de Andreea Neacşu
Multe sunt exemplele ce ne pot determina să facem anumiţi paşi în viaţă, să mergem mai departe şi să îndrăznim atunci când nu avem curaj. Despre multe auzim în treacăt, dar nu le dăm prea multă atenţie. Unul dintre aceste exemple ne este dat de Choi Sung Bong, un băiat de numai 22 de ani, care, prin povestea vieţii lui, demonstrează în mod constant că nu contează ce ai făcut până acum, doar ceea ce faci de acum înainte.
Choi Sung Bong s-a născut pe 18 februarie 1990 în Seoul. La vârsta de 3 ani, oamenii ce i-au dat naştere şi care ar fi trebuit să îl ocrotească de rele nu l-au mai vrut, abandonându-l. A ajuns la orfelinat, unde a trăit numai câţiva ani. El a fugit din cămin, copil de 5 ani, pentru că era ţinta bătăii de joc a colegilor mai mari. Într-un interviu acordat CNN-ului, Sung Bong declara: “Dacă un copil mic este abuzat, singurul lucru la care se poate gândi este să scape din acea situaţie. În acel moment viaţa mea s-a schimbat.”
Întâmplarea a făcut să se urce într-un autobuz care l-a dus la 160 de kilometri spre sud de capitală, într-o altă zonă. Daejon este capitala regiunii Chungnam şi cel de-al 5-lea oraş ca mărime din Coreea de Sud. Cu o populaţie de 1,5 milioane de oameni şi 18 universităţi, şi-a câştigat pe drept titlul de Silicon Valley a Asiei. Într-un loc atât de mare, era uşor pentru un copil de vârstă aşa de fragedă să se piardă. Astfel a ajuns Choi Sung Bong să trăiască pe străzile cartierului roşu, cartierul rău famat ce nu lipseşte din nici un oraş bine dezvoltat economic.
La început a trăit din vânzarea de pachete de gumă sau a băuturilor energizante în baruri şi cluburi. Dar membrii unei bande mafiote nu vroiau să îl lase să câştige nici măcar acei puţini bănuţi. Într-o zi l-au prins şi l-au dus pe un munte din apropiere, unde au săpat o groapă ca să îl arunce. A scăpat cu viaţă, dar neavând altă soluţie, a continuat să îşi ducă mai departe micul său comerţ. 10 ani. Atât a trăit eroul articolului nostru pe străzi. Câteodată în cutii de carton sau containere de gunoi. Pe scările cluburilor de noapte, în toalete publice sau chiar în cabine de telefon. A dus o viaţă grea, puţin lipsită de pericole.
Timpul a trecut astfel fără ţintă, doar zi după zi. “În timpul acelor ani, am trăit odată cu ziua. Am trăit fiecare zi din acei ani doar pentru că nu am murit de foame sau îngheţat de frig pe străzi.”
Toţi anii aceştia de trai dezordonat l-au făcut să fie dependent de ţigări şi alcool de la vârsta de 11 ani. Câteodată făcea mici comisioane vânzătorilor de droguri, livrând marfă clienţilor în camere de motel. Choi Sung Bong mărturiseşte că nu după mult timp a devenit şi el dependent de droguri. “Viaţa mea nu avea nici un scop. Era un singur lucru care totuşi îmi dădea alinare. Muzica, nu oamenii…Mă simţeam relaxat doar când ascultam muzică…muzica fiindu-mi singurul prieten atunci când mă simşeam singur”.
Întâlnirea care avea să îi schimbe viaţa a avut loc într-o seară, când, aflat într-un club de noapte, a auzit pe cineva cântând muzică de operă. Atunci şi-a dat seama că vrea să trăiască pentru ceva mai mult decât ziua de mâine. A căutat pe internet dacă există profesori care predau o astfel de muzică şi a găsit astfel numele unui student la Universitatea Pai Chai din Daejong, Park Jung-So.
