Carina T. [KF]

Jurnal coreean – Hello, Seul!

Written by Carina T. [KF]. Posted in Ce trebuie sa eviti, Coreea azi, Funny stuff, Informatii utile, Recenzii Koreafilm, Recomandarile lunii, Travel tips

Tagged: , , ,

DSC_0102

Published on iulie 03, 2012 with 330 comentarii

- partea a treia –

Este încă prima zi cea despre care vă voi povesti şi acum. Voi încerca să vă prezint o parte din viaţa de noapte a Seulului.
Vineri, 11 mai – Seul, ora 19.30:

După ce am coborât din metrou, puteam spune cu adevărat că suntem în inima Seulului, „Sufletul Asiei” – Soul of Asia – acesta este sloganul capitalei Coreei de Sud. Staţia de metrou Jogno 3(sam)-ga se află în centrul oraşului, la câteva sute de metri de Altarul strămoşesc Jongmyo (despre care am scris mai demult) şi de două dintre palate: Changgyeonggung şi Changdeokgung.

Era destul de târziu, se cam înserase, şi ne întrebam dacă vom reuşi să găsim hotelul. Aveam o imagine a zonei scoasă de pe Google Earth. Ştiam că e la doar un minut de mers, de la ieşirea 3 a metroului. Dar n-a fost nevoie să căutăm pentru că nişte persoane care se aflau în zonă, văzându-ne că suntem străine, ne-au întrebat ce căutăm. Le-am spus şi ne-au condus chiar până la hotel.
La început, am avut tendinţa de a refuza, fiindu-ne teamă că bărbatul respectiv ne duce cine ştie unde  Apoi ne-am obişnuit cu această amabilitate. Indiferent unde te găseşti, dacă oamenii te văd că eşti străin, că pari nedumerit încotro să te îndrepţi sau dacă te uiţi pe o hartă încercând să te orientezi, imediat vine cineva la tine şi te întreabă ce cauţi. Nu contează că ştiu sau nu engleză, coreeni sunt foarte amabili. Dacă nu vă descurcaţi în limba coreeană sau dacă interlocutorul nu ştie engleză, e suficient să-i arătaţi pe hartă unde vreţi să mergeţi şi imediat vă arată direcţia… în fond, limba internaţională pe care o vorbesc toţi este „gesticulaţia”.

Nu simţeam deloc oboseala drumului şi abia aşteptam să ieşim, să explorăm împrejurimile… Eram moarte de foame şi până să ajungă Daniela, am vrut să mâncăm ceva. Evident că am vrut să testăm savoarea mâncărurilor stradale despre care s-a scris şi la noi pe blog. Ne-am aşezat la o masă şi am cerut nişte fructe de mare. Noi am comandat ceva, ne-a adus altceva, dar ce mai conta?! Eram în Coreea alături de prieteni 
Pe la ora 21.00, ne-am întâlnit cu Daniela… La niciunii nu ne venea să credem că ne întâlnim în Seul. Vă daţi seama cât a fost de emoţionantă întâlnirea! Nu putea rata ocazia să bem soju… doar era prilej de bucurie.

În fiecare zi, de cum se lasă seara, pe străzile laterale ale capitalei coreene, apar tonetele cu mâncare. Nu vă imaginaţi că e vorba de străzi dosnice, ci de străzile care au ieşire la marile artere, în zone intens circulate. De o parte şi de alta a străzilor, una lângă alta, se înşiră tonete cu diverse feluri de mâncare. Fiecare are câte două până la cinci măsuţe, în special de plastic.
Unii oameni se opresc grăbiţi şi îşi iau ceva la pachet, dar cei mai mulţi mănâncă singuri, cu prietenii sau cu colegii, după o zi istovitoare de muncă. Îşi mai iau şi câte o sticlă de soju sau de bere. Mulţi îşi îneacă amarul vrând parcă să uite de grijile şi problemele pe care le au. Dacă reuşesc sau nu, asta e altă discuţie… A doua zi dimineaţa, o iau de la capăt.


După câte am văzut, şi ziua, şi seara, marea majoritate a locuitorilor Seulului mănâncă în oraş. Sunt străzi întregi cu localuri şi restaurante aflate unul lângă altul. Unele restaurante sunt mai mari, mai ales cele de lux sau cele occidentale, dar cele mai multe sunt mici, şi au doar câteva mese. După ora 21.00, restaurantele tradiţionale se închid şi rămând deschise doar aceste mici localuri, restaurantele occidentale şi tonetele stradale. Preţurile diferă în funcţie de felul de mâncare comandat şi de local. Încep de la 3-4.000 de woni şi pot ajunge şi la 20-25.000 de woni, poate chiar mai mult.



