Ramona J. [KF]

Oglindă-oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din ţară?

Written by Ramona J. [KF]. Posted in Istorie si cultura, Recenzii Koreafilm, Recomandarile lunii

Tagged: , , , , ,

pinterest.com

Published on aprilie 22, 2012 with 21 comentarii

Dorinţa pentru frumuseţe a fost un instinct uman încă din timpuri străvechi.
O dovadă în acest sens este şi o brăţară din scoici care a fost scoasă la lumina zilei dintr-un site paleolitic, în apropiere de oraşul Pusan din Coreea de Sud şi este considerată a fi cea mai veche dovadă care atestă existenţa ornamentelor folosite în scop personal în Coreea. Alte dovezi timpurii pentru podoabe şi machiaj, apar în picturile murale din mormintele din perioada Goguryeo, astăzi acestea fiind situate în provincia Jilin din China şi în apropiere de Phenian, Coreea de Nord, de asemenea sunt şi podoabele personale din mormintele din perioada celor Trei Regate.
De-a lungul istoriei, atât bărbaţii cât şi femeile au folosit pigmenţi naturali (sau machiaj), pentru a-şi pudra faţa , deşi de acest privilegiu, în prezent se bucură cel mai mult reprezentantele sexului frumos.

Image and video hosting by TinyPic
Astăzi, piaţa cosmeticelor a devenit foarte diversificată şi femeile au mai multe moduri de a se face mai “plăcute ochiului” şi mai atractive. Cu toate acestea, în trecut, fără pudre, rujuri, şi toate produsele cosmetice folosite pentru îngrijirea zilnică cum puteau femeile din Coreea Antică să-şi satisfacă nevoia şi dorinţa de a arăta mai frumoase? Prima înregistrare despre machiaj din istoria coreeană datează din timpul celor Trei Regate, cam din jurul secolului al patrulea.Dacă ne aruncăm o privire la pictura murală a “Goguryeo”, putem vedea că femeile din acele zile, indiferent de statutul social, au avut părul curat, sprâncene pensate (amândouă erau scurte şi dese), şi aveau “bujori în obrăjori”. Mai mult decât atât, există o înregistrare despre un călugăr din Silla care a fost recompensat de către Japonia pentru o pudră cosmetică pe care a făcut-o, aceasta întâmplându-se cam în jurul secolului al şaptelea. Asta demonstrează că, arta machiajului în Coreea Antică era relativ avansată, deşi femeile din cele trei regate: Goguryeo, Silla şi Baekje, purtau un machiaj pal din cauza budismului.

Image and video hosting by TinyPic
În epoca Goryeo, când budismul era dominant, era interzisă viaţa luxoasă şi prin urmare aplicarea unui machiaj care ieşea în evidenţă era de nedorit. Cu toate acestea Gisaeng li s-a permis să poarte un machiaj gros realizat cu ajutorul unui extraordinar praf alb obţinut din ingrediente naturale. Mai târziu, în dinastia Goryeo, machiajul a fost văzut ca simbolizând femeile-gisaeng, de aceea a fost considerat obscen şi de joasă speţă. Femeile obişnuite aveau tendinţa de a evita machiajul excesiv şi foloseau cât mai puţine cosmetice, astfel că au existat două concepte în ceea ce priveşte machiajul până la epoca Joseon.

Image and video hosting by TinyPic
Există două tipuri de machiaj tradiţional în Coreea: una pentru categorii specifice, cum
ar fi gisaeng sau doamnele de onoare de la palat, iar în cealaltă categorie intrau doamnele din înalta societate. Din antichitate până în perioada timpurie a Goryeo, femeile-gisaeng erau învăţate cum să aplice un machiaj oficialilor de la Palat, şi n-au avut altă posibilitate decât să păstreze acest stil. Mai târziu nu-şi mai aplicau foarte mult machiaj, ci doar unul pal.

