Chunbun (춘분)

Chunbun (춘분, Echinocțiul de Primăvară), este cel de al patrulea termen din cei douăzeci și patru de termeni solari.Chubun urmează după Gyeongchip (경칩, Ziua trezirii din hibernare) și precede Cheongmyeong (청명, Ziua Luminii Pure). Chunbun cade în a doua lună a calendarului Lunar iar în calendarul  Gregorian cade în data de 21 martie. În această zi, traiectoria Soarelui în mişcarea sa aparentă întâlnește Ecuatorul. În viziunea tradițională, o astfel de poziționare verticală a Soarelui deasupra Ecuatorului este interpretată ca un punct de separare în cantități egale de energie pozitivă Yang (양), situat la est și energia negativă Yin (음), situată la vest. Prin urmare, numele de Chunbun înseamnă în sens strict “punctul primăverii de divizare.” Deoarece influențele yin și yang sunt egale în această zi, lungimea zilei și a nopții este egală, precum și numărul de ore de vreme caldă sau rece. În vechime, în această perioadă a anului, gospodarii de la sate arau câmpurile de orz, reparau pereții caselor și culegeau verdeața “sălbatică” răsărită (verdeața care nu era cultivată de ei dar care este comestibilă așa cum ar fi urzicile).

În timpul dinastiei Goryeo (918-1392) și a dinastiei Joseon (1392-1910) în ziua de Chunbun, înainte de a scoate gheața din camera ei de gheață,  la Curtea Regală se oficia un ritual de venerare a Hyeonmyeongssi (현명 씨, zeul Nordului care era asociat cu iarna). În perioada Goryeo, Chunbun era o zi de odihnă pentru oficialii statului. În zona Gyeongju, de Chunbun era obiceiul de a vizita mormintele celor trei regi Park (朴), Seok (昔) și Kim (金), care au fondat Regatul Silla și familii principale ale celor trei clanuri. Vremea din ziua de Chunbun era considerată un indicator important al recoltei din toamna care urma să vină și o bună prezicătoare a inundațiilor sau secetei care ar putea apărea de a lungul anului care abia începuse.  Potrivit “Jeungbo Sasi Chanyo” (증보 사시 찬요, Ediția Revizuită și Argumentată a  Obiceiurilor de Sezon) și potrivit celui de al 15-lea volum al tratatului de agricultură din secolul al 18-lea intitulat “Jeungbo Sallim Gyeongje” (증보 산림 경제, Ediția Revizuită și Argumentată a  Economiei Forestiere) apariția ploii în ziua echinocțiului de primăvară era interpretată ca o prevestire a unui an fără boală.

Dacă erau zăriți nori albăstrui de la nord către răsărit, acesta erau vestitori pentru o recoltă bună pentru orz. În general, un cer acoperit cu nori era un indicator pozitiv, în timp ce o zi senină și fără nori era considerată un semn rău deoarece prezicea o recoltă slabă pentru legume, vulnerabilitate pentru animale și boli frecvente însoțite de temperatură. În plus, culorile norilor și direcția vântului, erau de asemenea semne cu înțelesuri adânci. Norii albaștrii preziceau daune produse de insecte; nori roșii pervesteau secetă; cei negri prevesteau inundații iar cei galbeni prevesteau culturi abundente. Vântul de la est prevestea prețuri scăzute și o recoltă bogată de orz. Vântul de vest era un semn că recolta de orz era mică în anul ce se întindea în față. Vântul de la sud indica o cantitate mare de precipitații înainte de cea de a cincea lună din calendarul Lunar și condiții de secetă după cea de a cincea lună. Vântul dinspre nord însemna că recoltă mică de orez în acel an.

Sursă: folkency.nfm.go.kr/eng