DAN GUN întemeietorul şi Ziua Naţională a Coreei de Sud

de Emilia Urian

Republica Coreea îşi sărbătoreşte ziua naţională, Gaecheonjeol (”Ziua în care s-au deschis Cerurile”), pe data de 3 octombrie. La acea dată, cu mii de ani în urmă, respectiv în anul 2333 î.Hr., conform unei frumoase legende, a fost întemeiat primul stat coreean Joseon (“Ţara dimineţilor liniştite”) de către DanGun. Despre “deschiderea Cerurilor”, întemeierea acestui prim stat antic coreean, denumit în prezent de istorici Gojoseon (pentru a-l deosebi de regatul Joseon din perioada anilor 1392-1910) şi întemeietorul său, aflăm din Legenda regelui DanGun. Consemnată pentru prima dată în Letopiseţul coreean Samguk yusa (“Fapte memorabile din perioda celor trei regate”) scris în anul 1285 de călugărul budist Iryon, şi apoi în alte scrieri medievale de mai târziu, legenda este una dintre cele mai îndrăgite creaţii literare ale poporului coreean, pe care mamele o povestesc copiilor şi în zilele noastre încă de când ei sunt în leagăn.

Legenda regelui DanGun (varianta povestită de Kim Chang Wan în 1985)
Se spune că Hwan-in, “Stăpânul Tuturor Cerurilor” avea un fiu pe nume Hwan-ung. Fiul stătea zile întregi şi se uita la lumea oamenilor care se întindea sub cer, până în îndepărtarea fără de margini. Văzând că oamenii acelor vremuri nu aveau încă înţelepciune, că trăiau în peşteri şi grote şi că viaţa lor nu se deosebea prea mult de cea a animalelor, el ardea de dorinţa de a coborî pe pământ pentru a-i învăţa cum să muncească şi să trăiască mai bine. Înţelegându-i gândurile şi dorinţa, Hwan-in, Stăpânul Tuturor Cerurilor, i-a dat “Trei Mari Sigilii ale Cerului” şi 3.000 de sfetnici cu care Hwang-ung a coborât pe un versant al Munţilor Taebaek, tocmai lângă un mesteacăn care a crescut pe Altarul pe care se aduceau ofrande Divinităţii. Ajutat de miniştrii celor trei sigilii, respectiv ploilor, vânturilor şi norilor, el a adus cu sine şi numeroase seminţe de cereale, viaţă îndelungată, bolile şi pedepsele, bunătatea şi răutatea, precum şi 360 de învăţături trebuincioase lumii pământene, cum ar fi lucratul pământului, pescuitul, duratul caselor, tămăduirea bolilor, ba chiar şi cum trebuie rânduite pravilele de conveţuire, pe care el le-a făcut apoi cunoscute oamenilor.

Dangun, Templul Jeondeungsa din Ganghwa-do (Coreea de Sud)

Întâmplarea face ca, nu departe de locul unde a coborât Hwan-ung, să fie o grotă enormă în care trăiau, în bună înţelegere, un tigru şi o ursoaică. Văzând transformările în bine, de zi cu zi, care aveau loc în viaţa oamenilor, la un moment dat, în mintea lor a încolţit dorinţa de a deveni şi ei oameni. De atunci, tigrul şi ursoaica se duceau zilnic la Altarul pe care se aduceau ofrande Divinităţii şi-l implorau pe Hwan-ung să-i facă oameni. Văzându-le hotărârea şi stăruinţa de a deveni oameni, Prinţul le-a spus că a fi om nu este o treabă chiar aşa de uşoară. Pentru aceasta este nevoie, în primul rînd, de înţelepciune, dar şi de multă hotărâre şi răbdare pentru a depăşi numeroase greutăţi şi încercări. În cele din urmă, mişcat de dorinţa şi stăruinţa lor, prinţul le-a dat câte o legătură de pelin şi câte 20 de căţei de usturoi, spunându-le să le mănânce şi apoi să intre într-o grotă unde să stea liniştiţi 100 de zile, după care vor deveni oameni. Mulţumiţi peste măsură şi sărind într-un picior de bucurie, cei doi au procedat întocmai. La puţin timp însă, gura le ardea iar în burtă simţeau arsuri de parcă ar fi luat foc. După zile întregi de chinuri groaznice, tigrul nu a mai putut îndura şi, urlând de durere, s-a ridicat brusc şi a părăsit grota.