Cât am stat acolo, am încercat tot felul de specialităţi. E adevărat că eu nu prea mănânc foarte condimentat şi încercam mereu să le spun să nu fie atât de „spicy”, dar am constatat că nu există această noţiune la coreeni, aşa că ceream să nu fie deloc spicy . Oricum, kimchi şi ridichiile galbene pe care le oferă gratuit la fiecare masă sunt condimentate, deci a fost ok.

În apropiere de noi, am descoperit o tonetă unde vindea preparate din pui: frigărui şi bucăţi prăjite de pui într-un sos dulce-codimentat. Seara, când ne întorceam obosite după o zi de colindat, treceam pe acolo şi ne luam câte o porţie: o frigăruie costă 2.000 de woni, iar o caserolă cu bucăţi de pui e 3.000 de woni.



După masă, am plecat puţin la plimbare, să încercăm să descoperim ce se află în apropiere de locul unde stăteam. Şi voiam să vedem care e viaţa de noapte a Seulului. Cineva mă întreba dacă străzile sunt mai animate ziua decât noaptea. Ei bine, e greu de spus pentru că Seulul are o viaţă de noapte destul de intensă. La acele tonete stradale se aude gălăgie până târziu în noapte. Sunt mulţi oameni care merg la cafenele sau la baruri.

Trebuie spus că în general, în localurile cu mâncare tradiţională nu se servesc băuturi, nici răcoritoare, nici alcoolice. Lumea merge acolo să mănânce, apoi pleacă la un bar sau o cafenea. Evident că există restaurantele de lux sau cele occidentale unde se poate comanda şi de băut. De aceea, mai ales seara, alternativa o reprezintă aceste tonete, unde se mănâncă şi se bea soju, makkeoli sau bere.

Dar sunt şi unii coreeni (mai rar, e adevărat) care se duc şi îşi cumpără băutură de la market, apoi se aşează undeva pe stradă la băut.
Nu trebuie să vă speriaţi dacă în diverse locuri de pe stradă, seara târziu sau noaptea vedeţi grămezi de saci de gunoi. Dimineaţa, aceştia dispar ca prin minune şi nu mai rămâne nicio urmă a ceea ce a fost cu o seară înainte. Spre dimineaţă, se strâng şi tonetele, iar în locurile respective rămâne o curăţenie lună.

La sfârşit de săptămână sau la diverse sărbători, când coreeni au zile libere, atunci stau mai mult la discuţii şi distracţii. După masă, cei tineri merg în cluburi, la karaoke, sau la Norebang.

Dar ce înseamnă Norebang?
În Coreea, Karaoke-le a devenit popular în anii 80 şi 90, după ce sistemul de karaoke a fost inventat în Japonia în anii 70. Karaoke este numit Norebang (노래방), în Coreea. Există şi Karaoke-le standard, dar acele localuri sunt mult mai scumpe. Norebang înseamnă „cameră unde se cântă”. Puteţi găsi semnul 노래방 peste tot în Coreea, în special în districtele de agrement sau în zonele studenţeşti, dar nu numai. Aproape pe orice stradă există un asemenea loc. Când am întrebat un amic unde găsec un Norebang, mi-a răspuns: „La orice colţ de stradă!”.
Mulţi coreeni îşi încep noaptea prin baruri şi restaurante şi o încheie într-un Norebang. Aici ei pot să se distreze mai mult cu prietenii şi cântă melodiile lor preferate. Norebang-ul este, de asemenea, un loc minunat unde după câteva băuturi puteţi sta până dimineaţa, dacă aţi pierdut ultimul metrou.

Există mai multe teme diferite şi stiluri pentru Norebang. În cele mai multe Norebang-uri, fiecare cameră are un alt stil, cum ar fi o cameră în stil coreean, stil francez, stilul Bar şi aşa mai departe. De obicei, în Norebang-uri se pot servi băuturi răcoritoare, bere şi gustări. Preţurile sunt destul de mici, dar există unele Norebang-uri de lux foarte scumpe. De obicei, camera este închiriată cu ora, dar sunt şi unele care închiriază camere în funcţie de numărul de persoane. Un preţ mediu este de aproximativ 15.000 de woni pe oră.
Cele mai multe astfel de camere de karaoke sunt echipate cu 2 microfoane, o tamburină, un remote control pentru selectarea melodiilor şi o carte de cântece. Există colecţii de cântece în limba engleză, japoneză şi, uneori, în chineză.

