Picuri de raze imi strapung inima prafuita ce sta prinsa in lanturile iubirii. Ochii mi-au devenit carbuni aprinsi ce ard incet si-mi topesc sufletul. Vantul sufla ca un ecou al strigatului meu mut ce rasuna in departare si-si gaseste locul intre bratele inghetate ale iernii. Luna imi zambeste trist si varsa lacrimi nevazute din mila ce-mi fac inima sa arda si mai mult. O privesc in continuare, dar ii vad numai reflexia in apa din ochii mei. Inainte innebuneam cand nu o vedeam, dar acum cand e aici simt ca traiesc in infern. Sau poate ca asta e…Ratacesc in propriul meu desert si infrunt caldura doar pentru a astepta sa rasara luna, iar atunci raceala ei ma ucide. Disperat imi intind mana catre ea si vreau s-o ating, dar nu-mi mai apartine.
Oare acesta e destinul meu?…Sa ma sting usor in durere pana ce ultima vapaie din ochii mei se inalta spre acea panza pictata cu lacrimi negre incercand disperata sa gaseasca luna? Nu mai stiu…Stiu doar ca totul are in sfarsit si sper ca in curand se va incheia totul.
Respir greu si cu fiecare rasuflare simt cum strigatul inimii mele se aude tot mai incet. Acum realizez in sfarsit cat de orb am fost. Am lasat urmele de praf sa ma invaluie in amintirile in care traiam si nu am putut vedea dincolo de val. Nu stiam ca o floare de zapada inflorea in fata mea si ma astepta sa o culeg. Nu am vazut ca linistea pe care o cautam a fost intotdeuna langa mine.
Cautam luna, dar nu mi-am dat seama ca traiam deja in lumina unui soare ca stralucea numai pentru mine…
22/12/2011 la 10:54 pm
Deea,pacat de cuvintele tale frumoase scrise din suflet si de minunatele imagini,se vede ca ai muncit ,dar crede-ma ca lumea s-a cam saturat de SF,se doreste ceva real chiar daca este din negura timpurilor,ceva palpabil.Talent ai cu carul, este pacat sa-l irosesti aici unde lumea e contra cronometru! Asta este parerea mea ,iar daca te-am deranjat intr-un fel sau altul ,scuzele sant oferite anticipat!
23/12/2011 la 8:31 am
imi pare rau Livia! uneori raman asa prinsa in amintiri si uit de dorintele celorlalti. iti multumesc pentru sfat si nu e nevoie de scuze fiindca nu m-a deranjat nimic, iar de acum o sa abordez alte subiecte! :D
23/12/2011 la 2:03 am
:) Ce frumos, si trist, moartea lui Daegil a fost o a doua lovitura grea dupa cea a lui Bidam :) Dintotdeauna mi-a parut rau ca nu a ajuns sa o indrageasca suficient cat pentru a dezvolta si alte sentimente pentru Seolwa… :X
23/12/2011 la 8:33 am
da…sfarsitul a fost un amestec de sentimente, dar probabil asta ne face sa-l avem mereu in inima:)
23/12/2011 la 9:40 am
vai cat de trist…. am plans mult cand a murit Daegil…. si mi-e parut asa de rau ca nu a ramas cu YeonEon… parca am simtit ca nu s-a terminat
bravo, Deea
23/12/2011 la 2:37 pm
Chiar de la inceputul serialului mie mi-a fost clar ca Daegil va muri, simteam ca asta ii e destinul. De aceea moartea personajului nu m-a intristat atat de tare pe cat m-a intristat incercarea esuata a sclavilor de a lupta pentru drepturile lor.
25/12/2011 la 1:22 pm
Acelasi lucru am patit si eu cand l-am vazut prima data pe Daegil. Acei ochii negri scanteietori, incarcati de prea multa durere a trecutului, au tintit drept spre inima mea. Privirea lui nu era una oarecare, ci ma ducea cu gandul la un om prea nefericit, caruia nu ii era destinata o viata implinita.
