Carina T. [KF]

Jurnal coreean – Socoteala de acasă…

Written by Carina T. [KF]. Posted in Ce trebuie sa eviti, Coreea azi, Funny stuff, Informatii utile, Recenzii Koreafilm, Recomandarile lunii, Travel tips

Tagged: , , , ,

Eun Deok 6

Published on iulie 06, 2012 with 385 comentarii

- partea a patra -

Sâmbătă, 12 mai – Seul
Vi s-a întâmplat vreodată să vă treziţi dimineaţa şi să aveţi impresia că nu ştiţi unde vă aflaţi? Ei bine, cam aşa am păţit eu când sâmbătă dimineaţa am deschis ochii şi am auzit o coţofană. Am închis ochii şi i-am deschis din nou. Nu ştiam dacă e vis sau realitate. Dacă aş fi văzut în jurul meu imaginea unui palat coreean, sigur aş fi zis că visez încă. Abia atunci am realizat că sunt la Seul. Nu ştiu dacă aţi sesizat, dar în multe seriale istorice, când arată imaginea panoramică a unui palat regal, se aude o coţofană. Mereu m-am întrebat de ce, iar la Seul am aflat: acolo sunt multe coţofene, deci nu e doar un sunet de efect.

Am sărit imediat din pat, gata să pornesc în explorare… era să spun a necunoscutului, dar nu era chiar aşa…  La cât de mult studiasem harta oraşului, aveam impresia că ştiu exact unde să ajung.
Împreună cu Nikky am hotărât să mergem mai întâi prin apropiere, să ne acomodăm cu locul. Scosesem de pe internet hărţi cu diverse zone din Seul, bifasem pe ele ce vrem să vedem şi planificasem să vizităm în fiecare zi obiectivele de pe câte o hartă. Numai că socoteala de acasă… ştiţi zicala. Oricum, pot spune că am văzut aproape tot ce ne-am propus.
Deci, am luat prima hartă cu zona din apropierea hotelului şi am decis să ne îndreptăm către Altarul strămoşesc Jongmyo.

Zidurile de la Jongmyo se vedeau cam la 300 de metri distanţă, dar nu ştiam în ce direcţie este intrarea. Am parcurs acea distanţă pe o străduţă plină cu magazine cu bijuterii. Practic fiecare în parte e un atelier de bijuterii pentru că toate sunt lucrate manual. Evident că predomină cele în stil tradiţional: acele de păr binyeo, norigae, inelele garakji şi multe altele.

Am rămas cu ochii lipiţi de geam parcă neavând curaj să intrăm. În cele din urmă curiozitatea a fost mai puternică şi am intrat să vedem acele minunăţii. Pietre de toate formele şi mărimile, simple sau în combinaţie cu argint. De preţuri nu voi vorbi pentru că depind foarte mult de piatră, dimensiune, mărime şi lucrătură. Nu aveţi decât să vă alegeţi când ajungeţi la faţa locului. 



Am ieşit cu greu de acolo şi am pornit mai departe. Zidul care înconjoară Jongmyo era chiar în faţa noastră, dar noi n-am văzut săgeata ce indica spre dreapta şi am pornit spre stânga.



Am mers pe o străduţă îngustă de-a lungul zidului, iar pe partea stângă se găsesc nişte mici depozite, ateliere de reparaţii etc. În capăt sunt câteva clădiri puţin diferite de restul.

După câteva sute de metri se ajunge în apropiere de o arteră ce separă Jongmyo de Palatul Changgyeong (Changgyeonggung).

Cele două au fost în trecut legate, dar în timpul ocupaţiei japoneze s-a construit strada, iar autorităţile actuale încearcă să refacă această legătură, de aceea în zonă se lucrează de zor.

Cu toate astea, în afară se vede prea puţin… Am observat că ei au obiceiul să înconjoare foarte bine lucrarea pe care o execută, astfel încât din exterior să nu se vadă aproape nimic.

Noi am crezut că aceea e intrarea principală a Altarului, însă e chiar partea din spate.
Am traversat strada, dar nu către Palat şi am intrat pe o altă străduţă cu case ale căror ziduri sunt în stil tradiţional.

În cele din urmă am ajuns la un templu pe care nu l-am găsit marcat pe hartă, Templul Mahabodhi. Dar şi la acesta se făceau lucrări de renovare-restaurare.