În videoclipul de mai jos puteţi să aflaţi direct de la Park Jung-So cum l-a cunoscut pentru prima dată pe Choi Sung Bong:
Park Jung So l-a ajutat, dându-i lecţii muzicale pe gratis şi ajutându-l pe Sung Bong să îşi dea examenele pentru şcoala generală. El l-a îndemnat să încerce să dea chiar şi la liceu, lucru ce părea absolut imposibil înainte. Studentul de atunci l-a pus pe Choi în legătură cu o fundaţie pentru copii, Child Fund Korea. Lucrătorii sociali din cadrul acestei fundaţii au preluat cazul lui, făcându-i rost de un loc decent în care să trăiască. Mai târziu a fost denumit Ambasador onorific al fundaţiei.
Aşa a reuşit Choi Sung Bong să intre la Liceul de Artă din Daejong la 16 ani. Totuşi nici aici viaţa nu i-a fost prea uşoară. El a avut câteva conflicte cu colegii de clasă, speriaţi de înfăţişarea şi duritatea pe care tânărul maturizat prematur o afişa. “În timpul anilor petrecuţi pe străzi am învăţat cum să par puternic şi să nu profite lumea de mine, abilităţi care s-au întors împotriva mea la şcoală”. La terminarea liceului, Choi Sung Bong a trebuit să îşi găsească un loc de muncă pentru a putea trăi. Într-un interviu acordat echipei de la ABC News, Sung Bong vorbeşte despre viaţa sa şi despre greutăţile prin care a trecut:
Choi Sung Bong şi-a dorit o şansă să poată să facă muzică, lucru ce s-a şi îndeplinit odată cu participarea lui la audiţiile pentru emisiunea “Korea’s Got Talent”, emisiune difuzată pe postul de televiziune tvN . Un ajutor important a fost susţinerea necondiţionată pe care i-a oferit-o în continuare profesorul şi mentorul lui, Park Jung So. Puteţi urmări mai jos videoclipul audiţiei pe care Choi Sung Bong a dat-o în faşa juriului emisiunii, moment în care acesta a interpretat un fragment din faimoasa “Nella Fantasia”, compusă de Ennio Morricone, cu versuri de Chiara Ferraù:
Talentul i-a fost recunoscut, terminând pe locul 2 în competiţia finală. Imediat după câştigarea acestui loc binemeritat, Sung Bong declara că acum are pentru ce să trăiască şi că speră ca muzica lui să dea speranţă acelor persoane ce sunt acum în acelaşi loc în care a fost şi el odată.
Ultima lui apariţie în emisiunea care l-a făcut cunoscut în întreaga lume a fost tot “Nella Fantasia”, interpretarea arătând cât a crescut de-a lungul celor 3 luni în care a primit lecţii şi de la alţi profesori de canto.
Pe 11 noiembrie 2011 Choi Sung Bong a participat la un concert umanitar, “4th Praise Concert” organizat de organizaţia Luce Art. El a interpretat, alături de profesorul şi prietenul lui din copilărie, Park Jeung So piesa “Nessun dorma”:
http://www.youtube.com/watch?v=m5dRvegmLUw&feature=share&list=ULm5dRvegmLUw
În 2012 Sung Bong a avut onoarea de a interpreta la Olimpiada de vară de la Londra imnul naţional al tării sale, în faţa atleţilor de aceeaşi naţionalitate, participanţi în competiţie.
Ultimul eveniment la care Choi Sung Bong a participat este YouFest, organizat de Youtube la sfârşitul lunii septembrie la Madrid, în Spania. YouFest este primul festival internaţional de muzică dedicat celor mai populari artişti de pe Youtube, la ediţia din acest an fiind invitaţi peste 20 de artişti de diferite genuri muzicale. Sung Bong a avut atât momente solo (“You Raise Me Up” şi “Nella Fantasia”), cât şi unul deosebit alături de Paul Potts, cu care a cântat imnul oficial al Jocurilor Olimpice de la Beijing din 2008, “Forever Friends”.
