koreafilm

The Everlasting Empire

Written by koreafilm. Posted in Istorie si cultura, Literatura, Recenzii Koreafilm

Tagged: , , , , , , ,

foto 01

Published on martie 20, 2012 with 25 comentarii

de Florina H.

Unul dintre romanele istorice despre care vă vorbeam într-un articol anterior este “The Everlasting Empire”/Imperiul Etern, de Yi In-Hwa. Astăzi îi vom acorda o descriere mai amplă, deoarece este una dintre cărţile care au influenţat drame istorice de succes (“Yi San”, “Eight Days Mystery of Jeongjo’s Assassination”), fiind şi sursa de inspiraţie pentru scenariul filmului omonim (“Yeongwonhan jegug”/“The Eternal/Everlasting Empire”). Filmul a câştigat în anul lansării sale, 1995, premiul Grand Bell pentru cel mai bun film şi a fost nominalizat la premiul Tokyo Grand Prix, în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Tokio.

Yi In-Hwa, unul dintre cei mai renumiţi romancieri coreeni mai tineri, s-a născut în 1966. Pe lângă activitatea de autor de romane istorice şi critic literar, predă un curs de literatură veche la Seul. “The Everlasting Empire”, publicat în 1993, este cel de-al doilea roman al său.
Perioada evocată în carte este una dintre cele mai interesante din istoria Coreei, una de frământări interne şi de evoluţie spre statul modern. Deşi acţiunea se petrece în timpul ultimului an al domniei regelui Jeongjo (Yi San), 1800, intriga romanului este reprezentată de încercarea acestuia de a dezvălui cele întâmplate în urmă cu 38 de ani (în 1762, anul în care regele Yeongjo şi-a obligat fiul, pe prinţul Sado, să intre într-un cufăr pentru orez, unde acesta şi-a găsit sfârşitul în chinuri, şase zile mai târziu).


Prinţul moştenitor Sado

În 1800, regele Jeongjo considera că a sosit vremea să-i denunţe pe cei vinovaţi de moartea tatălui său, mai precis membrii Facţiunii Noron sau „A Vechii Doctrine”. Aceasta este una dintre cele două ipoteze contradictorii în privinţa motivelor morţii prinţului Sado, sprijinită de documente ale vremii cum ar fi scrieri ale regelui Jeongjo însuşi („Iau astăzi în mână pensula de scris cu ochii plini de lacrimi şi printre hohote de plâns, pentru a mărturisi în faţa palatului vostru ceresc: Da, sunteţi într-adevăr nepotul lui Sukjong, fiul lui Yeongjo, prenumele vostru este Hwon, prenumele de adult este Yun-kwan.”[1]) sau ale unor înalţi oficiali precum consilierul Chae Jegong („De zeci de ani, trăiesc în tulburare şi-mi duc zilele în silă. Printr-o trădare nemaiîntâlnită, acea ceată de mincinoşi l-a calomniat pe prinţul moştenitor Sado şi l-a acuzat pe nedrept.”[2]).


Regele Yeongjo şi nepotul său, regele Jeongjo

Instrumentul de care ar fi trebuit să se folosească regele pentru a dezvălui adevărul este, în roman, un document secret lăsat de bunicul său, regele Yeongjo. Regretând amarnic că a fost nevoit să-şi sacrifice fiul, acesta ar fi scris adevărul, indicând vinovaţii, într-un comentariu la „Cartea Odelor”, o culegere celebră de poeme chinezeşti care erau atât de preţuite de învăţaţii din Joseon încât erau învăţate pe de rost şi utilizate pentru o comunicare voalată, în cadrul unui ritual intitulat „puxi”. În cazul nostru, regele defunct s-ar fi folosit de poemul „Bufniţa”. Comentariul acestuia asupra poemului se găsea în locul unui episod al unei alte cărţi chinezeşti clasice, „Cartea Istoriei”, ce avea titlul „Caseta cu cheia de aur”.

Putem presupune că aceste referinţe livreşti sunt un omagiu al autorului pentru regele Jeongjo, a cărui erudiţie era legendară, „abuzul” de lectură ducând în ultimii ani ai vieţii acestuia la nevoia de a purta ochelari, importaţi din Franţa. De asemenea, personajul principal al cărţii, Yi In-mong, este un bibliotecar de la Academia Regală, înfiinţată de regele Jeongjo şi unde fuseseră numiţi ca funcţionari, împotriva tradiţiei şi stârnind nemulţumirea nobililor, fii de concubine.