M-am strecurat printre schele şi am reuşit să fac câteva fotografii. Urcaţi pe ele erau câţiva pictori care nu ne-au băgat în seamă. Din păcate nu am reuşit să intrăm pentru că era închis. Eu eram foarte curioasă să văd cum arată un templu budist în interior, dar… „altădată poate”, mi-am zis în gând.


De pe panourile de la intrare am aflat că Templul Mahabodhi este un fel de Mecca a învăţăturii budiste şi a Mişcării de Independenţă de la 1 martie 1911. Templul a fost construit de către un călugăr budist, maestru Zen, Yong Sung, pentru obţinerea independenţei Coreei de sub ocupaţia japoneză. El s-a dedicat cauzei, la vârsta de 48 de ani, în perioada 1911-1940.



Maestru Zen, Yong Sung a cumpărat terenul pentru a construi templul, care a devenit sediul central al Mişcării de independenţă. În 1912, maestrul Yong Sung s-a întâlnit cu Kim Gu, care avea 32 de ani pe atunci, şi care în 1919, a fost închis pentru participarea sa activă în Mişcarea pentru independenţă. Atunci când Kim Gu a fost exilat la Shanghai (China), maestrul Yong Sung i-a oferit fondurile necesare pentru sprijinirea activităţilor lui Kim.

La 1 martie 1919, cei 33 de reprezentanţi ai Mişcării, inclusiv maestrul Yong Sung, au declarat Independenţa Coreei într-un parc din apropierea templului. Din această cauză, el a fost închis timp de doi ani. După eliberarea sa, Yong Sung a continuat să ia parte în secret la Mişcarea pentru independenţă, în timp ce traducerea scripturile budiste şi preda Dharma pentru public. El a cumpărat o livadă în Haman, din provincia Kyungsang şi alta în Yongjung, Manciuria, pentru a strânge bani în scopul sprijinirii Armatei pentru Independenţă în Manciuria. Ca represalii, japonezii au confiscat proprietatea privată deţinută de Templul Mahabodhiui, în 1931.

Maestru Zen, Yong Sung a murit pe 24 februarie 1940 la Templul Mahabodhi. Coreea şi-a dobândit independenţa de sub ocupaţia japoneză în 1945. Moaştele sale (sari) sunt păstrate în Templul Haein din Hapchon, provincia Kyunsang.


De la templu am făcut cale întoarsă şi am traversat spre Palat. Acolo am observat ceva: trecerea de pietoni era dublă, mai exact erau două treceri, câte una pentru fiecare sens. În acest fel, nu se calcă nimeni pe picioare. Drăguţ, nu? Văzusem şi la noi pe stradă, dar la prima oră nu mă uitasem cu foarte mare atenţie.


Lângă Changgyeonggung era o tonetă cu waffle şi evident că n-am rezistat tentaţiei de a încerca. Sunt un fel de clătite coapte într-o formă specială, iar cele coreene diferă de cele care se găsesc şi în alte ţări deoarece se mănâncă sub formă de sandwich. Uneori o parte se unge cu miere, iar cealaltă cu cremă. Alteori se umplu cu fructe sau carne. Este o gustare foarte bună în timpul zilei. O bucată costă 1.000 sau 1.500 de woni.


Văzând acea formă cu pătrăţele mi-am amintit de aparatul mamei cu care făcea sărăţele când eram copil.
Am vrut să urmăresc procesul de producţie şi i-am cerut voie lui Ajusshi să fac fotografii. A fost de acord şi a început un fel de demonstraţie de mare vedetă.

Coca era deja preparată în nişte recipiente. De acolo lua bucăţi bucăţi aprox. egale de cocă, din care făcea gogoloaie şi apoi le întindea. Fiecare bucată o punea într-o formă metalică ce se învârtea în jurul unui ax. Le coace puţin pe fiecare parte, apoi le ungea cu miere sau cu sirop, sau le umplea… depinde de preferinţele fiecăruia.


Nu cred că este nevoie să vă spun că totul se derula cu foarte mare viteză. Se vedea că Ajusshi avea experienţă!
N-am avut noroc să intrăm în Palat pentru că trecuse ora 11.00, ora la care era ghidul de engleză, iar următoarea vizită era posibilă abia la ora 16.00. Am hotărât să venim în altă zi la ora la care trebuia.

