Mihai Fulger [KF]

Jurnal de festival – TIFF (V)

Written by Mihai Fulger [KF]. Posted in Recenzii Koreafilm

Tagged: , , ,

Baek Seung-bin

Published on iulie 10, 2010 with Un comentariu

Korean Beauty

de Mihai Fulger

Ultimul film sud-coreean pe care l-am vazut la TIFF 2010 a fost inclus in sectiunea „Fara limita”, dedicata productiilor cinematografice nonconformiste si/sau inovatoare. Intr-adevar, Jangraesikui Maembur / Members of the Funeral , cu care regizorul Baeuk Seung-bin a debutat in lungmetraj in 2008 (la Festivalul de la Pusan) si care i-a adus o selectie in cadrul sectiunii „Forum” a Festivalului de la Berlin de anul trecut, este un film incomod, surprinzator chiar si pentru bunii cunoscatori ai cinematografiei sud-coreene.

La priveghi (cum a fost tradus titlul in catalogul TIFF-ului) este o comedie neagra al carei scenariu (semnat tot de regizor) imbina elemente din productii americane precum The World According to Garp (1982) de George Roy Hill (in primul rand intrepatrunderea dintre „realitate” si fictiune/literatura) sau American Beauty (1999) de Sam Mendes (familia disfunctionala, estetizarea mortii etc.), dar si din popularul serial Six Feet Under (ca si acolo, o buna parte din film se petrece intr-o firma de pompe funebre, iar moartea este resimtita mereu ca o prezenta vie). Unii comentatori au mentionat, ca alte posibile influente, Wonder Boys (2000) de Curtis Hanson si Adaptation (2002) de Spike Jonze. V-ati dat seama, cred, cam la ce va puteti astepta…

Totusi, Baeuk Seung-bin reuseste, cu inteligenta si o buna dozare a efectelor, sa obtina un melanj captivant, care trece cu suplete de la un registru la altul. Familia, moartea si literatura sunt cuvintele-cheie ale acestui film care, din pacate, a trecut neobservat chiar si in Coreea. Un posibil motiv acela este ca majoritatea actorilor din distributie sunt putin cunoscuti, singura exceptie fiind tanara si frumoasa actrita Kim Byeol .
Un tata, o mama si o fiica (Kim Byeol) stau impreuna la inmormantarea lui Hee-Joon, un pusti de 17 ani care s-a sinucis, si nici unul dintre ei nu stie de fapt ce cauta acolo ceilalti doi. Fiecare a avut o relatie ascunsa cu sinucigasul, care, inainte de a-si lua viata, a scris un roman (numit la fel ca filmul) in care personaje sunt chiar cei trei participanti la priveghi. Acestea sunt premisele povestii, iar ceea ce urmeaza este o lunga serie de dezvaluri (cu aparenta de flashback-uri, daca n-or fi cumva plasmuiri ale romancierului minor…), prin care fiecare erou este analizat in profunzime.

La priveghi mai apare, intr-un final, un alt personaj, ce parea abandonat pe parcurs, iar acesta ofera noi piste narative. Nu vreau sa va stric surprizele, pentru ca filmul merita „citit” pe cont propriu. Referintele literare vin mai ales din spatiul anglo-saxon (George Gordon Byron, Agatha Christie, Hart Crane, Emily Dickinson, Nathaniel Hawthorne, Mary si Percy Bysshe Shelley etc.), ceea ce a facut filmul si mai dificil pentru publicul coreean, dar aceste trimiteri ii vor delecta poate pe spectatorii-cititori europeni si americani.
Prin scenariul atent construit, prin imaginile inventive si prin bunul control al registrelor si al actorilor, Baeuk Seung-bin se dovedeste un cineast de urmarit.


Despre Mihai Fulger [KF]

Mihai Fulger [KF]

Mihai Fulger este jurnalist şi critic de film din 2002. A semnat sute de cronici, articole de opinie, studii, eseuri şi interviuri pe teme cinematografice în diverse publicaţii. În 2007, a colaborat la numărul despre cinematografia românească al revistei online KinoKultura.com şi la „Romanian Online Film Week” de pe European-films.net. Articolele sale despre Noul Cinema Românesc au fost traduse şi publicate în limbile maghiară şi germană.

Browse Archived Articles by Mihai Fulger [KF]

Un comentariu

There are currently Un comentariu on Jurnal de festival – TIFF (V). Perhaps you would like to add one of your own?

  1. inca odata laud ingeniozitatea regizorilor coreeni! bravo lor pentru subiectele abordate!

Leave a Comment