Epitaful dedicat Prințului Sado (1735-1762)

de Emilia Urian

Portretul Prinţului Sado

Tragica moarte a Prințului Moștenitor Sado, petrecută în secolul XVIII-lea în familia regală a Dinastiei Joseon (1392-1910) a impresionat profund și a stârnit un interes deosebit de-a lungul timpului, interes care se menține și în zilele noastre, și care pare a fi mai mare decât oricând. Prințul nefericit, cum a fost denumit Sado de popor, a devenit unul din cele mai dezbătute subiecte din lunga istorie a Coreeii și aceasta nu numai de istorici, ci și de alte categorii de cercetători locali și chiar străini.

Imagini din serialul “Warrior Baek Dong Soo” cu Prinţul Sado

În mod oficial, Prințul Moștenitor Sado a fost acuzat de trădare. Potrivit Analelor Dinastiei Joseon, în anul 1762 pe 22 mai (calendar lunar) sau iulie (calendar solar), un oficial de la Curtea Regală, Na Kyong Yon, a prezentat Regelui Yeong Jo (1726-1776) – al 21-lea monarh – un raport din care rezulta că fiul lui, Prințul Sado, ar fi complotat împreună cu eunucii pentru înlăturarea sa. Raportul mai conținea și unele detalii referitoare la comportările stranii și iresponsabile ale Prințului Sado, de care Regele nu era chiar străin. Urmare acestui raport, Regele, o fire mai impulsivă, i-a luat titlul de Prinț, l-a chemat la el și, trecând peste rugămințile lui, a ordonat soldaților să-l bage într-o ladă de lemn pentru păstrat orez.


Curtea interioară a Mungjeongjeon (unde locuise Sado) şi poarta Songnim, din Palatul Changgyeong

Lada a fost încuiată și depusă lângă mica poartă Songnim din curtea Palatului regal Changgyeong (vezi foto de mai sus) din Seul (palat care există și în zilele noastre), unde locuise Sado. După 8 zile, fără apă și hrană, pe timp de vară, de „disperare și durere”, nefericitul Prinț moare la numai 27 de ani.

Lada în care a fost închis Prinţul Sado

Vestea a cutremurat întregul regat, nu numai pentru că Prințul avea doar 27 de ani, ci mai ales pentru felul în care a murit. Închiderea Prințului într-o ladă și înfometarea lui a fost o modalitate nemaiîntâlnită nici până atunci și nici ulterior, motiv pentru care ea a fost și rămâne un act de neînțeles. Se poate înțelege că, fiind un eveniment foarte delicat, istoricii vremii au evitat să scrie despre el, iar Analele Dinastiei Joseon au înregistrat numai anunțul oficial lapidar privind moartea Prințului, fără niciun fel de alte detalii. Misterul păstrat în jurul morții Prințului a facilitat apariția și răspândirea în societatea de atunci și la Curtea regală a numeroase opinii, păreri, supoziții, zvonuri, speculații, cât și povești și legende cu acest subiect.

Portretul Regelui Yeong Jo expusă în clădirea Sungjeongjeon (1618) din palatul Gyeonghuigung

Astfel, potrivit unor păreri larg răspândite, Regele Yeong Jo ar fi urmărit în mod deliberat să-și omoare fiul întrucât comportamentul straniu și imprevizibil, actele lui necontrolabile și nebunești au subminat autoritatea Regelui și erau un pericol pentru întreaga curte. Unii istorici consideră însă că raportul respectiv n-ar fi fost concludent, dar că Regele a luat această masură drastică pentru a liniști intrigile dintre diferite facțiuni politice de la Curta regală, intrigi în care fusese atras și fiul lui, intrigi de care se temea mai mult decât de comportamentul fiului său. Acționând în acest fel, Regele dorea să salveze dinastia care era atacată din toate părțile.

