koreafilm

Meşteşugul hârtiei coreene

Written by koreafilm. Posted in Istorie si cultura

Tagged:

hanji03

Published on iunie 01, 2010 with 7 comentarii

Arta fabricării hârtiei are în Coreea o tradiţie lungă şi bogată, care începe în vremea celor Trei Regate (57 î. Hr.- 668 d. Hr.) cu maji, hârtia produsă din cânepă. În mare, procesul de fabricare era următorul: fâşii de pânză din cânepă sau ramie (urzică-de-China) erau scufundate în apă pentru câteva ore, apoi rupte în bucăţi mărunte. Acestea erau apoi pisate cu o piatră de moară până deveneau o pastă cleioasă ce era ulterior tratată cu abur, curăţată cu apă, măcinată şi depozitată într-un bazin. Materialul rezultat era apoi presat într-o ramă, albit şi uscat la soare.

În regatul Baekje (18 î. Hr.- 660 d. Hr.), hârtia a început să fie folosită pentru a documenta evenimentele istorice din cea de-a doua jumătate a secolului 4, iar Damjing, un călugăr budist coreean din Goguryeo, a introdus tehnica fabricării hârtiei şi în Japonia în anul 610.
În epoca Goryeo (918-1392), coreenii au început să producă hârtie din coajă de dud (dangnamu), ceea ce permitea realizarea unor cantităţi mai mari în timp mai redus, aşa încât din secolul 11 Coreea a început să exporte hârtie către China. Între 1145 (al 23-lea an al domniei regelui Injong) şi 1188 (în vremea regelui Myeongjong), duzii au fost cultivaţi intensiv în peninsula Coreeană şi industria hârtiei a înflorit spectaculos. Guvernul a înfiinţat chiar o agenţie administrativă însărcinată cu promovarea producţiei de hârtie din dud, şi în cele din urmă Goryeo a reuşit să fabrice o hârtie groasă şi rezistentă, netedă şi lucioasă pe ambele feţe.

Tehnicile de producţie s-au îmbunătăţit în anii ce au urmat, dând naştere hârtiei tradiţionale coreene, hanji, care utiliza un extract din rădăcină de Abelmoschus manihot (o plantă erbacee asemănătoare cu trandafirul japonez) pentru a separa mai bine fibrele cufundate în apă. Produsul rezultat a fost unul excepţional – neted, translucid, care permite atât o izolare bună cât şi ventilarea perfectă, şi poate rezista până la 1000 de ani!

Samgungnyusa, o istorie a celor Trei Regate semnată de călugărul coreean Iryeon (1206-1289) arată că meşteşugul hârtiei era răspândit în toată peninsula, ducând la apariţia a numeroase obiecte din hârtie, de la zmeie la pălării, umbrele şi lampioane, evantaie şi draperii, hârtia fiind utilizată şi la împodobitul dulapurilor, birourilor, suporturilor de lumânări, tăvilor şi vaselor din gospodărie.

În anii de început ai dinastiei Joseon, sub domnia regelui Taejo, cuvântul de ordine al zilei era austeritatea, drept urmare florile din hârtie au înlocuit toate decoraţiunile florale folosite la festivaluri, ritualuri budiste, petreceri private sau alte ocazii festive. Armatele încartiruite la graniţele de nord ale ţării au fost aprovizionate cu jigap, o armură fabricată din hârtie tratată, care apăra de ploaie, de frigul ascuţit al iernii, şi în acelaşi timp era suficient de rezistentă pentru a face să ricoşeze săbiile, suliţele ori săgeţile. Odată cu importul tutunului, care a început la mijlocul perioadei Joseon, au apărut şi pungile fabricate din hârtie, iar hârtia reciclată a început să fie folosită pentru tapetarea pereţilor, şi au apărut mânere de uşă ori umeraşe din fâşii de hârtie împletite. La începutul secolului 18 şi-au făcut apariţia pernele şi covoraşele din fire de hârtie ţesute şi vopsite în diverse culori, şi pungile de hârtie cerată în care coreenii păstrau firele de păr adunate de-a lungul anului din perii şi piepteni, fire care erau arse în noaptea Anului Nou Lunar în faţa casei, într-un ritual menit să alunge bolile şi spiritele rele.