Dacă vreţi să găsiţi un Norebang, uitaţi-vă bine la imagini şi peste tot veţi vedea scris 노래방. Aceasta înseamnă NOREBANG.


Dar viaţa de noapte nu se reduce doar la atât. Sunt zone foarte aglomerate, mari pieţe comerciale, unde oamenii merg şi fac cumpărături. Dar despre acestea vă voi povesti altădată.

- va urma –

Despre Carina T. [KF]

Carina T. [KF]

Pentru mine Coreea este o lume aparte, o lume misterioasă care îşi dezvăluie treptat secretele... dar acestea par nesfârşite. În fiecare zi mai descopăr câte ceva care mă face să-mi doresc şi mai mult să ajung acolo şi să pipăi, să miros, să gust şi să mă desfăt cu savoarea Coreei.

Browse Archived Articles by Carina T. [KF]

330 comentarii

There are currently 330 comentarii on Jurnal coreean – Hello, Seul!. Perhaps you would like to add one of your own?

  1. Aigo ,ce frumos visam!

  2. Am vazut Clientul,filmul a fost OK,actorul a interpretat ireprosabil si credibil in vorbe putine,dar mintea mea refuza sa vada un Chuno mai altfel!

    • este un altfel de rol decat cel cu care ne-am obisnuit… trebuie sa vezi si Penthouse Elephant… si acela e altfel

  3. Mie in general filmele de lung metraj nu prea-mi plac,pun actori valorosi in lumini nu prea favorabile,la seriale se schimba calimera ,in marea majoritate se exploateaza potentialul lor la maxim!

    • mie imi place sa-i urmaresc si in astfel de roluri… cred ca asa poti sa le vezi adevaratul potential :)

      • Si mie imi plac ambele desi filme nu am prea vazut. Un alt film frumos, care arata un Chuno altfel e Dance of the Dragon. A fost la tv la un moment dat. Hang Jyuk e pasionat de dans si invata singur, dupa carti, pentru ca parintii nu il sustin in pasiunea lui. Apoi pleaca din Coreea ca sa isi implineasca visul…

  4. Este adevarat ,ei saracii joaca cum li se canta,i-si fac meseria cu succes dar filmul ,lasa de dorit in general!

  5. Am recunoscut,,Zidul” de la metrou in Clientul!

    • o sa vezi ca incet-incet vei mai recunoaste unele locuri chiar daca n-ai fost acolo.

      • :))). Astept sa patesc si eu asta… Cu SUA asa era. Cand vedeam un film in New York tot recuosteam locuri :)))).

  6. eu pregatesc acum partea a patra
    sper sa fie gata pana deseara si sa mai bantuie cineva prin palat la ora aia :)

    • Din pacate eu nu am mai bantuit, dar si azi e o zi :).

