Mihai Fulger [KF]

Gaşca de fete se întoarce

Written by Mihai Fulger [KF]. Posted in Recenzii / cronici, Recenzii Koreafilm, Recomandarile lunii

Tagged: , , , , , , , , , , , , ,

Sunny

Published on februarie 25, 2012 with 11 comentarii

De fiecare dată când compar industria cinematografică din România (să admitem că ar exista aşa ceva) cu cea din Coreea de Sud, nu pot să nu mă întreb: de ce la ei atâta lume merge la cinema (şi, în particular, la filme coreene), iar la noi bate vântul prin săli (mai ales la filmele româneşti)? De exemplu, 2011 a fost un an-record, conform Consiliului Filmului Coreean (KOFIC), cu vreo 159 de milioane de bilete cumpărate (cu 8,7% mai multe decât în 2010), generând o creştere a încasărilor de 7,4% comparativ cu anul precedent. În plus, filmele coreene au acoperit 52% din piaţă, adică au bătut blockbusterurile hollywoodine (a fost prima dată în ultimii patru ani când producţia locală a obţinut peste jumătate din piaţă).

Dintre filmele coreene lansate anul trecut, trei au adunat peste 5 milioane de bilete vândute (în condiţiile în care un film românesc este declarat de succes dacă are vreo 20.000 de spectatori), clasându-se şi între primele cinci din clasamentul total de box-office, alături de noile episoade ale francizelor americane Transformers şi Mission: Impossible. Despre primul dintre cele trei, War of the Arrows, am scris aici luna trecută. A venit vremea să vi-l recomand şi pe al doilea titlu coreean din top.

Sseo-ni / Sunny este al doilea film scris şi regizat de Kang Hyeong-cheol, venit la trei ani după comedia, care s-a bucurat de un uriaş succes, Speed Scandal (film întâlnit şi ca Speedy Scandal sau Scandal Makers). Lansat primăvara trecută, Sunny (care nu are nimic în comun cu filmul omonim al lui Lee Joon-ik din 2008) a vândut aproximativ 7,37 milioane de bilete. Ulterior, a mai fost lansată pe marile ecrane coreene o versiune „Director’s Cut”, puţin mai lungă, incluzând câteva secvenţe mai violente, care fuseseră scoase din versiunea comercială de două ore. Nominalizat la nouă categorii ale premiilor naţionale Daejong, filmul a primit două trofee, pentru cel mai bun regizor (aşa cum scria aici Ana-Maria) şi cel mai bun montaj (pentru Nam Na-young, cea care montase şi I Saw the Devil).

Na-mi (interpretată de Yoo Ho-jeong, actriţă cunoscută mai degrabă din seriale) duce o viaţă liniştită, dar monotonă, alături de un soţ darnic, însă mai mereu absent, şi de o fiică cu probleme la liceu, dar secretoasă faţă de mama ei. Vizitându-şi mama la spital, Na-mi îşi redescoperă o prietenă despre care nu mai ştia nimic de vreun sfert de secol. Numai că Ha Chun-hwa (Jin Hee-kyung) suferă de cancer în fază terminală, aşa că nu mai are prea mult de trăit. Pentru ea, Na-mi porneşte în căutarea celorlalte cinci prietene cu care, în liceul de fete Jindeok din anii ’80, alcătuiau gaşca botezată „Sunny” (după hitul compus de Bobby Hebb, preluat şi de Boney M.), al cărei lider era Chun-hwa însăşi.

Misiunea lui Na-mi presupune, după cum bănuiţi, o incursiune în trecut, iar filmul este construit pe două planuri temporale distincte, juxtapuse subtil (şi graţie contribuţiei aduse de monteuza Nam Na-young). Astfel, cele şapte personaje principale feminine ale acestui film coral ne sunt prezentate la două vârste, în deceniul nouă şi în prezent. Trebuie spus că anii ’80 au fost foarte dificili pentru coreeni. La sfârşitul lui 1979, un preşedinte autocrat (Park Chung-hee) a fost asasinat şi înlocuit de un altul şi mai şi (Chun Doo-hwan), ulterior responsabil pentru masacrul de la Gwangju din 1988. A fost o epocă de fierbere politică, cu numeroase demonstraţii pro-democraţie reprimate de autorităţile statului. Şi totuşi, cu mici excepţii, acei ani par în film plini de culoare şi de savoare, datorită încărcăturii nostalgice, în timp ce prezentul e monocrom şi tern. Aşadar, nu veţi găsi în Sunny o reconstituire fidelă a istoriei recente sud-coreene, ci o perspectivă foarte subiectivă asupra unei epoci învolburate.

În planul trecut al poveştii, personajele, chiar dacă destul de idealizate, sunt bine caracterizate prin trăsăturile lor esenţiale. Na-mi este nou-venita timidă, stânjenită de accentul ei provincial şi dornică de a se integra, mimetic, în noul mediu. Chun-hwa este un lider natural, drept şi onest. Plinuţa Jang-mi este obsedată de frumuseţe, de ochi mari şi pleoape duble. Jin-hee este regina înjurăturilor creative. Geum-ok îmbină lecturile cu bătăile. Bok-hee se visează Miss. Iar Su-ji este frumoasa rece, arogantă şi taciturnă. În prezent, cu 25 de ani mai vârstnice, aceste personaje se confruntă cu probleme complet diferite, în familie sau la serviciu. Cele 14 actriţe au fost foarte bine alese de către Kang Hyeong-cheol. La acest capitol, trebuie s-o menţionez şi pe Shim Eun-gyung (adolescenta Na-mi), care, la numai 17 ani, are deja un portofoliu impresionant, cu roluri în filme precum Hansel and Gretel, Possessed, The Quiz Show Scandal sau Romantic Heaven, şi promite să devină un star al cinematografiei coreene.