 

Meşteşugurile fabricării şi utilizării hârtiei tradiţionale coreene pot fi împărţite în mai multe categorii, în funcţie de modul de utilizare a hârtiei şi de formele create:
1- „Jido gibeop” – în acest caz mai multe straturi de hârtie sunt lipite laolaltă, apoi materialul rezultat este tăiat în forma dorită; produsele manufacturate în acest mod sunt extrem de variate, de la pungi pentru tutun la coşuri ori măsuţe de toaletă. În aceeaşi categorie intră şi produsele fabricate prin lipirea mai multor straturi de hârtie pe o ramă de lemn ori de bambus (cufere, şifoniere, dulapuri). La acestea se folosea de regulă hârtie colorată (în albastru, galben, roşu, verde şi violet) obţinută din vopseluri pe bază de plante. Acelaşi tip de hârtie colorată era decupată în formă de fluturi, lilieci, raţe sau varii simboluri budiste şi lipită pe produsele din hârtie, ca să aducă noroc.

2 – Tehnica „Jiho gibeop” foloseşte caolinul pentru produse de papetărie în procesul de fabricare a obiectelor de bucătărie precum bolurile cu capac ori polonicele (acest tip de caolin e făcut din bucăţi de hârtie înmuiate în apă, fărâmiţate şi amestecate cu clei).

3 – „Jiseung gibeop” (dezvoltată în vremea dinsatiei Joseon) includea corzile din hârtie ţesute între ele pentru a realiza diverse produse pentru gospodărie – de la coşuri, borcane, tăvi ori traiste împletite la perdele, covoraşe şi perne, până la oale de noapte, ligheane sau cornuri de praf de puşcă.

Unele produse din hârtie, precum tăvile sau micile măsuţe de caligrafiat, erau ranforsate cu stinghii de lemn pentru a putea susţine greutatea obiectelor aşezate pe ele. Majoritatea produselor din hârtie erau smălţuite pentru a le prelungi durata de viaţă şi a le face impermeabile, însă cum guvernul nu încuraja folosirea lacurilor, acestea erau înlocuite cu sichil (un amestec din suc de curmale crude, clei de orez şi ulei de perilla) sau geloză lichidă şi beobyeonyu (o mixtură de oxid de plumb, talc şi alune fierte în ulei de perilla).

Hanji a fost şi a rămas parte integrantă din viaţa de zi cu zi a coreenilor, chiar dacă schimbările sociale din secolul 20 au subminat manufactura tradiţională – hârtia a început să fie produsă pe scară industrială, iar arhitectura cu influenţe vestice a dus la dispariţia hârtiei fabricate manual din casele coreenilor, consumatorii săi rezumându-se la artiştii care practicau caligrafia. Din fericire însă în ultimii ani tot mai mulţi coreeni redescoperă acest meşteşug tradiţional şi hanji a căpătat o viaţă nouă, fiind folosită la împachetat cadouri, ca hârtie de scrisori ori material de fabricare a păpuşilor.

Despre koreafilm

koreafilm

Browse Archived Articles by koreafilm

7 comentarii

There are currently 7 comentarii on Meşteşugul hârtiei coreene. Perhaps you would like to add one of your own?

  1. Buna ziua tuturor,
    Interesanta arta prelucrarii hirtiei.
    Impletirea hirtiei in obiecte decorative,
    i-ti lasa impresia la prima vedere ca obiectele
    sunt din rachita……..//

  2. Foarte interesant. Ma bucur sa aflu ca au inceput din nou sa faca hartie traditionala. Multumim mult koreafilm.

  3. pe mine m-a uimit faptul ca poate rezista 1000 de ani!incredibil!

  4. foarte frumos si interesant

  5. wow koreafilm cate utilizari au putut sa dea coreenii hartiei! nu pot sa cred! chiar daca nu ei au inventet hartia, cu siguranta au facut din aceasta un lucru indispensabil! bravo lor!

  6. Kamsahamida koreafilm!!!Mereu ne “aduceti” cite ceva interesant!!!

  7. Ieri pe KBS am putut vedea metoda ca sa zic asa moderna de fabricare a hartiei…de asemenea au prezentat si niste mestesugari care modelau olalele de lut…am ramas surprinsa sa vad oameni cu varste cuprinse intre 50 si aproape 90 de ani care lucrau cu foarte multa migala.

Lasă un răspuns către ada