Hwang-ung

Ursoaica însă, chiar şi după plecarea tigrului, a răbdat cu tărie şi, la 21 de zile după ce a rămas singură, iată că începe să simtă, treptat, schimbări uimitoare. Pe neaşteptate, întreg corpul i se moleşeşte şi se înfierbintă de parcă i-ar fierbe tot sângele… În cele din urmă, ursoaica s-a transformat într-o fată frumoasă şi zveltă… cu picioarele lungi, drepte şi suple, cu o piele fină şi o faţă surâzătoare, cu un păr negru ca de abanos, lung şi bogat, care îi atârna peste umeri, cu doi ochi negri şi luminoşi care străluceau limpede ca stelele la revărsatul zorilor…
A trecut un timp şi fata, pe nume Ung-nyo, şi-a durat o bojdeucă, într-un loc liniştit şi cu un frumos peisaj, în care trăia mulţumită şi fericită. Cu toate acestea, ea nu a putut să îndure prea multă vreme singurătatea, aşa că s-a adresat din nou celui care a făcut-o om, cerându-i, de această dată, binecuvântarea de a-şi găsi un soţ cu care să-şi trăiască viaţa, să aibă copii…
Profund mişcat de sinceritatea şi devotamentul ei, Hwan-ung a hotărât să-i îndeplinească şi această dorinţă. El însuşi s-a transformat într-un pământean tânăr, voinic şi chipeş care i-a spus că el va fi soţul ei. Nu peste mult timp ei s-au căsătorit, iar în anul următor Ung-nyo a născut un băiat. El este acela care, peste ani, a devenit regele DanGun, părintele naţiunii coreene.

Hwan-ung şi Ung-nyeo

Potrivit aceleiaşi legende, la 3 octombrie 2333 î.Hr. DanGun a întemeiat primul stat antic coreean Joseon (Gojoseon) cu capitala la Pyongyang. Mai târziu a mutat capitala la Asadal în munţii Baekak, şi de acolo a condus acest stat timp de 1500 de ani, după care a părăsit treburile lumesti şi s-a reîntors în Palatul Cerurilor. La puţin timp însă, la venerabila vârstă de 1908 ani, Regele Tan-gun a revenit pe pământ, de data aceasta ca… “Spirit al Munţilor…”.

De la legendă la istorie
Vechi documente chinezeşti şi coreene consemnează că, pe teritoriul care cuprinde Peninsula Coreeană şi o bună parte din Manciuria, trăiau, încă din antichitate, triburi cu o populaţie căreia i se spunea “Tong-Ai”(“arcaşii” sau “barbarii din răsărit”). Această populaţie avea un mit despre un rege întemeietor – DanGun – născut dintr-un descendent ceresc şi o femeie provenită dintr-o ursoaică- totemul tribului, care ar fi întemeiat primul stat antic coreean Gojoseon.
Istoriografia modernă susţine că, pe teritoriile sus menţionate primele “state” ar fi apărut în sec.XI î.Hr. şi erau, în realitate, localităţi înconjurate cu ziduri de apărare. În secolul IV î.Hr., însă, documentele consemnează existenţa mai multor “state tribale”. Dintre acestea, Gojoseon, cel mai mare şi mai puternic, a fost condus de “regi” care se declarau urmaşii lui DanGun. Din cauza invaziilor spre nord-estul Chinei şi a exodului populaţiei spre locurile mai calde din sud, multe state tribale au dispărut, iar în sec. 3 î.Hr. Gojoseon a pierdut teritoriile sale de la vest de râul Liao. În anul 109 î.Hr. Gojoseon este atacat pe mare şi pe uscat şi învins în anul 108 î.Hr. de împăratul chinez Wuţi care stabileşte apoi 4 comandamente militare chineze în partea sudică a Manciuriei şi partea nordică a Peninsulei Coreene, ducând astfel la dispariţia Gojoseon.

Timbru poştal din anul 4239 Dangi (1956) din Republica Coreea

DanGun şi coreenii
Legenda regelui DanGun, personaj semi-divin, născut dintr-un fiu al Cerului şi o ursoaică de pe pământ, este inclusă în manualele şcolare ca o sursă istorică fără a fi confirmată sau contestată ca fapt istoric.
Arheologi şi istorici entuziaşti din partea de nord a Coreei au anunţat, în mod oficial, că au descoperit chiar mormântul regelui DanGun, în apropierea oraşului Pyongyang (capitala RPD Coreene) unde i-au construit şi un mausoleu.