Gandurile “daca … ” nu isi au rostul, caci insasi Daegil parca nu vroia sa-si schimbe viata. Totusi regretul nu are cum sa fie spulberat, acea iubire din fata lui putea fi mai mult decat posibila, daca el depunea efort. Trist … tragic de fapt, sa pierzi un viitor care nici macar nu a avut sansa sa inceapa.
Imi pare rau, ca m-am intristat intr-o zi de sarbatoare. Insa amintirea acestui serial v-a dainui mereu in mintea mea
Sarbatori fericite tuturor!!! :*
24/12/2011 la 8:28 am
eu stiam ca va muri, dar o parte din mine tot spera sa nu se intample asta. cat despre sclavi, ei au fost tradati in cel mai urat mod posibil si mi-a parut foarte rau pt. ei. totusi cel mai nefericit personaj mi s-a parut Seol hwa fiindca in final ea a ramas singura:(
24/12/2011 la 10:06 am
Asta a fost asa ca un ultim omagiu adus lui Daegil:( inca nu am terminat Chuno, nu am nicio tragere de inima sa il vad pana la final cand stiu ce sfarsit are…Ai scris foarte frumos si in acelasi timp cu o nota de profunda tristete.
24/12/2011 la 12:02 pm
chiar daca finalul e trist tot trebuie vazut pentru ca astfel iti vei aminti mereu de el si vei impartasi toate trairile personajelor. chiar ma intreb daca n-as fi vazut finalul de la QSD l-as mai fi admirat ata de mult pe kng astazi? deci parerea mea este ca trebuie sa-l termini:)
24/12/2011 la 10:49 am
Primiti cu colindul? Vad ca nu este nimeni acasa ,asa ca las urarile mele de bine si sanatate la usa ,poate lua oricine ,orice cantitate ,raman suficiente pentru toata lumea,doar este fermecata traista Mosului ! LA MULTI ANI SI CRACIUN FERICIT TUTUROR!
24/12/2011 la 12:04 pm
Multumim Livia! Craciun fericit tuturor si sper ca Mosul sa va aduca tot ce va doriti! ^_^:*:*: lots of hugs and kisses
24/12/2011 la 12:52 pm
Sarbatori Fericite tuturor ! :)
24/12/2011 la 10:00 pm
de ce nu va plac astfel de articole, aici oricine poate posta, fiecare cu subiectele preferate si-le promoveaza.
sfatul meu este sa va urmati ceea ce va place mai mult sa faceti!
25/12/2011 la 5:19 pm
Ce dor imi era sa citesc iarasi ceva despre Chuno, despre orice parte… Dorinta mi s-a implinit, si chiar mai bine: citesc o recenzie superba despre personajele mele preferate. Cred ca mai multe cuvinte ca sa descrie parerea mea de rau ca cei doi nu au ramas impreuna sunt de prisos. Foarte frumos, Deea, esti cu adevarat talentata!
De asemenea, sarbatori fericite si un Craciun ca in povesti! :)
25/12/2011 la 7:32 pm
Multumesc mult pentru aprecieri si iti doresc un Craciun fericit in care sa ti se implineasca toate dorintele la fel ca tuturor celorlalti! ^_^
25/12/2011 la 8:21 pm
SARBATORI FERICITE, CRACIUN FERICIT, tuturor ,Deea, foarte frumoas Cautam luna………….unui soare ce stralucea numai pentru mine, asa cuvinte frumoase mai rar gasesti, esti un talent deosebit,si cred ca esti o fire melancolica , ca mine
26/12/2011 la 9:15 am
Kamsahamnida! nu stiu cat de talentata sunt fiindca eu doar incerc sa exprim ce simt in momentul acela si uneori nu imi iese prea bine, dar mi se potriveste a doua descriere pt. ca sunt destul de melancolica:)
27/12/2011 la 12:52 am
Ai surprins foarte bine sentimentele pe care le simti cand urmaresti destinul lui Daegil. Tristetea, parerea de rau ca nu isi implineste iubirea din trecut sau ca nu reuseste macar sa se desprinda de ea si sa se bucure de soarele care rasare in prezentul lui. Felicitari, deea.
27/12/2011 la 8:27 am
Kamsahamnida!^_^:*