Jurnal de festival – Pusan (I): Misterul mortii fiului

de Mihai Fulger

Probabil nu exista durere mai mare, pentru un parinte (mai ales unul singur), decat aceea de a-si pierde unicul copil. Insa ceea ce intensifica drama tatalui indoliat (interpretat de Jo Sung-ha) este realizarea faptului ca nu stie mai nimic despre viata fiului sau Ki-tae (Lee Jae-hoon).

Filmul Bleak Night (cunoscut si ca Boys into the Night), cu care regizorul Yoon Sung-hyun a absolvit celebra Korean Academy of Film Arts (KAFA) din Seul si a fost selectionat in competitia „New Currents” a Festivalului International de Film de la Pusan de anul acesta, incearca, la fel ca si acest parinte (singurul personaj principal matur), sa dezlege misterul mortii liceanului Ki-tae. Cei care stiu mai multe sunt doi colegi ai celui disparut, cu care Ki-tae fusese bun prieten: Dong-yoon (Seo Jun-young – un tarar actor foarte inzestrat) si Hee-june, poreclit „Becky” (Park Jung-min). Numai ca acestia, evident, ascund ceva…

Bleak Night incepe cu o secventa foarte violenta, plasata undeva intre zi si noapte si avand valoare mai degraba simbolica decat narativa. Cativa pustani, cu figuri neclare, se apropie de camera. Apoi vedem cum unul dintre ei il loveste repetat, cu o violenta si o furie de nedescris, pe un altul, prabusit la pamant, in timp ce ceilalti asista impasibil. Iar coloana sonora sugereaza ca intreg orasul, cu blocurile sale standardizate, este in fierbere, incitand la violenta.

Filmul trece la tatal lui Ki-tae, care, dupa moartea fiului, isi inchide magazinul si rataceste prin infernul urban, cu mintile evident ratacite. Insa tanarul regizor (in acelasi timp si scenarist, si monteur) alterneaza inteligent acest plan prezent cu mai multe momente din trecut, aranjate nu in ordine cronologica, ci astfel incat sa-i permita autorului sa construiasca un protagonist contradictoriu si sa-i lumineze gradat taina.

Cei trei baieti din centrul actiunii sunt niste taurasi furiosi si rebeli fara cauza, extremi de instabili din punct de vedere emotional si comportamental – cunoastem, cred, cu totii tipologia… Liceenii sunt prezentati in lumea lor, un microcosm de sine statator, in care parintii si profesorii apar doar accidental. Unul dintre locurile preferate ale prietenilor este o statie feroviara parasita – sinele de tren pot sugera atat inceputul, cat si sfarsitul unei calatorii.

La inceput, il percepem pe Ki-tae ca seful grupului, aparent dur si nedrept, dar si doritor ca, pe langa colegii slugarnici, sa si-i pastreze aproape pe prietenii sai veritabili, Becky si Dong-yoon. Lui Becky ii place mult de o fata, care il prefera pe Ki-tae. Acesta refuza, din prietenie, avansurile fetei, insa Becky interpreteaza gresit comportamentul prietenului sau si se indeparteaza de el. Cand Dong-yoon se indragosteste la randul sau, Ki-tae ii spune niste lucruri neplacute (nu stim cat de adevarate) despre prietena sa, iar schimbarea lui Dong-yoon o impinge pe fata la sinucidere. Desigur, Ki-tae este din nou considerat vinovat, asa ca ajunge sa isi piarda amandoi prietenii (unul se transfera la o alta scoala, celalalt dipare). Iar, in lipsa parintilor (mama e moarta, tatal – absent), Becky si Dong-yoon sunt singurele fiinte la care Ki-tae tine cu adevarat…

Adolescenta, asa cum e prezentata (si) in acest film, este varsta la care iti doresti cu disperare sa fii in centrul atentiei si la care nu esti mereu capabil sa realizezi ce consecinte dramatice pot avea faptele si vorbele tale; varsta primelor prietenii si iubiri, dar si a primelor invidii si remuscari.

Bleak Night este atat un film tulburator despre partea intunecata a sufletului de adolescent, cat si un afectuos omagiu adus camaraderiei. In plus, el atrage atentia publicului asupra unei probleme grave, cum este cea a violentei din scolile Coreei.

Foarte maturul lungmetraj de debut al lui Yoon Sung-hyun a obtinut la Pusan unul dintre cele doua premii ale sectiunii „New Currents”, fiind apreciat de toti membrii juriului.