Image and video hosting by TinyPic
Gyuhap chongseo, sau Enciclopedia Femeii, scrisă de Doamna Bingheogak Yi, în anul 1809 a fost un ghid plin cu sfaturi şi învăţăminte pentru viaţa de zi cu zi a femeilor care aparţineau claselor sociale superioare, din timpul perioadei târzii a Joseon, care de fapt a acoperit mai bine de cinci secole (1392-1910). În acest îndrumar se găsesc înregistrări despre:
Jusaui: prepararea Jang (condimente),băuturi alcoolice, bap,tteok, yugwa,banchan; Bongimchik: confecţionarea hainelor, procesul de vopsire, arta de a ţese,broderie, sericicultură, olărit; Sangark: agricultură, grădinărit, creşterea animalelor; Cheongnamgyeol: taegyo, metode de pentru creşterea copiilor, cunoştinţe de prim-ajutor precum şi ce medicamente trebuiesc evitate;
Sulsurak: cunoştinţe pentru a alege o casă, talismane, modalităţi de populare pentru a alunga spiritele rele; precum şi diverse tehnici pentru prepararea şi fabricarea produselor de cosmetică şi parfumuri,cum ar fi fardul pentru obraji şi rujul de buze, parfumuri pentru corp, uleiuri pentru a menţine părul lung, negru şi lucios, precum şi descrierea diferitelor forme pe care le pot avea sprâncenele, ajungând cu enumerarea până la zece forme diferite.

Criterii pentru frumuseţea feminină şi idealurile de frumuseţe.

Image and video hosting by TinyPic
Un păr gros lucios, o piele frumoasă, sprâncene subţiri şi buzele mici (frumuseţile coreene de atunci sigur ar fi fost îngrozite la gândul de a face injecţiile de azi cu silicon, botox sau colagen), au constituit canonul clasic de frumuseţe din Coreea medievală. Femeia reprezentată în pictura de mai sus (secolul 18) atribuită pictorului Kim Hong-Do, poartă de fapt o perucă din împletituri rulate, care era coafura cea mai des întâlnită în acele timpuri. De altfel „isteria” pentru acest accesoriu a fost interzisă de către Regele Jongjo prin decret regal în anul 1788, deoarece utilizarea unei astfel de peruci extravagante, a fost considerată contrară valorilor confucianiste privind rezerva şi reţinerea în tot ceea ce faci. Este interesant de notat faptul că aceste coafuri cu peruci înalte erau la mare căutare şi la Curtea franceză de la Versailles, iar asta se întâmpla tot în în secolul al 18-lea.
O sursă din secolul al XII-lea intitulată „Registrul Ilustrat ale Ambasadei Chinei la Curtea Goryeo” (Xuanhe fengshi Gaoli tujing, 1123), scrisă de către trimisul chinez Xu Jing (1091-1153), al Curţii de Nord Song, menţionează despre tipul de machiaj abordat în timpul perioadei Goryeo (918-1392), de către femeia coreeană care aparţinea claselor sociale superioare. Acesta spunea că ele adorau machiajul uşor, luminos, folosind doar pudra, fără a folosi ruj sau fard de obraz, iar sprâncenele erau în formă de “frunză de salcie”.

Image and video hosting by TinyPic
Fig.1 Set pentru înfrumuseţare: ace de păr, piepteni, pensetă –Muzeul Coreean al Cosmeticelor

Image and video hosting by TinyPic
Fig 2. – Vase din ceramică pentru cosmetice, perioada Goryeo (918-1392 d.Hr.) expuse la Muzeul Coreean al Cosmeticelor

Prepararea cosmeticelor şi a parfumurilor

Exfolierea facială era făcută cu ajutorul rădăcinii de ginseng, fasole roşie, mazăre verde sau lufă, în timp ce loţiunile pentru faţă erau făcute din castravete sau pepene verde fiind înmiresmate cu plante parfumate. Seminţele de floarea soarelui, seminţele de varză şi uleiul de ricin erau adesea adesea folosite pentru a fabricarea uleiurilor cosmetice. Uleiul extras din florile de bujor era preferatul femeilor nobile din secolul XIX, pentru că aceasta le făcea părul lor mult mai elegant, considerat a fi un ideal de frumuseţe.