Urmărind harta, am decis să mergem mai departe de-a lungul zidurilor palatului pentru că în apropiere trebuia să găsim Changdeokgung, dar n-am avut noroc nici de această dată, pentru că intrarea e pe altă parte. În schimb, am ajuns într-o zonă foarte frumoasă, cu case tradiţionale. Fără să ştim am intrat în Bukchon. Eram chiar pe latura estică a faimoasei zone.


Am trecut pe lângă Galeriile de Artă Bukchon şi Teatrul Changwoo. Apoi pe lângă un restaurant unde cred că era petrecerea unei fetiţe foarte simpatice. Am surprins-o tocmai când ieşea din local împreună cu părinţii. Era toată numai zâmbet!

Doar după câţiva metri am ajuns la Centrul Cultural Eun Deok. Clădirea, de un secol vechime, a fost remodelată, astfel încât să întruchipeze frumuseţea stilului caselor tradiţionale coreene. Apropierea de Palatul Changdeok – un site din Patrimoniul Mondial UNESCO – face din Centrul Cultural Eun Deok un loc şi mai atractiv, al cartierului Bukchon.

Pe plăcuţa cu explicaţii de la intrare scrie că Centrul Cultural Eun Deok a fost înfiinţat în 2007 de către „Won Buddhism Foundation”, în memoria generozităţii fostului Mare Dharma Protector Jeon eundeok.
Nu am văzut niciun program de vizitare şi nu ştiam ce să facem: să intrăm, să nu intrăm… Până la urmă am decis să vedem dacă e cineva înăuntru şi să cerem voie să intrăm.


Era foarte multă linişte şi nu se zărea nimeni, aşa că am intrat să admirăm frumuseţea acestei case. Uneori pare puţin impropriu să spui casă, atâta timp cât e vorba de mai multe clădiri, dar ştiţi că acesta este stilul caselor tradiţionale coreene.



Pe lângă zidul înconjurător erau numai pomi şi flori, aranjate cu mult bun gust şi îngrijite.
În surdină se auzea muzică, dar nu ne-am dat seama exact de unde până când s-a deschis o uşă şi au ieşit câţiva tineri. Cred că avuseseră o oră de muzică în cadrul Centrului Cultural. Ne-au privit puţin curioşi văzând că facem fotografii, dar n-au spus nimic.

Între alte două clădiri erau înşirate faimoasele „borcane” cu pastă. Totul era foarte curat, tipic coreean.
Am ieşit la fel cum am intrat, fără să ne întrebe nimeni nimic. Până atunci nu rostisem niciun cuvânt. Era o atmosferă care parcă îţi impunea asta, ca nu cumva să deranjezi ordinea ce domnea pretutindeni.

„Wow!” – am exclamat ia ieşire… Ce mi-ar plăcea să locuiesc într-o astfel de casă! Sunt convinsă că şi vouă.

Am pornit mai departe şi am ajuns la Muzeul de Artă Budistă. Acolo, altă surpriză: era închis. Am spus: „Nu se poate! Azi chiar avem ghinion?” Până atunci nu văzusem nimic din ce îmi propusesem. Planurile se schimbaseră complet. Nu înţelegeţi că îmi părea rău că am ajuns în această zonă, dar simţeam puţină dezamăgire pentru că se dădeau planurile peste cap.
Curios că era închis pentru că nu era zi de luni. Oricum nu era afişat nimic, nici măcar programul.

În schimb am aflat că în Bukchon sunt cinci muzee şi că se pot vizita toate cumpărând un bilet care costă 10.000 de woni. Valabilitatea acestuia este de o lună. Eu am plătit pentru biletul de intrare la un muzeu, 3.000 de woni.


Am continuat plimbarea admirând arhitectura caselor, a zidurilor, a porţilor etc. Începuse să fie cald şi îmi venise sete. Am găsit un „Family Market” şi ne-am aşezat la o măsuţă cu umbrelă să savurăm o cafea cu gheaţă. O astfel de cafea costă 1.000 de woni. Cantata a devenit favorita mea, dintre toate mărcile.

Şi dacă tot suntem la capitolul cumpărături, să vă arăt şi banii coreeni.
În Coreea, se dă rest până la ultimul bănuţ şi nu se lasă bacşiş niciunde, fie că e local, taxi sau alt loc.