Dong Yi şi viitorul Rege Yeongjo, din serialul „Dong Yi”

Una dintre acuzații care se aducea dinastiei, inclusiv Regelui Yeong Jo, era faptul că mama sa, concubina regală Dong Yi, ( serialul “Concubina regelui”), care n-a acceptat să devină Regină, era „din popor” și avea origine umilă, ceea ce era de „ neiertat” de către Yangbani, cum erau numiți nobilii coreeni. Serialul mai sus amintit prezintă destul de clar unele încercări ratate ale acestor nobili de a o înlătura pe mama sa, cât și pe viitorul Rege Yeong Jo încă din perioada când el era un copil.
Imaginea acestui mare și înțelept Rege Yeong Jo, care a dus o viață simplă și cumpătată, iar țara a cunoscut progrese în timpul domniei lui, a fost în bună măsură umbrită de tragica moarte a fiului său, de care se face vinovat. În unele documente ale vremii el a fost catalogat drept despot, tiran, că avea o inimă de piatră etc. Tot despre el s-a vehiculat și ideea că ar fi fost senil, cu toate că avea doar 68 de ani în anul tragediei (a fost cel mai longeviv Rege din Dinastia Joseon, trăind 82 de ani și domnind 51 de ani, 6 luni și 6 zile).

Doamnna Hyegyong în dormitorul său din Hwaseong Haengung, din Suwon

Nici după 30 de ani de la incident, când Rege era Jeong Jo, fiul Prințului Sado, la Curtea regală nu încetaseră disputele cu privire la tragedie și la Prințul Sado. Soția acestuia, Doamnna Hyegyong, care s-a dovedit a fi o mare scriitoare, dorind să-și apere nobila familie își ia inima în dinți cum se spune și, în perioada 1795-1805, își scrie memoriile, pe care le-a intitulat Hanunjok sau Memorii scrise în liniște. Astfel, acestea au devenit o importantă sursă de informații și pentru nepotul ei ajuns Rege în anul 1800, privind complicata viață de la Curtea regală din perioada Dinastiei Joseon și a evenimentelor care s-au petrecut în secolul 18. Aceste memorii au fost traduse și publicate în limba engleză. În anul 1985 vede lumina tiparului o traducere prescurtată, ca apoi, în anul 1996, să fie urmată de o traducere completă, intitulată “Memoriile Doamnei Hyegyong“, realizare de excepție a doamnnei Kim Jahyun Haboush profesor de istorie la Universitatea din Ilinois. Detaliile și interpretările date de doamna Haboush (compatrioată la origine cu soția Prințului Sado), care a lucrat la această traducere o lungă perioadă de timp, au pus lumină asupra multor evenimente care au avut loc și au lămurit multe întâmplări din cele petrecute atunci la Curtea regală, întâmplări pe care inițial nici scriitoarea nu le înțelegea, ceea ce a dus la creșterea valorii acestor memorii.

Vă sugerez să citiți pe acest site “Controversa Prințului Sado” și prezentarea cărții “Memoriile doamnei Hyegyong”, două articole frumoase și deosebit de bine documentate, scrise de Florina Haret.

Pedepsirea Prinţului Sado, din serialul „Yi San”

De ce Regele Yeong Jo și-a omorât fiul?
A fost într-adevăr vinovat Prințul Sado de faptele care i-au fost aduse de cei care îl acuzau, sau a fost victima intrigilor și urzelilor politice de la curtea regală?
De ce a trebuit să moară în acea ladă ? De ce nu l-a exilat Regele, așa cum se proceda la acea vreme ?
De ce un Rege atât de puternic n-a găsit o soluție să-și salveze fiul? Şi multe alte întrebări s-au pus de-a lungul timpului.


Din Memoriile doamnei Hyegyong, rezultă că Prințul Sado era într-adevăr bolnav și avea comportări ciudate și imprevizibile, fiind un pericol pentru ceilalți. În scurta sa viață, Prințul nu a fost prea fericit şi aceasta în mare parte s-a datorat comportamentului incorect al tatălui său față de el. Între tată și fiu s-a produs o înstrăinare, Regele era mereu nemulțumit de fiu, îi făcea observații în public, în timp ce își iubea nespus de mult două dintre fiice, surori bune cu Sado. Indiferența și neimplicarea părinților în educația Prințului Sado, lipsa dragostei părintești, dragoste de care nu s-a bucurat niciodată, cât și permanentele observații, i-au agravat boala. Deși foarte inteligent și talentat, presiunea care s-a pus pe acel copil pentru a deveni un bun monarh conform durelor principii confucianiste, se pare că a lăsat urme grave.
Pentru o mai bună înțelegere, ar mai trebui arătat că cele două regine ale lui Yeong Jo n-au avut copii, pe când de la cele 6 concubine a avut 13 fiice și doar 2 fii. Mult așteptatul Prinț Moștenitor Sado s-a născut după mult timp, respectiv, la 7 ani de la moartea fratelui său mai mare.

