Hallo (한로)

Hallo(한로, în sens strict înseamnă rouă rece) este al șaptesprezecelea din cei douăzeci și patru de termeni solari.Hallo fiind marcat printr-o scădere a temperaturii, astfel încât roua va ajunge pe punctul de a se transforma în gheață. În calendarul Gregorian, Hallo cade de obicei pe 8 sau pe 9 octombrie (anul acesta va fi în data de 8 octombrie) atunci când soarele este la 195 ° (pe traiectoria în mişcarea sa aparentă). În calendarul Lunar, Hallo cade în luna nouă. În această perioadă a anului, fermierii termină de treierat toate culturile de cereale și sunt ocupați să termine toate sarcinile legate de recoltare, înainte ca temperatura să scadă și mai mult. Frunzele copacilor își schimbă culorile, acestea devenind mai întunecate iar ultimele păsări călătoare pleacă în lunga lor călătorie către tările calde, acum putând fi văzute doar gâștele sălbatice. Hallo cade în aceeași perioadă cu Jungyangjeol( 중양절, a noua zi a celei de a noua luni din calendarul Lunar), obiceiurile care au loc, fiind asemănătoare pentru aceste zile speciale.

Chueotang (supă de grindel)

Termenul de Jungyangjeol are la bază un termen din numerologia coreeană antică, termen numit “jungyang”, care în sens strict înseamnă pătratul unui număr pozitiv, sau mai bine zis, de două ori același număr pozitiv. De aceea, Jungu (중구) sau Jungyangjeol (중양절) data din calendar care are doi de 9 este considerată ca fiind o zi norocoasă.

Yujacheong sau ceai de lămâie, ceai tradiţional coreean făcut din felii de lămâie tăiate foarte subţiri, amestecate cu miere sau zahăr. Are culoarea galbenă şi un aspect de marmeladă. Dintr-o lingură de yujacheong amestecată cu o cană de apă fierbinte se obţine o băutură cu un gust acrişor, dulce-amărui, bogat în vitamina C.

Festivalul care are loc în această zi –Jungyangjeol- datează din timpul dinastiei Shilla ( 신라, anul 57 ÎH – 935 DH). În timpul dinastiei Joseon (조선, 1392-1897), oamenii urcau pe muntele Namsan sau Bookaksan din  Hanyang (한양, capitala dinastiei Joseon, în prezent aici fiind orașul Seul) dar și pe alți munții din apropierea orașului unde mâncau, beau și se bucurau de Danpung-nori (단풍 놀이), priveau cum toamna a schimbat culorile frunzelor de arțar). Mâncau de obicei Gukhwajeon (국화전, clătite din crizanteme), Eran (어란, icre), Yujacheong (유자청, ceai de lămâie cu miere).

Arborele Evodia (Copacul de miere sau Euodia hupehensis) este original din Asia, cu toate acestea s-a adaptat destul de bine condițiilor din țara noastră putând fiind întânit  prin parcuri ca arbore ornamental. Atinge înălțimi de până la 20 de metri și trece cu bine peste iernile geroase, când termometrele indică chiar și minus 20 de grade Celsius. Este cunoscut în rândul apicultorilor ca fiind copacul albinelor, cel de la care se pot obține ușor producții foarte bune de miere.

Obiceiurile care aveau loc în ziua de Hallo, obiceiuri ca împodobirea părului cu flori de evodia sau urcarea unor dealuri mai înalte și să privești în direcția orașului natal, erau frecvent menționate în poeme. Urcatul pe munte în timp ce porți flori de evodia în păr era ca o metodă de a contracara atacurile diferitelor spirite, culoarea fructelor roșu-purpuriu ale arborelui evodia, fiind cea mai bună protecție împotriva acestora. De altfel tuturor tonurilor de roșu le era atribuită puterea de a ține departe influențe rele. Cel mai bine cunoscut fel de mâncare servit în această perioadă a anului este Chueotang(추어탕, supă de grindel), care este servită între Hallo și Sanggang (상강, 23 octombrie).

Surse: wikipedia, agrointel.ro, folkency.nfm.go.kr