koreafilm

TRIPITAKA KOREANA, capodoperă a culturii budiste

Written by koreafilm. Posted in Cultura, Istorie, Istorie si cultura, Recomandarile lunii

Tagged: , ,

13_2(50)

Published on octombrie 18, 2012 with 11 comentarii

de Emilia Urian

În feericul peisaj al Munţilor Gaya, din sudul Republicii Coreea, la cca 100 kilometri de oraşul Daegu, la templul budist Haeinsa se păstrează, de 600 de ani, cea mai mare colecţie din lume, de tipare din lemn cu texte budiste în limba chineză, cunoscută în literatura de specialitate sub numele sanscrit de “TRIPITAKA KOREANA”. Datorită valorii ei, Ministerul Culturii al Republicii Coreea a declarat colecţia “Bun al Patrimoniului Naţional“, iar în anul 2007 a fost inclusă de UNESCO în Patrimoniul Universal.

Panorama Templului Haeinsa

Se pare că o primă colecţie de texte budiste de tip Tripitaka (în dialect pali Tipitaka) a apărut în India, în jurul anului 250 î.Hr., pe vremea regelui Aşoka. În China a fost menţionată o Tripitaka scrisă de mână spre sfârşitul dinastiei Tang (618-907), urmată de o alta în anul 983, imprimatǎ cu tipar de lemn în 5.048 de volume. Ulterior, de-a-lungul anilor, în zona Asiei de Sud-Est, se realizează cca 30 de versiuni, printre care şi cea din Coreea, toate în limba chineză clasică, pe atunci un fel de latină a Orientului.

Colecţia de tipare budiste Tripitaka Koreana conţine 81.258 (după unele documente chiar 81.340) de tipare de lemn, de formă dreptunghiulară (70 cm x 24cm x 4 cm), gravate în relief pe ambele părţi si realizarea acesteia a necesitat o muncă uriaşǎ timp de 16 ani (1236-1251). Scopul ei era de a-l sensibiliza pe “Marele Buddha” pentru a ajuta Regatul Goryo (918-1392) în lupta sa împotriva devastatoarelor invazii mongole din secolul XIII. În prezent, colecţia este considerată a fi o capodoperă a învăţăturilor budiste, o adevărată scriptură, atât prin bogăţia ei spirituală cât şi prin vastitatea colecţiei.
La acestea se adaugă frumuseţea hieroglifelor chinezeşti şi meticulozitatea cu care au fost gravate, precum şi faptul că cele 81.258 de tipare se află în perfectă stare de conservare şi pot fi folosite şi în zilele noastre.

Poarta Lunii a clădirii ce adăposteşte „Tripitaka Koreana”

În realizarea ei s-a pornit, în principal, de la prima versiune apărută în China din anul 983, dar colecţia coreeană este mult mai amplă si cuprinzatoare având 6.815 de volume, întrucât a fost completată cu numeroase scrieri ale înţelepţilor călugări coreeni.
Tripitaka Koreeana este formată din “Trei Pitakas” (Trei Colecţii sau Trei Coşuri – numele vine de la faptul că tiparele se păstrau în coşuri) şi cuprinde: normele de conduită monastică (Vinaya Pitaka); discursurile lui Buddha, elemente de doctrină (Sutta-Pitaka) şi scrierile metafizice care se ocupă de problema cunoaşterii şi a conştiinţei (Abhidhamma-Pitaka).

Gwangyeongseopum Byeonsangdo, pictură budistă din perioada Goryeo

Apariţia acestei mari colecţii de texte budiste la mijlocul secolului XIII a fost motivată de nevoia de a găsi o cale pentru depăşirea situaţiei istorice dificile în care se găsea Regatul Goryo în acea perioadă, dar arată şi puterea calugărilor budişti şi rolul lor în societatea coreeană.
Introdus în Coreea la începutul secolului al IV-lea de către călugări chinezi, budismul a fost adoptat treptat, ca religie naţională, de către toate cele trei regate coreene (Goguryeo în Nord, Silla în sud- est şi Baekje în sud-vest) şi a constituit o importantă punte pentru pătrunderea culturii chineze în peninsulă. Sub Regatul Unit Silla (secolele VII-X), care a unit cele trei regate existente, rolul şi importanţa budismului cresc foarte mult, el ajungând la aşa numita sa “vârstă de aur”. În secolele următoare, în perioada Goryo (secolele X-XIII), budismul a ajuns să deţină şi o mare putere politică în stat, călugării devenind politicieni si curteni.