- va urma -

Despre Carina T. [KF]

Carina T. [KF]

Pentru mine Coreea este o lume aparte, o lume misterioasă care îşi dezvăluie treptat secretele... dar acestea par nesfârşite. În fiecare zi mai descopăr câte ceva care mă face să-mi doresc şi mai mult să ajung acolo şi să pipăi, să miros, să gust şi să mă desfăt cu savoarea Coreei.

Browse Archived Articles by Carina T. [KF]

385 comentarii

There are currently 385 comentarii on Jurnal coreean – Socoteala de acasă…. Perhaps you would like to add one of your own?

  1. woooowww cate podoabe… mi-au luat ochii nici nu stiu la care sa ma uit mai inatai si mai intai…. iar cat despre “casuta” cu multe flori si “borcanase” cu soia, m-a fermecat pe de-a dreptul, deja se simte un pic si aici din acel aer, multumesc frumos si pentru poze cu templul budist :)

  2. Usile ,portile cu dantelaria lor dau un plus de farmec si autenticitate locatiilor si fara sa vrei nu poti rezista ispitei de a le vizita!

  3. Am impresia ca acolo totul este facut si prezentat cu un rost ,totul transmite un mesaj subliminal!

  4. Cafea la plic? paharul cu gheata!? Pare putin cam ciudat,in ce priveste naturaletea continutului,parca singur striga sant bogat in E-uri! Dar daca are un gust perfect ce mai conteaza un E in plus sau minus! Iar daca este cald cu atat mai mult!

    • cafeaua e de la frigider, iar gheata asemenea… la gust era un fel de 3 in 1 :))

  5. Facem ,ce facem si intr-un final tot la parale ajungem! Ia sa ne spui mataluta ce figura de rege sau personalitate istorica reprezinta fiecare bilet de banaca!

    • stai sa ma uit bine si iti spun :)

  6. pe bancnota de 10.000 e Sejong cel mare, cel din Copacul cu radacini adanci

  7. pe cea de 50.000 – care observ ca nu e in foto e celebra femeie negustor Man Deok…

  8. Paralili, ce ne-am face noi fara ele in orice colt de lume?

  9. iar pe cele de 1000 si 5000 sunt doi carturari

    • Carina T. [KF]

      am aflat cine sunt cei de pe bancnotele de 1000 si 5000 de woni
      pe 1000 de woni este Yi Hwang (1501–1570) unul dintre cei mai proeminenti invatati confucianisti din Joseon
      iar pe cea de 5.000 este Yi I (1536–1584) este un alt mare invatat confucianist din Joseon

  10. Aha ,Man Deok,chiar merita o bancnota asa de valoroasa,a ajutat tare mult poporul in vremuri grele, stiu ca am vazut filmul! hi hi hi!

  11. La Sejong ma gandeam si eu ,pentru ca stiu ca a fost o personalitate marcanta pentru Corea ,dar nu eram sigura ,iar despre maruntis banuiam eu ca sant ceva carturari sau alte personalitati care au avut un rol decisiv in istorie!

    • acestia chiar nu stiu cine sunt

  12. In concluzie,nu cred ca e cel mai bine sa-ti faci planuri ,ci sa te lasi purtat de inspiratie si sa explorezi necunoscutul!

    • uneori sunt necesare si planurile

  13. Livia, cred ca te apropii de ora de plecare la serviciu, asa e?

  14. Asa este de asta m-am grabit sa trec totul prin vedere!

    • atunci, nu pot decat sa-ti urez servici usor si ne reintalnim maine

  15. Inca o zi de plimbare prin Seul pentru care iti multumesc Carina.
    Aceste case traditionale sunt superbe, dar eu raman la convingerea mea ca “omul sfinteste locul’. Harnicia lor si seriozitatea cu care muncesc fac tara lor atat de frumoasa.
    Ai spus ca ai sesizat si la noi, acele treceri de pietoni duble, dar cine respecta sensul de mers?
    La varsata mea si cu putinele resurse materiale nu-mi mai permit calatorii in strainatate dar am descoperit un mod inedit de a calatori, urmaresc marile tururi cicliste. Acum sunt in Turul Frantei am plecat din Belgia si am strabatut Normandia am ramas placut impresionata de grija pe care o au comunitatile fata de aspectul localitatilor. Localitati rase de pe fata pamantului in cele 2 razboaie au fost reconstruite inclusiv bisericile si castelele care sunt private. Totul este sa-ti iubesti trecutul sa te mandresti cu el si sa faci totul sa-l promovezi nu sa astepti sa vina alti si sa faca. Ar fi multe de spus dar sa ramanem la frumoasa noastra Coree si la oamenii ei minunati. Astept cu nerabdare urmatoarele impresii.