Prinţesa Hwa Wan, din serialul „Yi San”

Trădarea de care a fost acuzat în raport, se poate spune ca i-a fost „aranjată” de cei ostili de la Curtea Regală și chiar de unii membri ai familiei regale, iar aceștia nu erau puțini. Chiar și sora lui bună, Pinţesa Hwa Hwa, o femeie foarte frumoasă, una din cele două fiice adorate, îşi ura de moarte fratele, pentru că soţul ei se bătuse cu Sado și a fost alungat de la Curte. Unii istorici susțin că fiind ahtiată după putere și dorind să devină regină, ideea ca Sado să fie închis în acea ladă de lemn, a venit chiar de la ea. De altfel, în Memorii, Doamna Hyegyong îi combate pe cei care susțineau că tatăl ei ar fi fost acela care a venit cu ideea lăzii.
Cei mai ostili Prințului Sado au fost însă membrii celor două facțiuni politice Noron (aripa veche), din care făcea parte și tatăl Doamnei Hyegyong Hong Pong han membru al guvernului și care îl criticase deseori pe Sado în fața Regelui, şi Soron (aripa nouă). După unii istorici, chiar cele două facțiuni ar fi pus la cale tragicul eveniment. Prinţul Sado nu făcea parte din nici o grupare, dar el a fost totuși ademenit în lupta dintre aceste facțiuni, care se pretau la orice, pentru a avea o influență cât mai mare la curte. Fiind de partea facţiunii Soron, Sado nu era de acord cu tatăl său, care susţinea cealaltă grupare – Noron – si considera că toţi membrii trebuiau să fie omorâţi. După aceeași istorici acesta ar fi fost principalul motiv pentru care gruparea Noron ar fi pus la cale omorârea prinţului Sado folosindu-se bineînţeles de starea sănătăţii lui şi de ura surorii sale, prinţesa Hwa Hwa.

Prinţul Sado în serialul “Warrior Baek Dong Soo”

Întru-cât Prințul a plecat din palat fără știrea Regelui, gruparea Noron, susținută de Rege, a distrus câteva sate pro Soron, iar apoi a “descoperit” arme ascunse prin provincie şi astfel l-a convins pe Rege că Prinţul Sado a plănuit o revoltă împotriva sa. Tot gruparea Noron ar fi fost aceea care a mituit doctorii pentru a-i administra leacuri care să-i înrăutăţească starea sănătăţii Prințului. Se spune că facțiunea Noron i-a solicitat Prințesei Hwa Hwa să-i introducă în mâncare un amestec format din piper, ginseng, scorțișoară și ghimbir, care “exacerba caracterul masculin yang” și ducea în cele din urmă la nebunie. Din Memoriile doamnei Hyegyong aflăm că soțul ei bolnav a depozitat ceva arme într-un spațiu subteran construit la cererea lui și că acest lucru a fost considerat actul de trădare.

La sfârșitul secolului trecut, în luna decembrie 1999, în ziarul Korea Times din Republica Coreea apare pentru prima dată textul Epitafului dedicat Prințului Sado, scris chiar de tatăl său Regele Yeong Jo, la data morții Prințului (iulie 1762), Epitaf despre a cărui existență nu s-a știut nimic. În tradiția coreeană, epitaful, gravat pe pietre de diferite forme și mărimi, era introdus in mormânt împreună cu decedatul. Pe lângă textul care onorează decedatul, pe piatră sunt trecute numele, data nașterii, data decesului, realizările lui in viață, ramura familiei din care provenea etc.