Image and video hosting by TinyPic
Fig. 3 – Recipient pentru fard din porţelan alb şi albastru, perioada Joseon (1392-1910) expus la Muzeul Coreean al Cosmeticelor

Datorită lipsei de conservanţi, în antichitate, praful sau pudra pentru machiaj era realizată în cantităţi mici, care corespundeau nevoilor de zi cu zi, fiind de asemenea păstrate în recipiente mici, cu o deschidere îngustă pentru a preveni alterarea, unul dintre ele fiind flaconul din ceramică pentru ulei (fig. 6).Setul pentru cosmetice de culoare albastru şi alb, (prezentat în fig. 3-5) constă dintr-un vas mic, în care era păstrată pudra sau fardurile pentru obraz şi un vas de formă octogonală pentru pregătirea make-up-ului precum şi o pipetă sau picurator pentru apă folosit la diluarea cosmeticelor respectiv a prafului sau pudrei.

Image and video hosting by TinyPic
Fig. 4 – Vas pentru pudră, perioada Joseon expus la Muzeul Coreean al Cosmeticelor

Image and video hosting by TinyPic
Fig. 5 – Water-dropper (Pipetă pentru apă sau picurator pentru apă sau călimară) pentru pregătirea machiajului din perioada de Joseon, expus la Muzeul Coreean al Cosmeticelor

Image and video hosting by TinyPic
Fig.6 – Flacon din ceramică pentru ulei, perioada Goryeo – Muzeul Coreean al Cosmeticelor

Image and video hosting by TinyPic
“Mama şi copilul” caseta din ceramică încrustată cu nervuri şi modele de cocori; perioada: Goryeo sec.1; diametru: 7,6 cm

Un set folosit pentru cometice este aşa-numita casetă “mama şi copilul” care are în interiorul ei alte patru casete mai mici şi o sticlă de ulei. În centrul capacului exterior este încustrată o floare în negru şi alb, înconjurată de un design de lotus dublu. Între design-ul de lotus şi cantul vasului sunt desenate nervuri şi şase cocori.

Image and video hosting by TinyPic
Săculeţii umpluţi cu ierburi aromate sau parfumate, cu o uşoară aromă naturală de mosc erau purtaţi atât de către bărbaţi cât şi de către femei. De fapt, oficialii Curţii Regale din perioada Goryeo (918-1392), au fost obligaţi să poarte cu ei asemenea săculeţi parfumaţi.
Înregistrările istorice menţionează existenţa la Curtea Regală a unui artizan care se ocupa de fabricarea parfumurilor, numit “Hyangjang”, care a adus moscul în la Curte pentru a produce parfumuri şi tămâie. Cuişoarele, anasonul cel cu formă de stea şi “iarba nucii” (cunoscută sub numele ştiinţific de Cyperus rotundus ), au fost principalele ingrediente utilizate în producerea parfumurilor.

Image and video hosting by TinyPic
Stiluri de machiaj

În conformitate cu gustul şi etosul confucianist al perioadei Joseon – care pleda pentru un comportament demn şi un aspectul simplu – femeile şi bărbaţi deopotrivă s-au străduit să aibă o piele palidă şi să poarte cât mai puţine podoabe. Conform idealurilor confucianiste din acea perioadă, un aspect simplu, dar elegant, însoţit de o conduită demnă şi modestă, erau considerate a fi un simbol al frumuseţii şi eleganţei. Materialele şi modelele decorative pentru ornamentele personale variau în funcţie de statutul social al purtătorului, sau de funcţia lui sau de anotimp. Accesoriile din aur, argint, decorate cu pietre semi-preţioase au fost folosite de către clasele superioare, în timp ce oamenii obişnuiţi utilizau accesorii din cupru, nichel sau corn.

