![Mihai Fulger [KF]](http://koreafilm.ro/blog/wp-content/uploads/2011/03/Foto-Mihai-Fulger-50x50.jpg){kind=avatar}
PDFde Mihai Fulger
Cand ma gandesc la Pusan, primul cuvant care-mi vine in minte este „grandoare”. Nu este vorba, insa, de o grandoare de tip vechi (ca in Viena, de pilda), ci de una de tip nou. Asa cum l-am cunoscut eu anul acesta, Pusan este o metropola ultramoderna, cu nenumarati zgarie-nori standardizati, giganti de otel si sticla, impozante complexe comerciale si rezidentiale. Pe scurt, un paradis al arhitecturii postmoderne, in care se construieste constant, in ritm accelerat. Cele mai „traditionale” locuri pe care le-am vazut in Pusan au fost cheiul de unde am luat feribotul si piata de peste Jagalchi, despre care am scris data trecuta, deoarece orasul nu are un „centru vechi”, cum ne-am obisnuit sa gasim in Europa Occidentala. Exista o explicatie istorica: la fel ca majoritatea oraselor din Sud, Pusan a fost distrus, in cea mai mare parte, in timpul Razboiului din Coreea, ca urmare a invaziei armatei din Nord. In acest caz, in asa-numitul „perimetru Pusan” s-au dat lupte crancene in august si septembrie 1950, pana la debarcarea americana de la Incheon. Tinand cont si de ambitia, entuziasmul si harnicia locuitorilor sai, actuala infatisare, in perpetua schimbare, a orasului este absolut normala. Iata ce panorama aveam de la geamul camerei in care am stat:
Pe plaja Haeundae (dupa cum spuneam, considerata cea mai frumoasa a tarii) am vazut destui oameni veniti la plaja. Nu e de mirare, atat timp cat, la mijlocul lunii octombrie, vremea mi s-a parut cam ca in iunie la noi. Pe perioada Festivalului, pe bucata de plaja din imprejumile sediului, asa-numitul „Pavilion PIFF”, s-au insirat corturile multor companii participante (la Pusan se desfasoara si cea mai importanta Piata de Film Asiatic), asa incat privelistea m-a facut sa ma gandesc la Festivalul de la Cannes:
Tot aici, maiestria si migala – pe care le asociem deseori nu doar cu coreenii, ci cu asiatici in general – s-au concretizat in trei chipuri sculptate in nisip, trei portrete ale celor mai cunoscute vedete feminine participante la editia de anul acesta a Festivalului. De la stanga la dreapta in imagine, acestea sunt Aishwarya Rai (India), Kim Ji-mi (Coreea) si Juliette Binoche (Franta).
Ar trebui sa va spun cateva cuvinte despre Kim Ji-mi (sau Jimi Kim), pentru ca este o foarte mare actrita coreeana, insa foarte putin cunoscuta la noi. Banuiesc ca n-ati vazut nici un film cu ea, deoarece ultimul ei rol important de cinema dateaza din 1992. Insa, incepand din 1957 (pe cand avea doar 17 ani), Kim Ji-mi a aparut in cateva sute de filme (numarul lor difera de la o sursa la alta, ajungand pana la 700). Dupa cum ni se spune in catalogul Festivalului, ea „a domnit peste industria cinematografica din Coreea ca regina si razboinica”. O actrita plina de har, care a devenit legendara, si, in acelasi timp, un model de frumusete pentru coreeni (chiar si acum), ea traieste de ani buni in Los Angeles, de unde a fost adusa la Pusan. In cadrul Festivalului, ei i s-a dedicat un program special, in cadrul retrospectivei cinematografiei nationale, si o carte, sugestiv intitulata All that She Allows: Star, Actress and Jimi Kim. La PIFF 2010, ea a fost invitatul Festivalului despre care s-a vorbit cel mai mult. Daca-i gasiti filmele, nu le ocoliti!
P.S. Am fost intrebat aici ce stiu coreenii despre romani si despre Romania. Pot sa spun ca mai toti au invatat la scoala despre Nadia Comaneci, pe care o considera un model de perfectiune (nu doar in sport). Dupa cum mi-a spus un prieten din Seul, coreenii o compara pe Nadia, gratie primei note de 10 din istoria gimnasticii, cu multiubita lor Kim Yu-na, in prezent patinatoarea numarul 1 a lumii. Din cate banuiesc, Ceausescu este mult mai cunoscut in Nord (apropo, zilele acestea n-ar strica sa vedeti la cinema Autobiografia lui Nicolae Ceausescu, film continand secvente dintr-o vizita sideranta a dictatorului roman in tara lui Kim Ir-sen). Si, daca am ajuns la filme, coreenii care activeaza in industria cinematografica – si nu doar ei – au vazut multe dintre productiile de succes ale Noului Cinema Romanesc (si la PIFF 2010 au fost prezentate trei filme, in sectiunea „World Cinema”), ba chiar ne invideaza pentru boom-ul cinematografic din ultimii ani. Mai ales ca regizorii lor nu au castigat atat de multe premii internationale importante (in primul rand la Cannes) ca ai nostri. Mai multe, in materialul viitor…
Se incarca...