Este doar una dintre numeroasele reforme ale regelui Jeongjo, care din păcate nu a apucat să le ducă la capăt. În plus, după moartea acestuia, tronul a revenit fiului său minor, care a domnit sub numele de Sunjo, sub tutela reginei văduve Jeongseon, bunica vitregă şi îndârjita duşmancă a regelui Jeongjo. Evident, ea a făcut tot posibilul să anuleze reformele regelui luminat, astfel încât, imediat după moartea acestuia, susţinătorii lui au fost prigoniţi, iar adepţii catolicismului, numit în epocă „ştiinţa occidentală” sau „ştiinţa înşelătoare”, nu s-au mai bucurat de o relativă toleranţă, ca până atunci, ci au avut de îndurat măsuri dintre cele mai aspre, fiind „vânaţi” cu înverşunare şi adesea ucişi.

Yi In-mong, al cărui pseudonim era „To-won”, era un tânăr bibliotecar apreciat de regele Jeongjo. El încearcă pe parcursul cărţii să afle adevărul despre moartea superiorului şi prietenului său, Chang Chong-o, ucis în timp ce transcria notele fostului rege asupra „Cărţii Odelor”. Investigaţia lui se suprapune însă peste un mister mult mai vechi, cel al morţii prinţului Sado, tatăl regelui. Aşa cum ni se dezvăluie mai târziu, fusese vorba de o stratagemă a regelui Jeongjo, care dorise să-i facă să acţioneze pe cei vinovaţi punându-le la dispoziţie informaţia despre dovada lăsată de fostul rege.

Cartea este furată şi, în urma unor întâmplări pline de suspans, ajunge în mâinile lui Yi In-mong, însă doar pentru scurt timp, fiindu-i luată până la urmă de duşmanii regelui. Este însă destul pentru a-i distruge complet viaţa, cei doi fii ai săi fiind răpiţi şi probabil ucişi, la fel ca fosta lui soţie, de care se despărţise formal doar pentru că era o adeptă a „ştiinţei occidentale” şi prin urmare o piedică în calea ascensiunii lui în carieră.

El este doar una dintre numeroasele victime accidentale, a căror singură „vină” este că au ajuns în posesia cărţii. Am putea face o paralelă cu „Numele trandafirului”, de Umberto Eco, în care o carte misterioasă (capitolul pierdut al „Poeticii” lui Aristotel, tratând despre comedie) are acelaşi efect cumplit asupra posesorilor săi temporari. Există şi alte asemănări, cum ar fi numeroasele citate şi referinţe livreşti, cei doi investigatori, unul experimentat (Jong Yak-yong) şi unul mai tânăr (Yi In-mong), disputele filosofico-religioase (budism/confucianism-catolicism) şi tema cărţilor ce tratează despre alte cărţi („Notele” regelui Yeongjo).

Bibliotecarul scapă cu viaţă, pierzându-şi însă un ochi, şi este nevoit să se ascundă pentru a scăpa de prigoana adversarilor regelui Jeongjo, ajunşi la putere între timp. În anii petrecuţi în provincie, pretinzând că este om de rând, acesta scrie o cronică a celor întâmplate în acea zi din anul morţii regelui Jeongjo (19 ianuarie 1800). Moartea îl întrerupe însă, ultimele cuvinte notate de el fiind: „Am căutat mereu calea, fără s-o fi găsit vreodată…” [3].

Marele regret al fostului bibliotecar este că regele Jeongjo nu a reuşit să-i demaşte pe cei vinovaţi de moartea tatălui său şi să-şi ducă la bun sfârşit reformele, fiind ucis de duşmanii lui, în frunte cu regina văduvă Jeongseon. Este una din cele două teorii asupra morţii premature a regelui Jeongjo, la doar 48 de ani, cealaltă fiind că a murit în urma unei boli.

Iată părerea marelui învăţat Jong Yak-yong, susţinător al regelui, care a fost exilat timp de 19 ani după moartea acestuia, sub pretextul că ar fi avut legături cu adepţii „ştiinţei occidentale”: „Conform zvonurilor, un anumit consilier de stat l-ar fi pus pe Sim-in, doctor la Spitalul Regal, să pretindă că îl îngrijeşte pe regele Jeongjo, dar de fapt să-l otrăvească.” [4] .

Yi In-mong deplânge dispariţia marelui rege într-un fragment emoţionant al cronicii sale: „Au trecut 35 de ani de când regele Jeongjo, mult-iubitul, a părăsit această lume. În acest timp, doi regi au ocupat tronul. Şi anul acesta, secera a făcut ravagii, iar holera a lovit întreaga ţară. Tristă este viaţa poporului. Casele oamenilor sunt în ruine. După dispariţia mult-iubitului rege, catastrofele naturale şi epidemiile s-au ţinut lanţ. Peste tot domnesc tăcerea devastării şi umbra morţii…” [5] .

Astfel, într-o carte captivantă, cu accente poliţiste, în care sunt descrise marile probleme ale uneia dintre cele mai importante epoci ale istoriei Coreei – intrigile de la curtea regală, lupta pentru putere dintre facţiuni şi între acestea şi rege, începutul pătrunderii catolicismului în ţară – autorul ne prezintă una dintre ipotezele asupra unui eveniment în privinţa căruia părerile istoricilor sunt încă împărţite: moartea prinţului Sado. Voi încerca să prezint pe larg cele două teorii şi argumentele în favoarea fiecăreia într-un articol viitor.

