Dinastia Goryeo: Imparatul Gojong

Imparatul Gojong (1192 – 1259) a fost al douazeci si treilea conducator al Dinastiei Goryeo si a domnit in perioada 1213 – 1259. El a fost precedat de Imparatul Gangjong si succedat de Imparatul Wonjong.

Domnia Imparatului Gojong a fost marcata de conflictul prelungit cu Imperiul Mongol, care a incercat sa cucereasca Goryeo. Conflictul a fost incheiat in anul 1259, atunci cand regatul a devenit in cele din urma vasal.

Asia in anul 1200

Desi a urcat pe tron in anul 1213, Gojong si-a exercitat indeajuns puterea atunci cand consilierii sai au fost omorati. In 1216, statul Khitan a invadat Goryeo, dar a fost invins. In luna august a anului 1232, Gojong a mutat capitala de la Songdo pe insula Ganghwa si a inceput constructia unei aparari semnificative, dorind astfel sa apere cat mai bine tara impotriva amenintarii mongole. Gojong a rezistat invaziei mongole aproape treizeci de ani si a murit la putin timp dupa ce a fost nevoit sa se predea, in anul 1259.

In anul 1251, gravura Tripitaka Koreana, o colectie de scripturi budiste sculptate pe 81.340 de blocuri de imprimare din lemn, a fost finalizata. Tripitaka Koreana a fost sculptată in 1087 când Goryeo a fost invadat de Khitani, în timpul celui de-al treilea razboi dintre ei. Actiunea de a sculpta blocurile de lemn a fost considerata o modalitate de a aduce o schimbare a norocului prin invocarea ajutorului lui Buddha. Cu toate acestea, originalele au fost ulterior distruse de mongoli – Tripitaka existenta este o replica a originalei si a fost comandata la aproximativ o suta de ani dupa ce originalele au fost pierdute.

Tripitaka Koreana

Imparatul Gojong a fost casatorit cu Imparateasa Anhye, fiica lui Huijong, al douazeci si unulea monarh al Dinastiei Goryeo. Mormantul sau este situat in apropierea orasului Incheon.

Lupta dusa timp de treizeci de ani impotriva mongolilor

Mongolii au devenit o noua amenintare tot mai mare in regiunea de nord dupa ce au distrus dinastia chineza Jin. Kubilai Khan a fondat regatul marii dinastii Yuan in anul 1271 si a numit capitala “Marea Capitala” (azi Beijing).

Kubilai Khan

Goryeo a luptat cu mongolii timp de treizeci de ani, din 1231. Aceasta a fost o criza nationala de care a depins supravietuirea Dinastiei Goryeo. Dar, spre deosebire de dinastiile chineze Jin sau Song de Sud, Dinastia Goryeo a fost capabila in mod miraculos sa supravietuiasca. Acest razboi a fost purtat sub comanda regimului militar al clanului Choe.
Genghis Khan a fost ales imparat in anul 1206 la Consiliul Conducatorilor de triburi mongole.

Genghis Khan

Principalele tinte ale invaziei mongole in Asia de Est au fost dinastiile Jin si Song situate in regiunea de nord a Chinei. Mongolii au distrus Jin China in anul 1234 si Song de Sud in 1279. Dinastia Song de Nord a fost doborata de Jin China atunci cand acestea s-au aliat pentru a-si distruge vechiul inamic, Liao.
Song de Sud a fost, de asemenea, distrusa de mongoli atunci cand a cooperat cu acestia pentru a dobori Jin China.

Mongolii au inceput invadarea statului Goryeo in anul 1231, inainte de distrugerea dinastiilor Jin si Song de Sud. Goryeo a intrat prima data in contact cu trupele mongole in 1218. Unii Khitani aflati sub controlul Dinastiei Jin China au invadat zona nordica a statului Goryeo atunci cand mongolii au atacat Jin. Prin utilizarea Cetatii Gangdong (Provincia Pyeong’an) ca baza de operatiuni a avut loc dominatia asupra teritoriului. Trupele Goryeo au scapat de inamic printr-un acord incheiat cu fortele mongole conduse de Ha Zhen, acest lucru devenind primul contact al statului cu mongolii.