O pictură ce arată nobilimea din perioada Goryeo

De teama mongolilor
Din secolul X, Regatul Goryo este supus, treptat, invaziilor vecinilor, la început ale kitanilor din Manciuria (993; 1018) şi apoi ale mongolilor (1231-1270). Crezând că ţara ar putea fi salvată de sub kitani implorând pe Buddha, în anul 1011, Regele Hyeonjong (1009-1031) hotărăşte gravarea pe lemn a primelor texte budiste. Colecţia intitulată Chojo Daejanggyeong începută în anul 1011 a fost terminată după 18 ani. În anul 1087 această primă versiune pentru Tripitaka este completată cu alte texte, dar toate acestea au fost distruse în timpul invaziei mongole din anul 1232.
Sub presiunea invaziei mongole, în acelaşi an, Regele Gojong (1213-1259) şi Curtea Regală a Regatului Goryo părăsesc capitala Gaesong şi se stabilesc în insula Ganghwa (în partea de nord vest a peninsulei), de unde el şi urmaşii lui vor conduce ţara timp de 39 de ani. Insula, situată în estuarul fluviului Han, nu putea fi cuceritǎ datoritǎ curenţilor maritimi deosebit de puternici, care strǎbat coridorul ce o desparte de uscat.
Deşi întregul popor dorea să lupte împotriva invaziei mongole, în timpul căreia ţara şi populaţia au fost trecute prin foc şi sabie, Regele şi Curtea s-au limitat să implore şi de data aceasta sprijinul divin prin gravarea, din nou, în totalitate, a scripturilor budiste. Astfel, din dispoziţia Regelui Gojong, între anii 1235-1251, în insula Ganghwa se realizează colecţia de tipare Tripitaka Koreana. Acest act de pietate nu a dat rezultate. Invaziile mongole au continuat, iar Regatul Goryo a devenit vasal urmaşilor lui Genghis-Han, pentru mai mult de un secol.

Harta Peninsulei Coreene în 1374

Budiştii alungaţi
La mijlocul secolului XIV, deşi mongolii au fost alungaţi din întregul Regat Goryo, populaţia era extrem de nemulţumită. Opoziţia proprietarilor de terenuri agricole faţă de încercările de înfăptuire a unei reforme agrare, confruntările dintre budişti şi confucianişti pe teme doctrinare, nemulţumirile faţă de bogăţiile şi puterea deţinute de temple, cheltuielile enorme ale statului pentru ceremoniile budiste, precum şi incursiunile militare tot mai frecvente ale japonezilor în interiorul ţării, au creat o stare de tensiune maximă.
Pe acest fond, în anul 1392, generalul Yi Son Gye dă o lovitură de stat şi se încoronează ca prim rege al noii dinastii Yi (1392-1910), sub numele de Taejo. El schimbǎ numele ţării din Goryo în Joseon, mută capitala la Hanyang (astăzi Seul), adoptă confucianismul ca politică de stat şi-i înlătură pe budişti de la putere, ceea ce va duce în final la decăderea religiei budiste în Coreea, după un mileniu de înflorire şi influenţare a vieţii şi societǎţii coreene în toate domeniile.