    • cand am spus ca am vazut si la noi nu ma refeream la Romania, ci in zona hotelului unde stateam :)
      cred ca m-am exprimat eu gresit

    • numai daca iti cunosti si iti iubesti trecutul, ai aceasta dorinta de a reface totul, de a arata lumii ceea ce esti si te reprezinta, numai asa gasesti si resursele necesare pentru a face acest lucru

  16. peste tot und eam fost in Seul am vazut fie ca se renova ceva, fie era in reconstructie, fie se restaura ceva sau ni s espunea ca fusese refacut recent… oamenii astia trebuie mereu sa faca ceva… nu stau deloc

  17. chestia asta mi-a amintit si de Venetia… acolo exista un program pe zeci de ani de restaurare a tuturor cladirilor din partea veche a orasului… practic vechea Venetie… cea istorica… in cadrul programului, o data la 50 de ani, fiecare cladire este renovata… se iau din caramizile originale si se amesteca cu altele noi, mai rezistente, dar care pastreaza aceeasi structura si imagine, astfel incat nici nu-ti dai seama ca sunt refacute… stiti ca acolo fundatiile sunt mereu in apa si din cauza eroziunii, sunt necesare aceste reconstructii

    • Scuza deranjul,continui pr teava cu traducerea la Seo Dong Yo?.
      Multumesc anticipat.

      • eu continu traducerea, numai ca nu stiu daca va mai fi pe teava pt ca acolo sunt ceva probleme cu cei care nu respecta munca noastra… o sa anunt unde le veti gasi… oricum, suburile vor fi mereu pe subtitrari-noi.
        mai am un episod la Moon embracing the Sun si apoi ma concentrez pe Seo Dong Yo :)

  18. Cand spun Venetia ma gandesc la minunatele tablouri pictate… Unde soarele, cladirile si barcile cu oameni se oglindesc in apa…

    • ei bine, acele cladiri trebuie protejate, altfel risca sa se prabuseasca

  19. Au si ei ce promova!

  20. Cred ca dormiti…

  21. de aici mai lipsesc niste bacnote pe care noi, personal nu le-am vazut, dar cred ca exista: 100.000 woni, 500.000 woni si cea de 1.000.000. woni.

    • din cea de 50.000 woni am avut… nu stiu daca exista de 1 milion si de 500.000. cred ca au numai cecuri pentru astfel de sume

  22. Buna dimineata!

  23. buna dimineata

  24. buna dimineata!
    sunt trista sa constat, dupa vizita de la MUZEUL TARANULUI ROMAN din Bucuresti, sa nu stim sa valorificam ce este frumos la noi in tara. Culme este ca eram si cu un englez care se uita cam nedumerit!

    • Carina T. [KF]

      sigur te-ai dus cu gandul la satul prezentat in Millenium Shilla Park :)
      cat de bine era acolo pus in valoare

  25. pai nu era firesc?

  26. Novigand hai-hui pe net am dat de un interviu luat unei studente koreene.Articolul se referea la profesorii vorbitori nativi de lb engleza! Nu dau tot articolul (care nu este prea favorabil acestor profesori!!!!!!!!!!! si nici macar unei bune parti a occidentalilor) ci doar ceea ce m-a impresionat foarte mult si spune foarte mult! Si are legatura cu discutiile noastre despre acest popor!
    (nu traduc deoarece imi este teama ca nu o fac bine, chiar daca stiu “ceva”engleza- poate o face carina)

    “What is the most important thing in life for Koreans?

    Living a better life than now. Feeling a sense of belonging. Settle down to their home for rest of life. (It’s too large scale)

    What do you think is the most important thing in life for Westerners?

    Finding their happiness (?)

    What would you say are the main differences between Western and Korean culture?

    Korea has community spirit and share culture – united country spirit. Korea calls Korea “our country” not “my country.” Koreans are strong and warmhearted.

    What do you think about America?
    America wants the Americanization of the world. Their ideology is so strong and so hard to change. It is hard to understand them”.
    Comentam?