Eurasia in anul 1200

Ulterior, trimisul mongol a cerut un tribut imposibil de indeplinit si s-a comportat scandalos. Solul mongol Zhuo Guyu a fost asasinat in apropiere de raul Amnok in 1225, pe drumul de intoarcere in patria sa, dupa colectarea tributului adus din partea Goryeo. Mongolii au dat vina pe regimul din Goryeo si au rupt toate relatiile interne. Folosindu-se de asasinarea trimisului, cavaleria mongola condusa de Ogedei Khan a cucerit mai multe castele in Pyeong’an si in Provinciile Hwanghae, inconjurand Gaegyeong, iar alte detasamente au mers spre sud, in Chungju, Provincia Chungcheong.

Ogedei Khan
Aceasta este prima dintre asa-numitele invazii mongole, precum si inceputul razboiului de treizeci de ani. Administratia Goryeo a dat in cele din urma 70 de kilograme de aur galben, 1300 de kilograme de aur alb, 1000 piese de imbracaminte, 170 cai, precum si cantitati masive de bunuri generalilor. In replica, fortele mongole s-au retras, lasand in urma 72 darugachi (guvernatori militari mongoli trimisi in Goryeo).

Cavaleria mongola

Choe Wu i-a asasinat pe cei 72 de darugachi si a mutat capitala pe Insula Ganghwa la estuarul Raului Han, dupa ce a decis sa puna capat relatiilor diplomatice cu mongolii. Taranii au primit ordin sa reziste impotriva mongolilor prin construirea cetatilor pe insule sau pe munte. Mongolii au trimis nenumarate trupe pentru a devasta statul si au pus presiune pe monarhul aflat pe Insula Ganghwa pentru a participa la Curtea Domneasca.

Insula Ganghwa

Au fost unii oameni, cum ar fi Hong-Bok-won si fiul sau, Hong Da-gu, care s-au predat fortelor mongole si au intrat sub dominatia mongola, prin crearea unei colonii pentru persoanele din Regatul Goryeo langa Seonyang-ul modern. Hong Da-gu, in special, a fost deosebit de activ atunci cand mongolii au atacat regatul. El a condus trupele Goryeo formate din dezertorii din campaniile duse impotriva Japoniei.
Taranii din Goryeo nu au primit sprijin din partea fortelor centrale si, astfel, ei nu au avut de ales, luptand impotriva mongolilor prin crearea de mecanisme de aparare autonome.
Fortaretele montane sau situate pe insule au fost utilizate ca cetati pentru rezistenta. Atacarea acestor cetati a reprezentat cel mai dificil rol pentru cavaleria mongola, a carui punct forte era razboiul mobil pe marile campii.

Fortele mongole s-au retras abia atunci cand Imparatul Gojong a convenit in cadrul celei de-a cincea invazii (din iulie 1253 pana in luna ianuarie a anului urmator) sa mearga la Gaegyeong si sa-l trimita pe Printul Chang la Curtea Regala a imparatului mongol. Dar fortele mongole au invadat mai tarziu pentru a sasea oara Goryeo, spunand ca regatul nu s-a predat cu adevarat din cauza ca ministrii regimului militar ai clanului Choe, inclusiv Choe Hang, un general din generatia a treia, nu s-au predat odata cu monarhul si printul. Comandantul-sef a fost Jalairtai.
“Istoria Goryeo” contine urmatoarele inregistrari cu privire la infatisarea sinistra a bataliei:
Mai mult de 206.800 barbati si femei au devenit prizonieri ai trupelor mongole in acest an (1254), iar numarul persoanelor masacrate nu poate fi estimat. Prin provinciile si judetele prin care am trecut, totul a devenit cenusa. Niciodata nu a fost atat de rau inainte de revolta trupelor mongole.
- Al 41-lea an al domniei Imparatului Gojong, “Biografia”, Istoria Goryeo