Blocurile de lemn „Tripitaka Koreana”

Oprimaţi şi desconsideraţi, călugării budişti au mutat în anul 1398 colecţia de tipare Tripitaka Koreana, pentru a o salva, din insula Kanghwa (devenită locul de refugiu al tuturor regilor) la Templul Haeinsa (din Munţii Gaya), construit în anul 802 de către doi călugări .
Cele 81.258 tipare de lemn dăinuie până în zilele noastre şi sunt în perfectă stare de folosire graţie, în primul rând, modului cum au fost realizate, dar în mod deosebit condiţiilor în care au fost depozitate şi păstrate de către calugării budişti. La acestea trebuie să mai adăugăm şi grija cu care au fost transportate la acea vreme din insulă până în munţi.


“Biblioteca” tiparelor
Tiparele au fost făcute din scânduri de mesteacăn şi magnolie argintie, debitate din buşteni ţinuţi timp de trei ani în apă sărată de mare. La rândul lor scândurile erau apoi fierte tot în apă sărată, uscate la umbră, lustruite şi tăiate la dimensiunile de 70 cm lungime, 24 cm lăţime şi 4 cm grosime. Pentru a preveni deformarea, la ambele capete ele erau fixate în stinghii de lemn. Astfel pregătite, tiparele erau predate caligrafilor care caligrafiau ideogramele chinezeşti şi apoi gravorilor.

Cele 81.258 de tipare au gravate, pe ambele părţi, în total 52.382.160 de hieroglife (pe fiecare tipar sunt 644 de caractere) toate arătând ca şi cum ar fi fost realizate de aceeaşi mână. Toţi cei 30 de maeştri care au pregătit “negativele” au folosit un singur stil – cel al caligrafului chinez Ou Yang – hsun. În final, tiparele se acopereau cu un lac special de protecţie pentru a rezista în timp.

În prezent cele 81258 de tipare gravate sunt depozitate şi păstrate la fel ca şi cărţile pe rafturi de lemn, într-un complex de clădiri special construit in timpul Dinastiei Joseon, în sec.XV şi terminat în jurul anului 1488. Complexul se compune din două clădiri mari dreptunghiulare identice si două clădiri mici identice, construite din lemn cu acoperiş din olane, la fel ca si celelalte clădiri ale templului,si împreună închid o curte de forma unui dreptunghi. Ele sunt amplasate pe o terasă mai înaltă exact în spatele lăcaşului principal de rugăciune al templului, în care este statuia lui Budha.

Circulaţia aerului – secretul celor 750 de ani de conservare

Peretele din faţă al clădirii ce adăposteşte „Tripitaka Koreana”

Peretele din spate al clădirii ce adăposteşte „Tripitaka Koreana”

Clădirile sunt prevăzute cu un sistem de ventilaţie naturală perfectă, asigurată in primul rând de locul amplasării clǎdirilor şi in al doilea rând de mărimea diferită si forma tip jaluzele verticale a celor două rânduri de ferestre ale acestora. Astfel la clădirea mare din partea de sud, ferestrele de jos sunt de trei ori mai mari decât cele deasupra lor, iar la clădirea identică din partea de nord, invers, şi prevăzute cu sisteme speciale de deschidere-închidere. In plus, pardoseala din lut presărată cu mangal, var nestins şi pământ galben, menţine o temperatură şi o umiditate aproape constante în tot timpul anului iar ultimul raft este la o distanţa de 30 de cm de pământ.

Aş mentiona că în anul 1970 langă templu s-a construit o clădire imensă din beton dotată cu facilităţi moderne ale acelei perioade pentru ventilaţie şi controlul umidităţii şi al temperaturii. După ce s-au mutat unele tipare acolo, s-a constatat că această clădire nu asigura mediul adecvat pentru păstrarea şi conservarea tiparelor iar colecţia s-a păstrat în continuare în complexul special de clădiri al templului denumit Janggyeong Panjeon Hall.
Pentru condiţiile excelente naturale asigurate de acest complex în păstrarea si conservarea colecţiei Tripitaka Koreeana, UNESCO a înscris Janggyeong Panjeon Hall în anul 1995 în lista sa de Patrimoniu Universal.