  7. Salut Carina , tocmai am citit episodul 4 cu prima zi de contact cu orasul ca turist individual si dupa bucuria imensa a pozeleor tale cu vitrinele de bijuterii traditionale am retrait socul unui roman educat care incerca sa descopere singur un oras sau o tara pe care o iubeste nespus . parca eram eu in 1992 la Florenta la ora 5.30 dimineata dupa o noapte cu trenul d ela Venetia . Rataceam spre Capela Medici si Domul de marmura alba , stada era pustie si doar maturatorii curataou resturile turistilor noctambuli . Bucuria imensa a sta sub Baptisteriu si a minca un croisant cu un pahar de cafea ultraexpreso ,singura.Am repetat si al Londra a 2-a oara , rupindu-mi pingelelcu harta in mina in zona muzeelor si Hyde Park . Recomandarea experientei mele este ca trebuiem inca din prima zi sa te inscrii intr-un tur ghidat in engleza , franceza etc , cu autocar cu etaj descoperit , si cu reportofon individual . Si Solutia Londoneza de tip TE sui-Te cobori ( jump in -jump out ) este o cale ff utila d ea te informa vizual si a localiza cu ghid local specializat ce vrei sa revezi si orele d eprogram . Costurile sint de cca 35-45 $ , dar pe urma cu un city pass te bucuri intradevar sa revezi pe indelete ce te intereseaza . In legatura cu stradutele cu tarabe de mincare traditionala am aflat ieri , pe programul KBS WORLD la emisiunea VJ ( Videohurnalist on the scene ) ca ele sint o conponenta veche d ecca 30 de ani, care s etransmite in familie pe acelasi amplasament in cadrul unor STRAZI SPECIALIZATE pe peste, pui, fructe mare , galuste , ciorbe .in cadrul conceptului economic de SLOW ECONOMY care permite micilor intreprinzatori sa continue traditii de retete de familie si regionalisme , foarte apreciate de publicul larg , care prefera a minca socializind si asigura venituri si cheltuieli pentru micii producatori tarani, pescari si familii intregi de bucatari care sustin astfel economia si familia . Sint fie in piete saptaminal sau zilnic sau pe strazi cu traditie si cu un fel d econventie intre meseriasi relativ al paza, program d evacanta sau de ore d enoapte pentru muncitori si taxoimetristi de exemplu. Strazile asa cum ai spus tu sint deja renumite , se inchid seara circulatiei masinilor dupa caz si devin terase populare si turistice ,cu mincare in aer liber ( Am vazut asa ceva si la Lisabona pe strazile paralele bulevardelor centrale unde se adunau pe natii emigratia care iesea d ela lucru , scoteau copii d ela scoal sau gradinita si se asezau la mese comune socializind la mincar esi bautura pina seara tirziu -nu s educeau in caretierele marginase decit pentru dormit . La Istambul tot centru vechi se inchid ela fel si mese lungi se pun pe caldarim si localnicii si turistii pot minca ieftin si curat -un fel de Centrul vechi la noi dar fara pretentii si fite). Deabea astept continuarea relatarilor dar deja visez la o mica colectie de bijuterii traditionale , asa cum am vazut ca face o spaniolaica aducind din Maroc , d ela artizani si din bazaruri si vinzindu-le amatorilor cunoscatori .Cred ca in Romania ar avea mai mult succes decit aur si argint clasic italian sau turcesc . Mutumesc Carina

    • in Coreea, surprinzator, strazile pe care apar tarabele cu mancare, nu se inchid… ele ocupa practic doar o mica parte din carosabil si restul din trotuar

  8. Ce dragut,,,As vrea sa ajung si eu acolo….In orice caz….As vrea sa va pe un site unde va asteapta niste incantatoare…Vreau sa-ti rapesc doar vreo 5 secunde sa vezi ce e pe site si apoi te poti intoarce in minunata calatorie de pe koreafilm.ro…..Deci daca iti place suspansul,aventura si iubirea combinate intr-un suav si original mod te astept pe http://storiesro.wordpress.com/ Nu vei regreta!

  9. Jurnal de calatorie….superb, astept cu nerabdare si continuarea….

    • continuarea a aparut deja

      • si urmatoarea parte cand?

        • zilele astea

  10. m-am ratacit de tot …..o fi de la caldura sau de la soju ? Carinutza sigur nu ai ascuns o sticlutza de soju prin geanta si pentru pretini ?cu fripturica ma descurc eu :) :) :). o fi fost dar am ajuns cam tarziu …….ar fi bine sa avem si noi Karaoke Norebang unde sa poti sa canti sa nu-i pese nimanui daca ai voce sau nu :) sa poti sa te descarci de toate negativismele de peste zi ….. ei hei ce mai visez si eu …gata fug repejor ca mi-au venit copiii
    multumesc Carina ! pupici

  11. PE CAND UN JURNAL TIPARIT – SA IL PUTEM CUMPARA SI SA NE BUCURAM DE EL. FELICITARI PENTRU CE ATI FACUT PANA ACUM.

    • multumesc… sper sa fie si unul tiparit, dar cand… greu de spus

  12. Glumeam cu Oana că dacă noi am merge în Coreea, am mânca doar mâncare de la standurile de pe străzi.. Arată atât de bune toate acele feluri de mâncare, încât nici măcar nu m-aş apropia de un restaurant :)) Până acum acesta a fost jurnalul care mi-a făcut cea mai mare plăcere să îl citesc..
    Sper că mai urmează şi altele cu mâncare, nu?? Mersi :)

  13. Bună treabă cu mâncarea pe stradă, mi-am adus aminte ca în Ressurection, tatăl lui Eun ha vindea mancare pe stradă… şi le mai şi cânta la clienţi pansori… :)), sau măcar încerca! Oricum cred că asta este un tip de “fast food” mult mai sănătos!

  14. Cred ca fost un sentiment frumos si niste bucurii de nedescris atunci cand ati ajuns in Koreea.Ma bucur ca impartasiti cu noi experientele si bucuriile de acolo.
    Va multumesc mult mult de tot! Ma simt mai aproape de Koreea asa.! Va imbratisez cu drag! >>:d<<

Lasă un răspuns către IonutzaHeart