31/10/2010 la 12:28 pm
multumim pentru impresiile pe care le impartasesti cu noi. Portretele in nisip sunt super :)
31/10/2010 la 12:30 pm
multumim pentru info … chiar am obesrvat la un moment dat in serialul LOVERS cum numele Nadiei este mentionat intr-o discutie
31/10/2010 la 12:43 pm
multumim pentru jurnalul de calatorie! astept cu nerabdare continuarea!
31/10/2010 la 12:45 pm
mulţumesc Mihai pentru răspunsul la întrebare.
Nadia îşi merită pe deplin acest renume mondial ….Păcat că acum şcoala noastră de gimnastică feminină, chiar şi cea masculină, suferă foarte mult din lipsă de fonduri şi de antrenori precum Octavian Bellu şi Mariana Bitang.
Cred că şi cinematografia românească ar putea fi undeva mai sus dacă ar fi finanţată aşa cum se cuvine şi dacă ar fi promovată aşa cum se face în coreea. Şi noi avem o istorie destul de bogată şi de tumultoasă care ar putea fi o bogată sursă de inspiraţie pentru regizorii români.
31/10/2010 la 12:49 pm
Ce au patit bre s-au ticnit ,ei cred ca deja i-am depasit in materie de cinema?Cred ca e numai politete,asa ceva nu se poate!Cu Nadia sant de acord.Mai ales ca in clasa a doua am fost colege de clasa la liceul sportiv din Onesti(e locul meu de nastere).
31/10/2010 la 1:20 pm
Super Livia!!…gimnastica a fost pasiunea vieţii mele!….acum recunosc am lăsat-o mai moale pt că m-alovit rău de tot valul coreean…hihihi!
31/10/2010 la 1:23 pm
din pacate filmele noastre istorice s-au cam oprit la cele facute de sergiu nicolaescu… asa cum spuneti si voi am putea sa facem multe desi nu exista atat de multe documente istorice ca sursa de documentare asa cum s-au pastrat in Coreea, dar totusi… Avem si actori foarte uni… e nevoie doar de bani
31/10/2010 la 1:31 pm
Livia cata dreptate ai! Si eu cred ca e numai de politete.Auzi sa ii depasim in cinematografie. =)) =)) Frumos articol.
31/10/2010 la 1:32 pm
şi cred că ar mai fi o problemă, nu prea mare, dar totuşi, nu prea mai avem aşa locaţii pentru filmele istorice, sau cel puţin nu sunt prea bine conservate sau restaurate….în schimb, ca şi coreenii stăm bine la capitolul peisaje.
31/10/2010 la 4:27 pm
Ce frumos e acolo!!!Oare o sa ajungem vre-o data acolo,fetelor???
31/10/2010 la 5:04 pm
da unni!
31/10/2010 la 7:30 pm
Am citit cu foarte mare interes cea de-a doua parte a jurnalului. Ma bucur sa aflu ca macar in industria cinematografica nu parem chiar niste straini in ochii coreenilor desi, cu regret pot spune ca, in opinia mea, ne vor prinde din urma caci usor, usor intra pe piata internationala. S-a vazut de fapt si anul acesta, daca nu ma insel,la Festivalul de la Cannes cat de mult a crescut interesul pentru productiile asiatice (sud-coreene)…in plus toate acestea au inceput sa se vanda foarte bine in afara…Se pare ca Kim Ji-mi a fost candva supranumita “Elizabeth Taylor” a Coreei?!
Multumim si mai asteptam si alte impresii :)
31/10/2010 la 7:31 pm
Crib,te inseli,Bitang si Bellu sunt acum la echipa nationala de gimnastica
Super articol
31/10/2010 la 9:07 pm
wow..sa fie ei asa de invidoasi pe filmele noastre?
nu pot decat sa spun ca ma bucur pentru noi!:)
mi-ar placea sa-i “batem” macar la ceva pe coreeni; chiar si la filme! :D
astept cu nerabdare si celelalte recenzii!
31/10/2010 la 9:14 pm
Ce frumos!Sculputurile in nisip sunt superbe
Coreeni chiar au o parere asa de buna despre filmele noastre?,greu de crezut dupa parerea mea ei sunt cu mult inaintea noastra la capitolul cinematografie,dar in fine,ma bucur ca suntem si noi bine-vazuti in ochii coreenilor dintr-un punct de vedere
Mai asteptam si alte impresii din minunata Coree
31/10/2010 la 9:54 pm
multumim pt.informatii…
31/10/2010 la 11:39 pm
o alta poveste interesanta a unui oras renascut din cenusa…cu oameni puternici si harnici.
01/11/2010 la 1:00 pm
Multumim Mihai!Asteptam continuarea….
In ceea ce priveste faptul ca “i-am intrecut” pe coreeni la capitolul film, desigur ca este strict vorba despre numarul de premii obtinute in ultimii ani.Cinematografia noastra e inca pe avarie.
01/11/2010 la 1:19 pm
ştiu ana, dar Bellu şi Bitang au revenit la cârma lotului naţional de gimnatică feminină abia anul acesta în iunie, aşa că timp de cinci ani s-a simţit foarte mult lipsa acestora….:)