Image and video hosting by TinyPic
În timpul dinastiei Joseon, confucianismul a fost dominant şi a afectat vizibil modul în care femeile aveau grijă de faţa lor. Era subliniată frumuseţea interioară, mai ales pentru femei, iar oamenii credeau că o minte ageră era exprimată în mod natural prin trăsăturile feţei. Astfel s-a considerat că machiajul nu-şi are locul pe faţa cuiva. Dar acest lucru nu le-a oprit de doamne să folosească în continuare machiajul doar că a condus la diferite tipuri de machiaj, unul era un machiaj necesar, iar celălalt era un machiaj mai elaborat, superior. Pielea albă, obrajii roz, sprâncenele lungi şi subţiri, buzele roşii au fost considerate fundamentale pentru gisaeng sau pentru femeile de la Palat, în timp ce femeile din clasele sociale superioare evitau acest lucru.

Image and video hosting by TinyPic
Cosmeticele nu au fost doar apanajul claselor superioare. În Joseon, doamnele din clasele sociale superioare îşi permiteau pentru înfrumuseţarea lor, să folosească un amestec de cea mai bună calitate din pulbere obţinută din flori, plante indigo şi pulbere din aur veritabil pentru a-şi produce vopseaua pentru sprâncene sau fardul de obraz obţinut din flori de şofran şi de cinabru. Dar şi oamenii de rând s-au străduit, de asemenea, să-şi înfrumuseţeze aspectul recurgând la diverse produse cosmetice mai puţin costisitoare.Doamnele mai puţin înstărite foloseau o bucată de cărbune pentru a sublinia şi contura sprâncenele iar ardeiul roşu uscat era folosit ca substituent pentru rujul de buze.O faţă albă pudrată trebuia evitată cu orice preţ, deoarece acesta era stilul de machiaj folosit de către Gisaeng, cele care erau instruite în arta muzicii, dans şi poezie.
Femeile respectabile îşi pudrau obrajii în culoarea piersicii, atunci când ieşeau din casă sau când aveau oaspeţi.

Image and video hosting by TinyPic
Iată ce se spunea despre vestita Hwang Jin-I… Următorul pasaj scris de Tokhyong Yi (1566-1645), luat dintr-o culegere de scrieri aparţinând mai multor autori şi intitulată „Însemnări despre lucruri remarcabile din Kaesong (Songdo kii)”, în perioada când acesta a îndeplinit funcţia de magistrat în Kaesong, “zugrăveşte foarte fin” darurile extraordinare ale faimoasei Gisaeng Hwang Chini / Hwang Jini / Hwang Jin-yi/Myeongwol.
”Era de neegalat în frumuseţe şi talentul pe care-l avea în arta poeziei, dar mai ales în arta cântecului. Oamenii au numit-o zeiţă. Când Song a fost numit Guvernator în Kaesong şi a preluat postul său, s-a întâmplat să fie un festival. Oficialii locali au ţinut un banchet pentru el în sediul guvernului, s-a servit puţin vin, iar Chini şi-a făcut apariţia. Manierele ei erau rezervate dar avea o prezenţă maiestuoasă şi rafinată. Guvernatorul Song era un om care s-a bucurat de multe lucruri în viaţă, şi-a petrecut viaţa în săli pline de parfumul plăcerii. Dintr-o singură privire a ştiut că ea nu era o femeie obişnuită. El a spus servitorilor săi, “reputaţia pe care o are nu a primit-o nemeritat”, şi a fost încântat să o cunoască…

Image and video hosting by TinyPic
Vestita gisaeng Hwang Jin-I din perioada Joseon, interpretată de către Ha Ji-Won

Când Guvernatorul Song a ţinut un banchet în onoarea mamei sale, cele mai desăvârşite gisaeng şi cele mai bune cântăreţe din capitală au fost chemate şi au venit la acest banchet. Oficialii din oraşele vecine şi toată nobilimea erau aliniaţi unul după altul, iar feţe pudrate orbitor au umplut sala şi grupuri de fuste de mătase galbenă puteau fi văzute pretutindeni.
Chini nu s-a pudrat şi nici nu şi-a înroşit buzele, a venit îmbrăcată cu o haină de o culoare pală. Cu frumuseţea ei naturală, nu era nimeni în întreaga ţară mai frumoasă ca ea. Aura ei orbitoare plutea în întreaga sală şi toţi s-au adunat în jurul ei…”