    • Sorry” NAVIGAND

  27. Revin cu amanunte. In articol, factuca se plangea de faptul ca profesorii vorbitori nativi de lb engleza vin doar pentru bani. Nu invata lb coreeana bine si nu le respecta traditiile! Ca ei vor sa traiasca ca “la ei acasa” si spera sa-i inteleaga coreeni!
    “RESPECTUL FATA DE TRADITII”- este in fiecare coreean!

  28. Si iata si un articol care mi-a umplut sufletul meu de roman de bucurie! Suntem cunoscuti si altfel- chiar m-a emotionat si mi-au dat lacrimile!
    (articolul este publicat pe fb. L-am copiat aici pentru a se bucura si cei care poate nu au acces pe fb)
    “Celebrul violonist român Alexandru Tomescu a oferit astăzi, 3 iulie 2012, un concert inedit vizitatorilor pavilionului României la Expoziţia internaţională de la Yeosu. Vizitatorii prezenţi într-un număr foarte mare la primul spectacol al violonistului român, din cadrul pavilionului României la EXPO 2012, au aplaudat îndelung virtuozitatea artistului român, care a interpretat „Capriciile” lui Niccolo Paganini.

    Alexandru Tomescu va continua în această săptămână seria concertelor oferite publicului care vizitează pavilionul României la expoziţia internaţională de la Yeosu.

    După peste 1500 de concerte în întreaga lume, aflat pentru a zecea oară în Republica Coreea, însă pentru prima dată la expoziţia de la Yeosu, Alexandru Tomescu a fost încântat de reacţia publicului.

    După vizionarea pavilionului şi primul contact cu publicul de la Expo Yeosu, Alexandru Tomescu a declarat: „Sunt încântat să mă aflu atât de aproape de un public cu care sunt extrem de familiarizat, în urma numeroaselor concerte pe care le-am avut la Seoul, Busan, Daegu, Kyeongju sau Suwon. Spre deosebire de sălile de concert, spaţiul de aici, din interiorul expoziţiei de la Yeosu, îţi permite o interacţiune mult mai naturală şi directă cu publicul, mai ales atunci când mă adresez direct în limba coreeană. Este întotdeauna minunată reacţia omului din orice loc din lume la muzică şi mă bucur că le pot prezenta coreenilor un fragment dintr-unul din cele mai de succes proiecte ale mele, „Paganini – înger sau demon?”.

    Evenimentele vor continua în cadrul pavilionului României la Yeosu, unde ţara noastră este prezentă cu un concept inedit creat în jurul „Deltei Dunării”, prezentat prin intermediul tehnologiei de ultimă generaţie, concept care se încadrează perfect în tematica expoziţiei – „The Living Ocean and Coast: Diversity of Resources and Sustainable Activities”.

    Fotografii de la concertul artistului român, informaţii actualizate şi imagini video privind participarea României la expoziţia de la Yeosu se regăsesc pe site-ul oficial al Pavilionului României la Expo Yeosu 2012: http://www.royeosu2012.ro/ şi în cadrul secţiunii dedicate expoziţiei de pe site-ul MAE: http://www.mae.ro/expo-2012.”

    • ce vesti bune!

  29. Carina T. [KF]

    interesanta constatarea cum ca coreenii spun ” tara noastra”, nu ” tara mea”
    coreenii vor sa impartaseasca lumii despre ce inseamna cultura coreeana, americanii vor sa ” americanizeze” intreaga lume…

    • Acest lucru mi-a placut si mie mult! Citind articolul simiti spiritul lor! Ei nu vor decat sa fie recunoscuti ca entitate si respectati! Si fac eforturi sa arate ca nu SUNT in aceasta! Si au ce sa arate!

  30. Carina T. [KF]

    eu n-as spune ca ideologia americanilor e atat de puternica… sau poate ca da… oricum, le-a fost inoculata in scurta lor istorie de 200 de ani… vor ajunge la fel ca nazistii sa se creada rasa pura… superiori oricum se cred

    • Puterea lor- militara si economica- le-a cam dat acest “gand de superioritate”! Dar…in economia lor ai intrat de mult “asiatici” (japonezi, chinezi si chiar coreeni)!
      Ii cam dau dreptate fiului meu, care prefera Australia decat America!

  31. Carina ,multumesc ca aseara m-ai atentionat in ttimp util ca mai trebuie sa plec si la serviciu,m-am lasat furata de peisaj si eu tot hoinaream prin Seul! Cred ca intarziam daca nu ziceai nimic!