Regizorul-scenarist dovedeşte o maturitate remarcabilă în alternarea planurilor narative şi a registrelor dramatice, precum şi în revelarea semnificaţiilor universale ale poveştii sale despre prietenie şi iubire. Kang Hyeong-cheol ştie foarte bine când – şi cum – să ne amuze sau să ne emoţioneze, determinându-ne să empatizăm cu personajele de pe ecran, dar fără a renunţa complet la realism. Din film se pot desprinde câteva secvenţe antologice: prima alunecare în trecut a lui Na-mi, suprapunerea unei bătăi între găştile rivale peste înfruntarea dintre protestatari şi poliţişti (cu acompaniamentul neaşteptat al unui hit Modern Talking, Touch by Touch) sau momentul în care băiatul de care puştoaica Na-mi s-a amorezat o ia prin suprindere şi îi aşază căştile sale pe urechi (iar coloana sonoră, excelentă, se îmbogăţeşte cu un cântec greu de uitat). Foarte atent la detaliile semnificative (cum sunt hainele şi accesoriile personajelor) şi la referinţele culturale, Kang Hyeong-cheol nu se abţine să ironizeze trupele K-pop, precum Girls’ Generation ori Fin.K.L., sau siropoasele K-dramas, pe care le devorează mama lui Na-mi şi, totodată, toţi cei din spitalul ei.

Sunny este un model de film comercial, care a reunit spectatori coreeni din mai multe generaţii (de la cei care copilăreau în anii ’80 până la adolescenţii de azi), dar care poate fi gustat şi de către români. Uneori comic, alteori dramatic, Sunny suprinde cu tandreţe nostalgică procesul ireversibil de maturizare, îndemnându-ne să devenim şi noi, la fel ca Na-mi şi Chun-hwa, protagonişti ai propriilor vieţi.

Despre Mihai Fulger [KF]

Mihai Fulger [KF]

Mihai Fulger este jurnalist şi critic de film din 2002. A semnat sute de cronici, articole de opinie, studii, eseuri şi interviuri pe teme cinematografice în diverse publicaţii. În 2007, a colaborat la numărul despre cinematografia românească al revistei online KinoKultura.com şi la „Romanian Online Film Week” de pe European-films.net. Articolele sale despre Noul Cinema Românesc au fost traduse şi publicate în limbile maghiară şi germană.

Browse Archived Articles by Mihai Fulger [KF]

11 comentarii

There are currently 11 comentarii on Gaşca de fete se întoarce. Perhaps you would like to add one of your own?

  1. Numai citind despre aceste nazdravane si parca simti adrenalina cum se furiseaza prin vene! cred ca este un film reconfortant pentru toate varstele,prin dinamismul inspirat ,fericeste multa lume!

  2. multumim pentru prezentare
    nu stiu de ce am senzatia ca nu este chiar genul meu… dar poate o sa incerc sa-l vad si imi schimb impresia :)

  3. Multumim pt prezentare, despre Sunny am tot citit ca a fost nominalizat si ca e un film bun. Sper sa reusesc sa-l urmaresc, chiar as vrea sa o vad pe Shim Eun Kyung intr-un astfel de film :)

  4. Abia astept sa-l vad . Multumim mult de prezentare

  5. abia astept:X

  6. pare un film ce promite mult si care atrage prin povestea originala. mi se pare interesanta si ideea cu cele doua planuri temporale care ne arata in ce mod s-au schimbat ele cu trecerea timpului. Multumim pt. recomandare si sper sa am timp sa il vad saptamana aceasta!:D

  7. Haha. Big like. CUmva una dintre pustoaice este actrita care o interpreta pe sora lui Moon Jae In in Bad Guy? :X adorabila!

  8. Iar, Mihai, inceputul prezentarii tale mi-a placut enorm:”De fiecare dată când compar industria cinematografică din România (să admitem că ar exista aşa ceva) <–!!!!!!!!!!!!!!!!!!! =)))))))))))))))))))))))) cu cea din Coreea de Sud, nu pot să nu mă întreb: de ce la ei atâta lume merge la cinema (şi, în particular, la filme coreene), iar la noi bate vântul prin săli (mai ales la filmele româneşti)?"
    -multumim pentru articol!

    • Lorena,cum nu ai filme romanesti? ,,este multe”, si la discretie,pe toate canalele TV romanesti,Dragoste si onoare sau cam asa ceva ,care a fost premiat chiar in Corea,State si altele care se bucura de multe succesuri!hi hi hi!

  9. Un film foarte bine realizat, mi-a facut placere sa il urmaresc. Citind despre el inainte mi-am imaginat o actiune destul de plana si monotona, dar nu a fost deloc asa. Mi-a placut ideea cum ca in ciuda faptului ca suntem adulti putem pastra in suflet putin din inocenta si imaturitatea unui copil/adolescent. Am simtit unele asemanari de stil cu Speed Scandal. Dar Sunny mi-a placut mai mult :) .

  10. Cred ca a fost primul film coreean pe care l-am vizionat; mi-a placut enorm.De la cinematografie la replici si decor, totul a fost foarte bine realizat. Chiar si faptul ca s-a bazat pe prietenie din punct de vedere al temei, dar intr-o maniera realista, mi-a placut. Iar actorii(actritele, in special) au facut o treaba foarte buna.

Leave a Comment