarte frumos!
felicitari vassylica:D
VOT!
07/04/2011 la 9:06 am
Pentru toate doamnele şi domnişoarele din familia koreafilm – ultima poezie din carte, scrisă de un poet anonim:
Cât de puţin se-aseamănă femeile!
De şoim îţi aminteşte una; alta
De-o rândunică stând pe-acoperiş;
Una – cocor umblând prin flori şi ierburi;
Alta – pe valul azuriu o raţă;
Una – condor zburând în slavă; alta -
O bufniţă pe-un arbore uscat.
Şi totuşi, toate-şi au iubitul lor,
Şi toate-s pentru cineva frumoase.
07/04/2011 la 9:21 am
foarte,foarte frumos, vassylica!!
07/04/2011 la 10:02 am
waw,o poezie populara in frumusetea ei cu o filozofie adanca !
07/04/2011 la 9:22 am
“Şi totuşi, toate-şi au iubitul lor,
Şi toate-s pentru cineva frumoase….” Aici m-au trecut fiorii :) Frumoase versuri :>
07/04/2011 la 9:30 am
Foarte frumoase versuri,pline de înţeles.
07/04/2011 la 10:15 am
Nu m-am putut abţine să nu scriu încă una de Kim San Ion:
Spui un cuvânt – te-or face prostănac
De vei tăcea – chiar idiot ţi-or spune.
Eşti cerşetor – de tine-şi râd în hohot,
Bogat eşti – de invidie sunt negri.
Vai nouă! Pe acest pământ
Nici nu mai poate omul să trăiască!
Mă opresc aici şi vă mulţumesc încă o dată pt. voturi. E încurajator pt. mine şi mă bucur că m-aţi accepat cu braţele deschise în familia KF.
07/04/2011 la 10:17 am
TU esti o comoara care ne imbogateste cu fiecare vers !
07/04/2011 la 10:19 am
explorand acum creatia populara,vom cunoaste cu adevarat si sufletul
oamenilor acelor locuri.
07/04/2011 la 11:09 am
Ultimele versuri postate de tine sunt minunate! whooa…..ai o carte pretioasa in casa! :)
07/04/2011 la 12:56 pm
Superb!!!!!!!!!! nu am cuvinte poezii siple si frumoase!!! multumim Vassylica pentru aceasta comoara! o mie de voturi!
07/04/2011 la 12:58 pm
….mulţumirii!!!!…
07/04/2011 la 3:22 pm
Frumoasa si concisa poezie, te duce cu gandul la mireasma unei gradini dupa o ploae de vara in care doi adolescenti isi declara iubirea Vot din partea mea
07/04/2011 la 4:04 pm
Scurte versurile,dar cum o cantitate sentimentala destul de bogata.
Foarte frumos!Felicitari!Vot! :)
10/04/2011 la 3:10 pm
Frumos!Vot!