In final, monarhul a colaborat cu oficialul civil Yu Gyeong pentru a elimina fractiunea de rezistenta, dorind astfel sa faca pace cu mongolii. Choe Ui, al patrulea general al regimului Choe, a fost ucis in 1258, cu ajutorul oficialului militar Kim In-jun.
Printul Mostenitor Jeon (devenit mai tarziu Wonjong) a participat la Curtea Regala a mongolilor, a fagaduit pace si a promis distrugerea Castelului Ganghwa. Dar Yim Yeon, un militar civil al fractiunii de rezistenta, l-a ucis pe Kim In-jun si l-a contrazis pe Wonjong prin sustinerea rezistentei complete dupa castigarea puterii. Yim Yu-mu, fiul lui Yim Yeon, a fost asasinat cu sprijin de la mongoli in anul 1270, dupa mostenirea puterii de la tatal sau, astfel incat regimul militar s-a incheiat. Regimul relativ stabil al lui Choe a continuat timp de 100 de ani de la revolta oficialilor militari din 1170, dar s-a incheiat 62 de ani mai tarziu, odata cu a patra generatie.

Trupele Celor Trei Patrule de Elita ale fractiunii de rezistenta, care s-a opus ca monarhul sa mearga pe uscat si ca Printul Mostenitor sa participe la Curtea Regala mongola, au continuat lupta, conducand marina si deplasandu-se de la cetatile de pe Insula Ganghwa la Insula Jin si din nou la Insula Jeju. Aceasta a fost asa-numita insurectie a Trupelor Celor Trei Patrule de Elita.

Scurt istoric:

1215 – Mongolii cuceresc Imperiul Jin; multi Khitani au fug in regiunile din nordul statului Goryeo. Goryeo isi uneste fortele cu mongolii pentru a-i supune pe refugiatii Khitan.

1219 – Khitanii se predau trupelor unite din fortareata Kangdong, estul P’yongyang-ului.

1231 – O armata mongola condusa de Sartaq invadeaza Goryeo, sub pretextul razbunarii in urma uciderea unui diplomat mongol in 1225. In timp ce trupele mongole inainteaza catre Kaesong, Yu Songdan (1168 – 1232) negociaza pacea. Mongolii isi lasa guvernatorii militari (daruhaci) sa conduca Goryeo.

Sartaq si Alexander Nevsky.
1232 – Ch’oe U respinge propunerea de pace si muta capitala pe Insula Kanghwa.

1232 – 1270 – Razboiul cu mongolii continua. In timp ce capitala ramane pe bine-fortificata insula Kanghwa, taranii continua sa reziste in fata mongolilor, de multe ori intalnirile dintre cele doua tabere terminandu-se cu pierderi devastatoare.

1235 – 1251 – Este creata Tripitaka.

1236 – Este publicata “Hyangya kugop pang” (“Remedii de Urgenta ale Medicinei Populare”), prima compilatie coreeana de stiinte medicale autohtone.

1249 – Moare Ch’oe U. In plus fata de statutul sau de cel mai puternic conducator al Coreei, el este recunoscut ca un mare caligraf, alaturi de Kim Saeng (nascut in 711?), Yu Sin (decedat in 1104) si T’anyon (1070 – 1159).

1258 – Ch’oe Oi, ultimul dictator din familia Ch’oe, este asasinat. Autoritatea revine regelui.

1259 – Wonong (a domnit in perioada 1259 – 1274) devine imparat. Curtea regala decide sa incheie pace cu mongolii.

Mormantul Imparatului Gojong

Despre “Edictul Regelui Gojong” puteti citi aici: http://koreafilm.ro/blog/2011/01/comori-nationale-–-edictul-regelui-gojong-al-goryeo/
Despre “Tripitaka Koreana” puteti citi aici: http://koreafilm.ro/blog/2010/09/tripitaka-koreana-22959/

Surse: Wikipedia; “Columbia chronologies of Asian history and culture”, John Stewart Bowman; “The land of scholars: two thousand years of Korean Confucianism”, Jae-un Kang, Jae-eun Kang