PDF
Se ciupesc coarde de gayageum
sub prun
şi vântul aşteaptă
să apară
o voce de gisaeng pe aşternut de piatră,
departe s-o ducă, în zare s-o poarte
sub soare ce arde de dorinţă.
Doi ochi ce au iubit cândva
se pierd sub luna nestemată,
o poftă carnala, frison în piept,
un spasm şi-o tresărire, al inimii secret
doar ea, e singura ce-l ştie.
Sunet trandav în ceaţă
şi-un ţipăt scurt,
prelung,
s-au scurs din gemete aievea
pe portativ de cântece murdare.
Parfum de vise în somn de femeie curtezană,
efemer îşi poartă mireasma unei nopţi reci de vară .
O rochie sfâşiată şi stropi de sânge,
amurguri straine, atingeri de necunoscut,
iar buze cu roşu pictate
alunecă
şi freamătă.
Sursa foto: http://stella974.deviantart.com/art/Gisaeng-98320760
Un corp de tânără fecioară, pulsează,
săruturi şoptite, amoru-i interzis,
sunt stropi de inocenţă furată.
O noapte fără lună,
pe patul gol ea zace
şi-şi cântă povestea
ce i-a fost presarată.
Un evantai ce tremură pe suflet prăfuit
şi-o inimă ce plânge
de săruturi ce i-au fost furate
şi amintiri pe veci pătate.
Etern ea prizonieră şi el călău,
criminalul viselor sublime,
purtătorul cheii ce deschide
o uşă a libertăţii.
Se incarca...
21/12/2011 la 10:57 am
Wow, Cathie, superb poem :) Tematica gisaeng mă fascinează întotdeauna, e unul din elementele mele preferate din tradiţia coreeană, consider aceste femei nişte artiste desăvârşite. Eroina mea gisaeng, preferată, e Hwang Jin Yi :)
Şi ce bine arată cu diacritice! Penultima imagine e ft frumoasă, cred că e o pictură, nu?
21/12/2011 la 11:28 am
Erau foarte educate aceste kisaeng, cand ma gandesc ca scriau poezii in chineza, cand femeile nu aveau dreptul la instruiere, la educatie …
21/12/2011 la 12:10 pm
Da, Anca, erau foarte educate, ştiau poezie, muzică (cântau la multe instrumente), istorie, dans…
21/12/2011 la 4:15 pm
eu le consider superioare femilor de rand, chiar daca ”kisaeng” ascundeau multe… erau foarte invatate, si au un rol destul de important in istoria coreei :) eu le admir mult, si imi place sa le numesc ”pete de culori in joseon” si din cauza hainelor lor care ies in evidenta prin drame intr-o multime de culori sterse :))
21/12/2011 la 12:11 pm
Chiar şi pictură…nu degeaba erau numite haeohwa – “florile care cunosc cuvinte”.
21/12/2011 la 12:57 pm
:) Ce frumos.. :) Cu vremea asta de afara, melancolia imi prinde bine :D :*
21/12/2011 la 1:10 pm
Felicitari!
Ma bucur sa intalnesc aici astfel de articole cu informatii pretioase!
Cat de vasta este cultura Asiei, si cat de speciala este Coreea!
Eu sunt noua pe aici, numele meu este Maria, Maa mi se zice!
O zi buna tuturor!
21/12/2011 la 11:45 pm
Bine ai venit Maa:) Speram sa iti placa ce vezi pe aici.
22/12/2011 la 3:05 pm
Bine ai venit, Maria. :)
21/12/2011 la 2:07 pm
:) Am uitat sa precizez cand am postat recenzia ca este un subiect pe care de mult am vrut sa il ating si la fel ca pe tine Ana, ma fascineaza aceste femei.Stiam ca au mai fost recenzii postate legate de gisaeng, dar am zis sa imi incerc si eu norocul, sa imi exprim parerea.Multumesc pentru aprecieri.