Paul Potts este câştigătorul din 2007 al concursului “Britain’s Got Talent”; fanii dramei istorice “Queen Seon Deok” îl vor recunoaşte de pe coloana sonoră a acestui serial, în care interpretează tema muzicală a iubirii dintre Deokman şi Yushin, “Passo Dopo Passo”:
Invitaţia pentru a participa la festivalul organizat de Youtube a venit imediat după terminarea concursului din Coreea datorită numărului mare de vizualizări pe care l-a primit videoclipul primei audiţii, acesta fiind văzut de peste 60 milioane de ori.
El a reuşit să publice chiar şi o carte autobiografică în această vară, “Don’t Give up, You Only Get One Life”.
Unul dintre gândurile împărtăşite de Choi Seung Bong şi pe care nu ar trebui să îl uităm este următorul: “Aş vrea să le spun oamenilor să se iubească pe ei înşişi mai mult şi să îşi depăşească limitele. Dacă muzica mea ar putea transmite acest mesaj, nici eu nu aş putea cere mai mult.”
Surse: Hancinema, Youtube, Wikipedia, CNN, Twitter
10/10/2012 la 5:58 pm
stiu ca e un cliseu, dar viata bate filmul. probabil vom vedea si un film despre asta la un moment dat. admirabil cum a reusit sa-si depaseasca conditia, ajutat de oameni devotati si minunati. probabil cu o vointa de fier pentru a putea tine drumul drept. mai sper si cred ca destinul lui va inspira si pe alti amarati batuți de soarta. Choi Sung Bong este dovada ca se poate.
multumesc si pentru materialul amplu si bine documentat (ca de obicei)
10/10/2012 la 7:56 pm
multumesc frumos, manudrag. mi-a placut de el de cand l-am gasit pe net acum cateva luni si a venit vremea sa ii dedic si cateva randuri. Ai dreptate ca viata bate filmul, dar parca as vrea mai degraba sa stiu ca totul e fictiune, decat realitate. SI mi-ar placea sa il vad pe Joo Won in rolul asta, joaca bine si are si o voce frumoasa…
13/10/2012 la 4:06 pm
Foarte interesant articolul tau,Andreea! Multumesc! Imi cer scuze ca nu l-am citit mai devreme.
Poate parea prea teribil sa fie adevarat si totusi…este. A avut o viata grea , cred ca nu poate fi reprodusa in cuvinte, insa a venit soarele si pe strada lui. Felicitari, pentru ca a reusit sa depaseasca aceasta soarta cumplita!
13/10/2012 la 4:35 pm
Cand ai asemenea voce,involuntar acumulezi si o cultura muzicala,care este in stare sa te ajute sa depasesti stadiul de meduza si obscurantism social,care te poate propulsa in cele mai elevate medii fara rautati la adresa vietii anterioare! O minune,sper sa se tina de treaba si nu sa abandoneze lupta precum Busuiocul nostru!
27/10/2012 la 1:02 am
Si eu am urmarit videoclipul cu prima lui reprezentatie la Korea’s got talent si mi-au dat lacrimile. Efectiv nu ma mai opream din plans. Mi-a placut foarte mult cum a cantat si m-a miscat foarte tare povestea vietii lui.
Ma bucur ca a aparut un articol despre el aici. Ai avut o idee excelenta sa-l prezinti :).
05/01/2013 la 8:23 pm
Toti(toate) cei ce se plimba prin palat,va uitati mai mult la lupte(toti),sau la ce frumos e ala,manca-l-ar mama,(toate),dar aici am gasit o poveste de viata dureroasa,dar credca,Budha sau Dumnezeu,nu a vrut ca aceast talent,aceasta voce sa se piarda.Multumesc Andreea ptr. acest articol.
05/01/2013 la 8:34 pm
o voce de aur, Andreea multumim pentru articol,