[1] Fragment din Operele complete ale regelui Jeongjo, 1789, volumul 16, folosit ca motto pentru capitolul 5 din “The Everlasting Empire”

[2] Fragment din Operele complete ale lui Pon-am (pseudonimul lui Chae Jegong), 1793, folosit drept motto pentru capitolul 4 din “The Everlasting Empire”

[3] “The Everlasting Empire”, ediţia în limba franceză, tradusă din coreeană de Cho Hye-young, pagina 208

[4] Fragment din Operele complete ale lui Jong Yak-yong, 1811, volumul 16, folosit drept motto pentru capitolul 8 din “The Everlasting Empire”

[5] “The Everlasting Empire”, ediţia în limba franceză, pagina 206

Surse: Yi In-Hwa, „L’Eternel Empire”, tradus din limba coreeană de Cho Hye-young, editura Maisonneuve & Larose, 2000

Despre koreafilm

koreafilm

Browse Archived Articles by koreafilm

25 comentarii

There are currently 25 comentarii on The Everlasting Empire. Perhaps you would like to add one of your own?

  1. Ah, minunata carte, cat mi-as dori sa o citesc, si ce ma intriga toate aceste ipoteze legate de moartea printului Sado, dar si a regelui Jeongjo….imi place la nebunie istoria Joseonului :)
    Multumim pt recenzie, ft frumoasa :)

    • Multumesc mult, Ana :) E una dintre perioadele in care evenimentele tragice se impletesc cu progresele importante, iar asta o face extrem de interesanta :).

  2. multumim pentru aceasta prezentare
    si eu vreau s-o citesc…

    • Chiar merita citita, si mai sunt atatea altele la care inca nu avem acces… :(

  3. poate cineva sa faca o lista cu ce carti din literatura coreeana au fost traduse in romana si, eventual, editura?
    pleaseeeeeee

    • Daca tu nu sti ,atunci cine crezi ca te poate ajuta? Ai pile pe undeva?

  4. eu as mai adauga ceva la rugamintea Carinei pe care o reiau si eu, si daca stie cineva vreo librarie unde putem gasi aceasta carte sau alte carti din istoria Coreei

    • Ar fi grozav sa existe o astfel de librarie… dar deocamdata cred ca e doar un vis de-al nostru :(

  5. Parca aceasta carte nu e tradusa in romana, dar ar fi buna chiar si in engleza.

    • As traduce-o eu in romana, ca tot am dat proba cu fragmentele din articol :)). E tradusa in engleza si franceza, deocamdata.

      • ar fi grozav… poate gasim si o editura sa o tipareasca :)

        • Chiar ca ar fi foarte frumos :) Putem visa la asta :p

        • why not? :)

        • Ar fi super , dar ne rămâne doar să visăm…

  6. Carina,daca faci rost de aceasta lista sa o faci publica ,mi-ar placea sa pot citi toate cartile dupa care s-au facut ecranizari! Aceasta carte care ne este prezentata mai sus,este un fel de borcan cu miere parfumata ,pe care-l deschizi il fluturi apoi iipui capacul si ascunzi borcanul!

    • AI mereu la indemana imaginea potrivita, Livia :) Sper ca in timp sa ajunga si la noi in librarii macar cele mai cunoscute romane istorice :)

  7. Ce frumos articol… Mulţumim , şi eu aş vrea să citesc cartea, dar nu ştiu dak se găseşte la noi în ţară!

    • Multumesc si eu :) Inca nu se gaseste, din pacate :(

  8. Interesanta carte, multumesc pentru prezentare! As dori sa citesc, dar daca nu a aparut inca la noi… Imi plac misterele istorice, si Jong Yak-jong a fost un personaj simpatic in serialul ,,Yi San”

    • Cu multa placere, Liliko :) Da, m-am bucurat sa-l regasesc in carte, chiar daca acolo se pune accentul mai mult pe umanismul, inteligenta si eruditia lui :). Pe langa asta, are un rol destul de important si in “Eight Days”.

  9. Daca nu stiati ,serialul 8 zile este disponibil peteava tradus integral de Flo!

  10. Scuze ,Floare -de cais!

  11. Felcitari pentru recenzie, Florina. Documentata si frumos scrisa. Asa ceva caut ori de cate ori intru pe koreafilm. Multumesc

  12. Intre timp cartea a aparut si in limba romana la editura Humanitas, in traducerea Dianei Yuksel. Iata linkul: https://www.libhumanitas.ro/imperiul-fara-de-sfarsit-lee-in-hwa-humanitas-fiction-2019.html

Lasă un răspuns către ana