21/12/2011 la 2:09 pm
Foarte bine ai făcut, a ieşit ft frumos. Poezia e superbă, imaginile la fel :)
21/12/2011 la 2:16 pm
Mersi, mersi:X aaa da, intrebasei mai devreme, penultima poza este un tablou, nu stiu sigur de cine e pictat, eu l-am luat de pe deviantart, toate sansele sa fie realizat de acea fata care a si psotat poza.Nu am vrut sa pun poze cu actrite cu rol de gisaeng,mi s-a parut mai frumos sa caut desene:)
21/12/2011 la 2:24 pm
E superb acel tablou :)
21/12/2011 la 3:33 pm
nu risti, nu castigi. felicitari, Cathie, ai votul meu :*
21/12/2011 la 9:19 pm
Mersi Laura:)
21/12/2011 la 3:48 pm
Intr-adevar foarte frumos, deosebit acest mod de exprimare prin versuri. in cazul in care va iesi cartea de poezii pe piata va puteti baza pe un cumparator in plus. Orice material ai urmari cu aceasta tematica, poezie, pictura, gisaeng, nu are cum sa nu te sensibilizeze, foarte educate dar de regula cu un destin trist, din pacate.
De altfel, trebuie sa spun, foarte interesante si captivante toate recenziile din ultima vreme, indiferent de subiect si in numar mare.
21/12/2011 la 9:22 pm
Multumesc:) Dupa ce m-am documentat mai bine asupra acestui subiect m-am decis ca poate ar trebui sa si incerc sa scriu pt ca prin intermediul serialelor, deocamdata, aceste gisaeng mi-au transmis foarte multe.Sper sa am posibilitatea sa si citesc cartile care trateaza aceasta tema.
21/12/2011 la 6:09 pm
waa..dupa o absenta de o saptamana e bine sa fii inapoi.intotdeuna mi s-au parut fascinante aceste gisaeng prin fiecare mic detaliu, iar versurile tale sunt sublime ca de obicei. daca nu ma insel ultimul tablou este realizat de shin yun-bok(stiu ca am citit despre el si am vazut tabloul,dar nu-mi amintesc sigur daca asta era) Oricum este o recenzie minunata, iar tu Cathie esti o persoana cu adevarat speciala. Multumesc foarte mult!^_^:*
21/12/2011 la 9:26 pm
Bine ai revenit deea:) da, ai dreptate ultimul tablou este unul din minunatiile facute de acest pictor.Majoritatea lucrarilor sale abordeaza subiectul gisaeng si din cate am citit in Painter of the wind este vorba despre el.Iti multumesc pentru cuvintele extrem de frumoase:*
21/12/2011 la 8:56 pm
Cathie,felicitari.Desi ti-am citit si alte poeme,acum am simtit ca trebuie sa-ti
acord , in afara de un VOT,si felicitarile pentru darul tau de a compune, de a insira pe foaie tot ce gindesti, caci tu o faci intr-un mod placut … o faci prin versuri, cu un talent
adevarat…iti doresc curaj in continuare in a – ti exprima emotiile ,iar noi sa avem bucuria de a te citi…
21/12/2011 la 9:27 pm
Multumesc frumos:) Ma bucur enorm ca reusesc sa transmit ceva prin ceea ce scriu.
21/12/2011 la 10:13 pm
Cathie, ai o recenzie foarte frumoasa, versurile sunt minunate,si eu sunt o persoana pe care viata de gisaeng a impresionat-o foarte mult, si am observat ca ele au avut un rol foarte important in istorie (au ajutat foarte mult in situatii dificile) , iar pregatirea lor aproape in toate domeniile este vasta , au un suflet bun si caritabil, ai un VOT de la mine, si te rog sa continui sa scrii, esti talentata
22/12/2011 la 3:25 pm
Ooo multumesc frumos Elena:) asa e, aceste femei se fac remarcate prin aerul misterios pe care il degaja si frumusetea lor care hipnotizeaza, pacat ca nu sunt suficient de apreciate.
22/12/2011 la 12:55 pm
Foarte frumoasa aceasta poezie, are viata, are tot ce trebuie, aveti mult talent fetelor!!
22/12/2011 la 3:12 pm
Si eu sunt fascinata de aceasta cateogorie sociala: gisaeng. E un amestec de tot ce poate fi mai bun si tot ce poate fi mai rau, in functie de cum privesti lucrurile. Pe de o parte erau educate, frumoase, apreciate, stiau multe, erau ca niste flori, iar pe de alta erau privite ca simple obiecte de unii si traiau singure, fara familie, de multe ori.
Cahtie, felicitari si vot!
Imaginile sunt superbe. Nu ma mai satur sa ma uit la ele. Si versurile imi plac foarte mult si cred ca prezinta foarte bine ambivalenta vietii de gisaeng.
22/12/2011 la 3:28 pm
Asa ma bucur ca am scris despre ele, ca merita sa le acordam din atentia noastra:)banuiam ca o sa placa pozele, sunt niste picturi deosebite si realizate cu multa grija si finete de mari artisti:) Multumesc mult:X