Image and video hosting by TinyPic
Noi stiluri de machiaj şi cosmetice au fost introduse în Coreea, în secolul al 19-lea, în urma Tratatului de la Kanghwa din 1876, atunci când porturile coreene au fost deschise pentru comerţul exterior. Cosmeticele europene, în special cele franceze, au fost importate începând cu secolul 20 şi au fost atât de populare încât au determinat crearea în 1916 a primei pudre fabricată în Coreea, intitulată Pudra Pak.

Image and video hosting by TinyPic
Pudră Pak

Cum îşi spălau faţa femeile din acele vremuri ?
Deoarece nu aveau săpun femeile din antichitate sfărâmau fasole verde „mung sol” şi amestecau acea pulbere cu apă. Iar substanţa chimică numită “saponină”, care se găseşte în fasolea mung crea bule de aer exact la fel ca un săpun. Foloseau acest gen de săpun pentru a înlătura impurităţile de pe faţă. Cu toate acestea, nu era uşor pentru oamenii de rând să obţină un asemenea săpun, astfel încât ei au folosit pentru curăţarea feţei apa rămasă după spălarea orezului, deoarece era cunoscută pentru efectele ei de albire a pielii.

Image and video hosting by TinyPic
Cum îşi păstrau tenul într-o formă de zile mari?

Ce au castraveţi şi pepeni verzi în comun? Conţin cantităţi relativ mari de apă. Un mod înţelept de a extrage “un tonic” de la mama-natură! Acest tonic natural, era suficient de umectant pentru a ajuta pielea să rămână moale şi luminoasă. Iar pentru a-şi face o piele curată, femeile foloseau resturi de miere pe care le aplicau pe faţă, lăsându-le să acţioneze puţin după care se spălau. Când voiau să prevină uscarea excesivă a pielii, puneau 3 ouă în alcool şi le lăsau câteva zile la fermentat urmând să aplice această mască pe faţă. Nu se ştie ce miros avea această mască, dar era evident efectul hidratant destul de eficace. Din aceste exemple, putem vedea că preocuparea pentru frumuseţe a fost aceeaşi în toate timpurile.

Ce făceau să arate mai bine?

Image and video hosting by TinyPic
Aţi auzit de floarea ora patru? (mie îmi place să o numesc “bate ceasul ora patru”). Această denumire este datorată faptului că la o privire mai atentă a petalelor acestor flori se pot vedea “acele ceasornicului care indică ora patru”. Petalele de la această floare erau sfărâmate şi amestecate cu diverse pulberi obţinute din: orez, mei, coajă arsă, amidon de arorut şi multe altele. Ei păstrau acest praf amestecat într-un vas şi-l aplicau pe faţă cu ajutorul unei gogoşi de mătase.

Image and video hosting by TinyPic
Însă este uimitor la ce era folosit cărbunele. Acesta era stins sau temperat cu ulei de susan şi se adăuga praf de aur. Apoi femeile foloseau această cerneală de cărbune pentru a-şi trasa sprâncene subţiri cu ajutorul unei pensule (după părerea mea era un machiaj scump, mai ales că avea praf de aur în compoziţie).

Image and video hosting by TinyPic
Arorut
Mai mult decât atât, atunci când florile de şofrănel aveau culoarea roşie, femeile din Coreea antică culegeau aceste flori, le pisau într-un mojar, pentru a le scoate toată apa, apoi le lăsau la uscat într-o încăpere întunecoasă. Repetau procesul de mai multe ori prin adăugare de apă şi din nou uscare.