Epitaful scris de Regele Yeong Jo expus la Muzeul Naţional din Seul

Epitaful Prințului Sado, a fost scris pe o ”carte”, una din cele patru forme (circulare, carte, călimară și pocal) care se foloseau în timpul Regatului Joseon. Descoperirea lui a fost o știre de mare senzație în Coreea, a constituit un nou subiect de discuții și controverse pentru istorici. Mai mult, el a dat la iveală argumente pentru a-l privi și aprecia pe marele Rege, întrucât până atunci se știa doar că, în cei 14 ani cât a mai trăit după tragedie, Regele niciodată nu și-a exprimat regretele în mod public pentru cele petrecute în anul 1762.
Din Epitaful dedicat Prințului Sado, scos la lumină după cca 250 de ani, aflăm adevărul și anume că Regele și-a apreciat fiul și că a regretat moartea lui, după cum a scris el însuși: “Cum pot eu să ordon Kangsowon (nn. agenție de stat) să supravegheze lada de orez, chiar și pentru binele țării. Totul este pentru protecția ta şi eu speram că totul va fi în regulă. În cele din urmă am auzit că tu ai murit în ziua a noua de captivitate”. În cele din urmă se poate înțelege că Regele n-a vrut să-şi omoare fiul, ci doar să-i corecteze acele comportări nebunești. În continuare Regele își descrie fiul, „Prințul a fost inteligent şi toată lumea se aştepta să devină un mare Rege pentru naţiune, dar nu a învăţat lecţiile de la Ceruri. În schimb el a căpătat comportări nechibzuite și s-a împrietenit cu netrebnici, care periclitează starea naţiunii. Cel mai mult îți regret talentul. Toată vina o port eu deoarece nu am reușit să te educ în mod adecvat”. Regele își recunoște deci vina de a nu se fi ocupat de educația talentatului său fiu și că nu a fost destul de înțelegător cu el. Din Memorii se știe acum că cei doi părinți ai Prințului Sado au trecut prin mari frământări și chinuri la gândul ca trebuie să-și omoare copilul. Mama lui a murit la numai doi ani după fiu.

Epitaful scris de Regele Yeong Jo expus la Muzeul Naţional din Seul

Epitaful scris de Regele Yeong Jo pentru fiul său Sado, a fost expus la începutul anului 2011 la o expoziţie specială organizată de Muzeul Naţional din Seul. Intitulată „O oglindă între viaţă şi moarte”, expoziţia a prezentat și alte 150 de epitafe dedicate unor regi, militari, înalţi demnitari, dar şi oameni simpli din perioada dinastiei Joseon. Marele public coreean a avut posibilitatea să afle, desigur, cu mare întârziere, aprecierile, dar și regretele marelui Rege Yeong Jo pentru fiul său Sado.

Memoriile Doamnei Hyegyong

Din Memoriile Doamnei Hyegyong aflăm că toată familia ei a avut de suferit și că doar ea şi fiul ei Yi San (viitorul Rege Jeong Jo), care avea atunci doar 10 ani au scăpat cu bine din această tragedie, datorită comportării ei corecte, cât şi calculelor pe care, probabil, și le-a făcut socrul ei. Dacă Prințul Sado ar fi fost condamnat pentru trădare, potrivit legilor confucianiste de atunci, soția și copii Prințului ar fi avut aceeași soartă. Din explicațiile date în ultima traducere în limba engleză, asasinarea prin înfometare, în condițiile din sec.18, a Prințului Moștenitor, se pare să fi fost dictată de raționamentul Regelui, responsabil pentru continuitatea dinastiei și prosperitatea regatului. Nici exilarea Prințului Sado într-o insulă, cum se practica atunci, se pare că n-ar fi protejat dinastia de uneltirile grupurilor ostile. Cei care au studiat mai mult acest caz susțin că, pe lângă intrigile de la Curtea regală și ostilitățile facțiunilor politice, au fost, probabil, și alte motive ascunse și necunoscute care au dus la tragedie.

Regele Jeongjo în biroul său din Hwaseong Haengung, din Suwon

Dacă în Epitaf, Regele Yeong Jo recunoaște că e vinovat că nu s-a ocupat de educația Prințului Sado, după incident a avut mare grijă de Yi San (viitorul Rege Jeongjo), fiul lui Sado, dar și de nora sa, doamna Hyegyeong. Este posibil ca din dorința de a-și ajuta și salva nepotul de urzelile facțiunilor din cadrul Curții regale, Regele Yeong Jo a luat o serie de măsuri deosebit de dureroase pentru copilul Yi San, care și-a iubit enorm de mult tatăl. Regele a intervenit în educația nepotului pentru ca tatăl său, Prințul Sado să fie uitat, iar la doi ani după tragedie, Yi San a fost „înfiat” de fratele mai mare al lui Sado, cu toate că acesta murise înainte de a se naște Sado, fapte ce au îndurerat foarte mult pe copil și pe mama sa, Doamna Hyegyong.
Regele Yeong Jo și-a iubit fiul, i-a regretat moartea și, prin măsurile luate, a salvat dinastia și a asigurat țării un mare monarh, Regele Jeong Jo (1776-1800).

Sufixul Jo, adăugat la numele unui Rege, în timpul Dinastiei Joseon, reprezenta o mare considerație cu care erau onorați anumiți regi pentru realizările din timpul domniei lor.