Odată intrat într-o asemenea “bibliotecă” originală, eşti întâmpinat de un calugăr budist ras pe cap şi îmbrăcat într-o rasă de culoare gri, care te conduce apoi printre rafturile pline cu tiparele colecţiei Tripitaka Koreana şi iţi va prezenta cu mare mândrie această comoară. Dacă ai norocul să dai şi peste un grup de călugări care tipăresc un canon, vei avea cu siguranţă senzaţia că, pentru moment, timpul s-a întors înapoi cu mai multe secole.

În limba coreeană, Tripitaka Koreana este denumită: “Goryo Daejanggyong” (Marea Colecţie de Scripturi Budiste din Goryo) şi “Palman Daejanggyong” (Marea Colecţie de Scripturi Budiste în 80.000 de tipare). Pentru poporul coreean colecţia de tipare cu texte budiste are şi o semnificaţie spiritualǎ, întrucât se crede că ea ar avea o oarecare putere care a adus noroc ţării. Aceasta deoarece călugǎrii făceau câte trei plecǎciuni pentru Budha dupǎ fiecare caracter gravat. Dupǎ cum am mai menţionat, pe ambele feţe ale unui singur tipar, erau cca 644 de asemenea caractere, deci calugării fǎceau 1932 de plecǎciuni doar pentru un singur tipar. Vă daţi seama câte milioane de plecăciuni au făcut pentru toate cele 81.258 de tipare…

“Neputinţele calculatorului”
Dupǎ cum se ştie, Tripitaka Koreana este scrisǎ în limba chinezǎ clasicǎ, motiv pentru care extrem de puţini oameni pot citi si înţelege conţinutul ei.
Frământat că această adevarată operă a budismului nu este accesibilă publicului larg, un absolvent al Facultăţii de Filozofie Indiană de la Universitatea Dongguk din Seul, pe nume Chong, devenit preot budist la Templul Haeinsa, şi-a pus în gând, în anul 1980, sǎ introducǎ întreaga Tripitaka Koreana într-o bazǎ de date electronice. Dupǎ o muncǎ epuizantǎ, în anul 1986, reuşeşte sǎ termine un Ghid Bibliografic al tuturor celor 6.815 volume publicate. Încurajat de acest prim succes, şi cunoscând capacitatea fantastic de mare a memoriei computerelor moderne, ambiţiosul calugǎr, dupǎ un curs de specializare, începe introducerea în baza de date a celor 52.382.160 de hieroglife ale colecţiei Tripitaka Koreana. Dupǎ puţin timp apar şi primele greutǎţi care, spre surprinderea tuturor, nu se datorau volumului uriaş de muncǎ ci “neputinţei calculatorului”. Era necesar ca în memoria calculatoarelor să existe un program care să cuprindă cel puţin 20.000 de hieroglife chinezeşti diferite, pe când, la acea vreme, cele mai performante programe realizate în Coreea conţineau numai 15.500 hieroglife.


Ştiinţa şi munca au învins
In aceste condiţii, Institutul de Cercetare a Marii Colecţii de Scripturi Budiste, înfiinţat în luna septembrie 1992 la templul Haeinsa şi condus de inventivul calugǎr-preot Chong, începe o colaborare cu instituţii similare din China, Japonia şi Taiwan, care lucrau şi ele la proiecte asemǎnătoare. O contribuţie majorǎ în coordonarea realizǎrii de date electronice a avut-o profesorul Lewis Lancaster, reputat specialist american în religia budistǎ. La seminarul organizat în luna aprilie 1993, la Universitatea Berkeley din California, la care au participat specialişti şi preoţi budişti din S.U.A., China, Coreea, Japonia, Birmania, Malayezia, Thailanda şi Taiwan au fost convenite diferite aspecte cu privire la computerizarea colecţiei, imprimarea ei pe CD-ROM-uri şi distribuirea acestora specialiştilor şi institutelor de cercetare interesate.
Computerizarea colecţiei a necesitat, la fel ca şi atunci când a fost realizată cu 7 secole şi jumătate în urmǎ, un volum de muncǎ uriaş precum şi un considerabil efort financiar (6,7 milioane de dolari). În anul 2000, în luna decembrie, după 8 ani, Institul de Cercetare pentru Tripitaka Koreana de la Templul Heinsa a prezentat, în cadrul unei ceremonii dedicate lui Buddha, 15 CD-ROM-uri , care pe lângă canoanele din text prezintă şi imagini ale tiparelor, note explicative, un dicţionar pentru cuvintele vechi chinezesti etc. Ulterior, Institutul de Cercetare a avut şi are şi alte proiecte în derulare. Unul din ele este traducerea Tripitaka Koreana şi în limbile ţǎrilor asiatice de religie budistǎ, eveniment care, potrivit aprecierilor profesorului american, va avea pentru lumea budistǎ aceeaşi importanţǎ şi semnificaţie pe care l-a avut şi îl are Vechiul Testament pentru religia iudeo-creştinǎ.