Image and video hosting by TinyPic
Pentru a putea păstra aceste cosmetice naturale – praful fin care era folosit ca şi ruj sau fard de obraz – îl modelau sub formă de biluţe. Aceste pastile sau biluţe erau amestecate cu ulei şi aplicate pe obraji şi pe buze. Chiar dacă femeile din epoca Joseon, în special Gisaeng, îşi spălau părul o dată pe lună îşi păstrau părul foarte îngrijit.

Image and video hosting by TinyPic
Îşi ungeau părul cu ulei de camelie în fiecare dimineaţă şi-l pieptănau.
Acesta este modul prin care reuşeau să păstreze forma părului lor, stilul coafurii arătând ca un balon. Astăzi avem libertatea de a ne exprima aşa cum dorim, iar cosmetice au evoluat, au devenit mult mai sofisticate, chiar dacă mediul social s-a schimbat foarte mult.
La final aş vrea să amintesc ceva specific în machiajul unei mirese din cadrul nunţii tradiţionale coreene. Este vorba despre cercurile roşii situate pe frunte şi pe obraji. Ele se numesc yonji şi gonji şi au menirea de a ţine la distanţă spiritele rele şi îi conferă miresei puritate şi multă dragoste.

Image and video hosting by TinyPic
Recent a fost înfiinţat Muzeul Coreean al Cosmeticelor. Este unul privat şi a fost înfiinţat în anul 2001 la Seul, de către domnul Yu Sang-ok, fondator şi proprietar al companiei. Muzeul deţine în prezent cea mai mare colecţie de artefacte legate de cosmeticele coreene tradiţionale, precum şi obiecte legate de cultul frumuseţii din Coreea Antică. Cuprinde 5300 de obiecte, datând din perioada celor Trei Regate (57 î.H-668 d.H) şi până la începutul secolului 20. Aceste obiecte au fost asamblate cu mare grijă şi pasiune de către domnul Yu Sang-ok.

Surse: blog.korea.net, asianartnewspaper.com, pearl.dreamwidth.org, knutimes.com, korea-museum.go.kr/eng, wikipedia

Despre Ramona J. [KF]

Ramona J. [KF]

Ramona J., s-a născut în liniştitul oraş de la poalele Tâmpei, Braşov. Prima întâlnire cu valul coreean s-a intamplat odata cu difuzarea pe TVR1 a serialului „Giuvaierul Palatului”. Deşi nu l-a văzut de la primul episod, a simţit „fluturaşi în stomac” (acei mii de fluturaşi pe care-i simţi când te îndrăgosteşti), iar rezultatul este simplu: s-a „îndrăgostit iremediabil” de acea Coree în care a descoperit mult bun simţ şi candoare .

Browse Archived Articles by Ramona J. [KF]

21 comentarii

There are currently 21 comentarii on Oglindă-oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din ţară?. Perhaps you would like to add one of your own?

  1. Ce frumos articol. Sunt lucruri care le stiam, dar care nu le stiam si uite asa am mai invatat ceva nou. Iar descrierea lui Hwang Jin Yi este minunata. Pacat ca nu s-a pastrat un tablou cu ea. Intradevar, era o femeie frumoasa, dar si inteleapta.

  2. Mulţumim de recenzia frumoasă. Pe atunci erau produse cosmetice naturale şi nui de mirare cât de frumoase femeile :)

  3. Minunata recenzie Ramona, o adevarata enciclopedie de arta! Are de toate: caligrafie, pictura, vase de portelan(cutia pentru pudra alba-albastra e o minune!), flori si frunze, culori vii, parfumuri, chiar si talismanul din lemn de santal a printului Uija :) Poate candva va descoperi cineva o minunata pictura despre o femeie preafrumoasa, cu o inscriptie in spate: portretul celei mai vestite curtezane din Joseon. Imi place cand pot sa invat lucruri noi despre Coreea. Kamsahamnida!

