Comoara nr. 236 – Mireuksa Jidang Ganjiju (Suportul pentru steag de la Templul Mireuksa)
La Templul Mireuksa a supravieţuit un suport-lance pentru steag (Mireuksa Jidang Ganjiju). Aceste două pietre masive sunt la distanţă de 90 de centimetri. În timpul ceremoniilor speciale, un steag era arborat pe doi piloni de piatră. Pe fiecare pilon sunt câte trei găuri. Prima pereche de găuri sunt pătrate, în timp ce celelalte două perechi sunt rotunde. Baza catargului nu a supravieţuit. Suportul de steag nu este decorat decât cu nişte dungi orizontale ceea ce sugerează că el a fost ridicat în timpul perioadei Regatului unificat Silla.
Materialul cultural nr. 171 – Mireuksa Seokbul (Statuia din piatră lui Buddha de la Templul Mireuksa)
Conservarea şi restaurarea
În 1910 doar o parte din Pagoda de piatră vestică (Comoara naţională nr. 11) era încă în picioare. În 1914, guvernul japonez a sprijinit-o cu un suport de beton. În secolul al XX-lea, arheologii coreeni au efectuat săpături extinse, punând bazele pentru o reconstrucţie parţială şi un centrul interpretativ. Sprijinul de beton de la pagoda de vest a fost eliminat la începutul anului 1999 şi întreaga structură a fost demontată. La sfârşitul anului 2009 a fost complet restaurată.
Importanţa arheologică
Printre multele descoperiri de la complexul de temple se găsesc felinare din piatră şi pietrele de temelie pentru coloanele şi terasele pe care era aşezată structura templului. Casele private au fost structuri simple, cu podele din lemn. O înregistrare indică faptul că aceste case aveau scări. Arheologii care au făcut săpături la Mireuksa şi la Templul Imgangsa au exhumat pietre inalte de temelie pe care erau aşezate podelele din lemn. Se pare că această caracteristică a fost adaptată de la casele particulare. Podeaua ridicată şi sistemul de încălzire au devenit mai târziu caracteristici ale structurilor caselor coreene.
05/12/2010 la 6:52 pm
Mai dar ce cuminti am fost noi daca mosul ne viziteaza asa de des cu minunate daruri,servesc M osul cu o prajiturica VOT!
05/12/2010 la 6:55 pm
Ce tocite,rose si innegrite de vreme sant aceste pietre,dar cu toata trecerea timpului inca sant impunatoare!
05/12/2010 la 7:16 pm
minunat :)
Vot
05/12/2010 la 7:26 pm
Sunt cam in urma cu recenziile,am fost ocupata,trebuie sa recuperez :D
05/12/2010 la 7:45 pm
te astept cu comentarii si voturi :)) glumesc
05/12/2010 la 7:46 pm
frumos!! si noi avem cu ce ne lauda, poate ar trebui sa ii chemam pe arheologii coreeni ca sa ne restaureze vestigiile istorice!
05/12/2010 la 7:48 pm
pana atunci cred ca trebuie sa facem echipe de voluntari ca sa reusim sa le descoperim. in judetul Dolj, la Desa, de doia ani voluntarii au lucrat la descoperirea unei asezari romane
05/12/2010 la 8:00 pm
inca se mai ocupa si in ziua de azi de restaurare . bravo lor. vot
05/12/2010 la 8:02 pm
nu de restaurare… ci de sapaturi… trebuie scos la lumina pt ca abia recent s-a aflat de existenta lui pe malul Dunarii :)
05/12/2010 la 8:05 pm
totusi o initiativa demna de lauda tinand cont ca nu prea se misca nimic pel an oi decat atunci cand este si un profit, iar in cazul de fata nu poate fi vorba de profit.
05/12/2010 la 9:41 pm
ooo!!!! mosulica drag si bun,multumim de daruri
te pupacim de nu te vezi
vot
09/12/2010 la 9:38 pm
Frumos Carina!