În anul 2011 în Coreea de Sud, în perioada 23 septembrie-6 noiembrie, timp de 45 de zile s-a marcat prin diverse acţiuni culturale, un “mileniu” de când a început executarea versiunii timpurii pentru Tripitaka Koreana. Cu ocazia acestei aniversǎri milenare, de mare succes la public s-au bucurat paradele stradale care au prezentat în mod alegoric drumul parcurs de colecţie în anul 1398, la mutarea ei din Insula Ganghwa, la Templul Heinsa.

Notă: O variantă a acestui articol a fost publicată în revista „Magazin Istoric” din luna martie 2001.

Despre koreafilm

koreafilm

Browse Archived Articles by koreafilm

11 comentarii

There are currently 11 comentarii on TRIPITAKA KOREANA, capodoperă a culturii budiste. Perhaps you would like to add one of your own?

  1. multumim, doamna Urian, pentru acest articol extrem de documentat

  2. am scris si eu in urma cu doi ani despre cladirea ce adaposteste blocurile de lemn, in cadrul seriei dedicate comorilor nationale: Comori naţionale – Janggyeong Panjeon
    http://koreafilm.ro/blog/2010/09/comori-na-ionale-janggyeong-panjeon-27834/

  3. multumim ptr. recenzie. e foarte interesanta,ampla si cum a zis si carina bine documentata.

  4. Multumim doamna Urian pentru aceasta prezentare ampla! Tot timpul ma mira faptul cum reusesc sa pastreze obiecte atat de vechi intr-o stare atat de buna. Se vede ca metodele de constructii stravechi bat technicile noi. In ciuda evolutiei, foarte multe lucruri vechi nu se pot considera demodate sau slabe, numai sunt diferite de cele cunoscute acum. Si cum au ,,invins” aceste texte calculatorul considerat atotputernic! Astfel au o parte semnificativa si in dezvoltarea informaticii :)

  5. foarte interesant articolul

  6. Un articol amplu si interesant!
    Multumesc frumos,doamna Urian!

  7. Foarte frumos articol, doamna Urian :) Va felicitam! Intradevar Tripitaka Koreana este o capodopera, si am avut ocazia sa urmaresc in serialul istoric God of War despre gravarea acestor scripturi.

  8. Desi nu ne este chiar atat de straina existenta acestei biblioteci,am aflat lucruri noi si interesante care maresc fascinatia noastra pentru acest popor minunat,multumim Doamna Urian pentru aceste cuvinte si pentru ca v-ati facut timp sa ne impartasiti si noua aceste secrete!

  9. Mulţumim pentru articol doamna Urian pentru prezentare. E incredibil cum s-a putut păstra bucăţile de lemn cu inscripţii atâtea secole, şi încă se mai păstrează în perfectă stare !

  10. Foarte interesant articolul. Nu stiam nimic despre Tripitaka Koreana. Mai asteptam si alte articole scrise de doamna Urian.

  11. Sunt impresionat de tot efortul budistilor pentru tot ce a facut,tripitaka

Leave a Comment