    • Cine stie… Ar fi frumos, insa este tare bine ascuns :))

      • Am si uitat de aceasta recenzie frumoasa! Multumesc Ramo ca ne-ai adus aminte :)

  4. Superba recenzie! Multumim din suflet! :D

  5. Foarte frumos si interesant, Ramona, multumim! Am aflat multe lucruri noi :D

  6. Totul era natural in machiajul lor si in felul de a se ingriji in general, avem multe de invatat, pacat ca in zilele noastre ne-am indepartat de natura care are atatea sa ne ofere si folosim tot mai multe produse chimice care sunt daunatoare…

  7. Foarte interesant.Desi banuiam ca au avut astfel de preocupari din antichitate , nu mi-am inchipuit ca au fost atat de complexe.Multumesc!

  8. Felicitari, Ramona! Am citit recenzia cu sufletul la gura ca sa invat cat mai multe despre toate asptectele infrumusetarii. Am aflat multe lucruri interesante.
    Cred ca unele “retete” sunt universal valabile. Eu stiu ca si la noi se folosea carbunele pentru sprancene, castravetii pentru hidratare si plante rosii pentru colorarea obrajilor si a buzelor.

  9. Desi ,industria cosmetica a evoluat,mierea ,uleiurile,oul,legumele si fructele inca mai fac ,casa buna cu tenul femeilor din romanica! Interesant articol,chiar daca mare parte din informatii le stiam ,unele chiar abia le-am descoperit!Bravo ,Ramo parca simt in aer miresme proaspete si delicate!

  10. Wow, super-super articol Ramo ;) Felicitari, cred ca ai muncit ft mult, si ti-a iesit senzational. Ce sa mai zic despre toate aceste metode de infrumusetare si mici trucuri, sunt de senzatie :) Si mie mi-a placut descrierea lui Hwang Jin Yi :)
    Apropo de bulinele rosii de pe chipul mireselor, scrisesem ceva mai demult: http://koreafilm.ro/blog/2010/08/yeonji-gonji-19062/

  11. Hihi, si ca sa dau un raspuns la intrebarea care e si titlul recenziei tale: Hwang Jin Yi :)

  12. Ana esti foarte atenta la detalii!!! Felicitari. Noi, toate ne-am pus pe comentat si felicitat si nu am raspuns la intrebare. Din punctul meu de vedere, raspunsul e tot Hwang Jin Yi, curtezana, dar si actritele care au interpretat-o, in serial, respectiv in film.
    Acuma am eu o alta intrebare: oare cum era daca Ha Ji Won facea si filmul “Hwang Jin Yi”? Cred ca lumea era tot dezamagita, din cauza scenariului. Scenariul a fost punctul slab al filmului.

    • Da, ft slab scenariul filmului, pe mine m-a plictisit la propriu, nu cred ca ar fi fost bine ca HJW sa joace si in film…serialul a fost de 1000 de ori mai bun, si cred eu, cel mai bun rol din cariera ei ca actrita.

      • Da si eu cred, pana cand va veni urmatorul rol foarte bun si sper sa vina! Oricum a avut o putere launtrica, poate pt ca a jucat rolul unei personalitati ca si Hwang Jin Yi. Si rochiile si toate costumele au fost foarte frumoase.

        • A avut parte de o recuzita senzational de frumoasa :) Si ea a fost mai frumoasa ca niciodata purtand toate acele costume impresionante si podoabele la fel de frumoase. Sunt convinsa ca va face curand un rol la fel de bun :)

  13. interesant !Ardeiul rosu ,sa inteleg ca le dadea si culoare si volum buzelor nu ? daca era iute :) Multumiri pentru lectia de cosmetica ,explicabila frumusetea lor .si …….am si eu o planta Arorut nici nu -i stiam denumirea :) si pentru asta multumesc :*

  14. Pozele sunt din Gye Baek si Moon embraced the sun, nu :) am inceput si eu moon embraced the sun si cred ca era in poze bo kyung, am dreptate? :D multumim mult pentru articol

  15. Deosebit articol. Mulțumim pentru informații! (^ . ^)

Lasă un răspuns către LIVIA