    • Carina T. [KF]

      nu pot sa cred… ma bucur ca am putut fi de ajutor… altfel ma simteam vinovata ca din cauza mea intarzii :)

  32. Parerile despre asiatici sant impartite,multi admira cultura ,onestitatea ,corectitudinea ,dar nu le impartasesc mentalitatatile xenofobe sau nu! Pe noi nu ne intereseaza politica ,aici avem oaza noastra de liniste sufleteasca ,care ne alina cand ne este mai greu!Aici asezam cum vrem ,ca intr-un joc de cuburi tot ce ne intereseaza,fiecare dupa imaginatia proprie! Nu toti avem posibilitatea unei vizite in Corea,asa ca fiecare -si construieste lumea visata dupa dorinte si tocmai acest lucru mi se pare extraordinar!

    • Imi pare rau ca s-a inteles asa! Nu fac politica! Chiar ma streseaza!

      Dar, in acest blog, chiar dorim sa facem din cuburi “o lume prefecta” folosind o imagine a unei lumi exotice?

      Inca odata scuze ca am deranjat!

      PS – nu am stiut ca sunt conditii sau restrictii privind comentariile! Ca unele lucruri trebuiesc ignorate!

      Multumesc ca m-ai atentionat!

      • Carina T. [KF]

        nu cred ca se pune problema de asa ceva… sigur e o neintelegere… aici nu exista cenzura (decat daca comentariile incalca regulile bunului simt)
        evident ca multi se refugiaza in aceasta “lume perfecta” la care visam toti, dar evident ca toti stim ca nu este in totalitate asa
        ca in orice tara, exista si partic frumoase si altele mai putin… pe cele mai rele e destul de greu sa le vezi doar ca simplu turist, in primul rand pentru ca te duci acolo sa admiri frumusetile lor si apoi, daca nu traiesti zi de zi alaturi de un popor, nu ai cum sa-l intelegi pe deplin :)

      • O Doamne nu am intentionat sa se se inteleaga asa ceva! Am vrut sa subliniez faptul ca noi iubim Corea asa cum ,o percepem din filme din reportaje,din recenzii,adica frumos,departe de noi gandul la politica statului si la mentalitatile xenofobe ale oamenilor de rand!Iar jocul de cuburi era format din ,bucatarie ,filme,istorie,arta, vestigii istorice,literatura pe care fiecre este in masura sa le aseje dupa dorinta!

        • Dar sa nu-i uitam pe oameni! Si ei trebuie sa aiba cubul lor! Ei sunt ei ce dau viata si farmec acestei tari! Sa nu ii ignoram, chiar daca au alte idei. “A iubi” inseamna a accepta si defectele. Daca le mai amintim nu inseamna ca nu ii iubim sau ca vrem sa “intunecam” imaginea!
          Am pus articolul tocmai pentru acel “TARA NOASTRA” si pentru ” este un popor puternic si inimos”.

      • Nu ai deranjat cu nimic,poate ca mesajul meu a fost mai putin inteles!

  33. Acum ma duc sa pregatesc ceva de papa ,ca-mi vine masculul de la job,revin!

    • Carina T. [KF]

      sa aveti pofta

  34. Astept cu nerabdare continuarea … :) Imi place atat de mult sa citesc despre Coreea ( cred ca am salvate peste 20 de bookmark-uri la diferite site-uri si articole despre Asia si despre Coreea :)) )
    Multumesc pentru munca depusa :)

    • Carina T. [KF]

      cu mut drag :)

  35. Am si eu o curiozitate, din cate am citit si dupa ce am avut ocazia sa vorbesc cu niste coreeni, am constatat ca pun foarte mare pret pe studii, adica au facute cam cate doua facultati, au calatorit deja foarte mult in strainatate (pana la varsta de 30 de ani), stiu sa vorbeasca cel putin engleza si inca o limba (germana, spaniola, franceza), se tot perfectioneaza, se pare ca le e destul de greu sa o stapaneasca foarte bine, au nu stiu cate specializari si joburi cu nume complicate….cercetare in economie, expert mediu inconjurator, ingineri, business…business….asa ca sa dau un exemplu. E ca si un tel al lor, tind spre autoperfectionare, dar cat de restrans e acest cerc, cat se poate generaliza, la nivel de tara?