Legenda are o strânsă legătură cu credinţele poporului coreean din antichitate, când erau venerate elementele naturii si animalele cum ar fi ursul, tigrul etc. Întrucât cea mai veche credinţă coreeană este şamanismul, se crede că DanGun ar fi fost conducător şaman, o persoană care putea influenţa spiritele bune sau rele prin ritualuri speciale, muzică şi dans şi care avea o mare autoritate.
Din punct de vedere istoric, sentimentul şi uneori chiar convingerea coreenilor că sânt urmaşii regelui DanGun, că au un străbun comun, le-a inspirat un puternic sentiment de mândrie naţională. Din timpurile cele mai vechi, poporul coreean a reţinut că DanGun este numele unui erou care a întemeiat primul lor stat. care a realizat prima unificare. Cronicile care vorbeau despre toate acestea s-au pierdut în negura vremurilori. Publicarea legendei de către Iryeon în secolul 13-lea, în timpul Dinastiei Goryeo, când au avut loc invaziile mongolilor a renăscut simţul mândriei şi a conştiinţei identităţii coreenilor.
De-atunci, de fiecare dată când au fost în pericol, mitul i-a unit, le-a dat tăria să reziste invaziilor străine (mongole, manciuriene, japoneze) şi regimului colonial japonez (1910-1945), i-a ajutat să-şi păstreze nealterată, pînă în zilele noastre, identitatea naţională proprie, să se prezinte ca un popor unic, deosebit de vecinii lor.

Statuia lui DanGun

La sfârşitul secolul XIX şi începutul sec.XX din cauza deschiderii Coreeii către lumea occidentală, în Coreea a renăscut mişcarea naţionalistă ce lupta pentru reconsiderarea valorilor tradiţionalem păstrarea memoriei lui DanGun şi venerarea lui ca o zeitate.
Ca o reacţie împotriva celor 25 de culte străine ce erau înregistrate în Coreea, la începutul secolului XX, în anul 1909 a luat fiinţă mişcarea religioasă Daejong gyo, (“Marea religie ancestrală”) sau Dangun gyo, adică „religia lui DanGun”. Această religie, care mai dăinuie şi în zilele noastre, a reînviat credinţa în Dumnezeul trinitarian din timpul Dinastiei Goryeo reprezentat de: Hwanim-creatorul, Hanung - învăţătorul şi DanGun - conducătorul, susţinând că nu mai este nevoie şi de alte zeităţi străine în Coreea..
În anul 1909 s-a propus ca ziua naţională să se sărbătorească în cea de a treia zi din luna a zecea a calendarului lunar, desi se trecuse la calendarul gregorian încă din ianuarie 1896.

Întrucât în anul 1910 Coreea a devenit provincie japoneză ea a fost obligată să se supună regimului colonial şi astfel această zi nu s-a mai sărbătorit. După capitularea Japoniei în 1945, la terminarea celui de al doilea război mondial, pe teritoriul Coreei au apărut două state: Republica Coreea în Sud şi RPD Coreeană în Nord.
Ziua naţională a Republicii Coreea a devenit data de 3 octombrie, cum se hotărâse în 1909, dar nu conform calendarului lunar. ci celui solar. Totodată istoriografii sud-coreeni au denumit perioada anilor 1949-1961 – Dangun giwon (“Începutul Creatorului Tan gun”), ca un indiciu a unei lungi civilizaţii din Coreea. Tot până în anul 1961, doar pentru monede şi timbre poştale, Republica Coreea a folosit calendarul tradiţional coreean, anii din perioada 1945-1961 fiind numiţi ani Dangi (4278-4294), întrucât numărarea anilor pornea de la anul 2333 î.Hr.considerat anul unu.

Manifestările care au loc pe 3 octombrie de ziua naţională includ ceremoniile de la numeroasele temple care îl venerează pe DanGun, precum şi cele din Insula Ganghwa, din vestul peninsulei de la altarul de pe Muntele Mani. Situat la o înălţime de 468 m faţă de nivelul mării, se spune că acest altar ar fi fost ridicat de DanGun pentru a se închina cerului. Conform cronicilor, regii din cele trei state din Coreea de la începutul mileniului, Goguryo, Shilla şi Baekje ţineau împreună o ceremonie pentru cer la acest altar. Astfel de ceremonii au continuat apoi în Silla Unită, Goryeo şi dinastia Joseon. Construit din piatră, de formă rotundă, reprezentând cerul, altarul are în faţa sa un scuar mare ce reprezintă pământul.
În anul 2007, cultele religioase care îl venerează pe DanGun au sărbătorit pe data de 15 martie, întoarcerea sa în Ceruri, care s-a petrecut dupa 4340 de ani, conform calendarului tradiţional coreean.
Din expresii precum “este voinţa cerului”, “aşa a hotărât cerul”,”nu ne opunem cerului” etc. rostite atât de des în serialele istorice coreene, se poate constata marele respect al poporului coreean pentru Ceruri şi forţele acestuia, care pentru ei s-ar fi deschis pe 3 octombrie 2456, când a coborât Hwan-wung pe pământ.

În R.P.D.Coreeană (care îşi sărbătoreşte ziua naţională pe 9 septembrie), data de 3 octombrie este marcată printr-o mare ceremonie la impunătorul Mausoleu al lui DanGun. de forma unei piramide înaltă de 22 m şi având 50 m pe fiecare latură, construită la poalele Muntelui Taebek.

Ediţie specială de timbre emisă în 2008, în cinstea lui DanGun