    • Carina T. [KF]

      mi-e greu sa-ti raspund la aceasta intrebare
      presupun ca e vorba in primul rand de cei care lucreaza in mari corporatii in functii de conducere, de cei care isi permit financiar sa studieze in afara tarii si care vor sa acceada in posturi inalte
      stiu ca intr-adevar pun accent pe pregatire, dovada ca in modul de adresare se precizeaza clar functia pe care o are interlocutorul… intotdeauna intreaba pe cei cu care intra in contact in ce an sunt nascuti si ce studii au pt a stii cum sa li se adreseze

  36. Si o rugaminte, puteti sa imi recomandati cateva filme romanesti mai noi care v-au placut, pe care le-ati urmarit cu placere fara sa va enerveze cu agresivitatea, vulgaritatea lor? Sunt filme care sa spuna ceva despre noi, ca si natie, in afara de cele vechi istorice, care sa prezinte, cat de cat, poporul roman, mai mult cu bune decat cu rele?

    • exista asa ceva? eu una nu am auzit de asa ceva.

  37. Song,ai stat in soare ,cumva?

  38. Cam peste tot se poarta snobismul studiilor! Eram in anul 4 de liceu si aveam un amic din copilarie care era la facultate si urma sa ne intalnim mai multi sa mergem sa ne dam cu sania ,urma sa -l luam si pe el de acasa ! Masa era o femeie sub medie in materie de tot,dar…..avea pretentia ca fiisu sa umble numai cu studenti,asa ca ne-a facut instructajul dinainte,sa zicem ca siantem studente (eram mai multe fete),asta ca sa poata iesi din casa!

    • Carina T. [KF]

      vaiiiiii… intotdeauna am urat chestia asta…
      ca sa dovedesti ca esti OM, nu ai nevoie de studii
      p ede alta parte, ma deranjeaza ca la noi in tara nu se recunosc studiile, nu se apreciaza nivelul de pregatire… si ma refer la cele care au si un fundament, nu la diplomele luate pe ochi frumosi sau pe numele lui tata sau al mamei

      • este o realitate cruda si care nu se va schimba prea curand!

        • Carina T. [KF]

          da, din nefericire

    • am ezitat daca sa merg sau nu. tb macar 3 zile sa vizitezi zona

    • eu sper s-o vizitez data viitoare :)

      • mai mergem si la anul impreuna!

    • nu este rea!

    • asta este lovitura sub centura?

    • am spus demult ca e un adintre favorite

    • aa repriza a 2-a?

    • este suficient sa inchizi ochii si vezi Korea!

    • era cam departe si cam aglomerat

  39. sper sa va placa si sa va incante

    • Carina T. [KF]

      multumim :)

    • o idee minunata

  40. si inca ceva care o sa va innebuneasca
    http://www.youtube.com/topic/htNttSCe9WI/korean

    • Carina T. [KF]

      vrei sa ne chinui inainte de cina? :))

    • cam putine si din cele postate nu prea am gasit sa mancam, probabil se pregatesc numai acasa nu si la restaurante.

  41. Am si eu ceva! Iata “The dream of paradise” cu Lee Gwang Jo
    Peisajele sunt superbe!
    Eu am incercat sa invat versurile!
    https://www.youtube.com/watch?v=3yEUx6Qow40

    • Carina T. [KF]

      e frumoasa si melodia, si versurile, si peisajele :)
      multumesc

      • Da! O ador! Alaturi de “arirang” este favorita! Imi creaza o stare de bine!
        Chiar imi place muzica lor si limba. Are atat sensibilitate!

      • Carina T. [KF]

        si daca nu intelegi cuvintele si tot e placuta de ascultat

        • M-ai inteles! Nu stiu coreeana. Am incercat sa invat singura, dar nu a prea mers! Stiu ceva cuvinte din filme sau din lirics-urile melodiilor (cu google translate am incercat sa aflu ce inseamna).
          Dar, cand ascult muzica lor parca trec in transa – zbor acolo!

          • 맞아요

          • Asa este!
            Daca si tu zbori sa avem grija sa nu ne ciocnim!

  42. Superb! M-a impresionat , pe langa arhitectura, curatenia ireprosabila.

  43. Carina T. [KF]

    pentru cei care n-au vazut inca “Moon embracing the Sun”, va anunt ca l-am terminat de tradus

    • 감사미다

Lasă un răspuns către Eleonora Ban