Cutiuţa cu surprize: Gujeolpan (I)

Încă din antichitate, oamenii din Orient ca şi cei din Occident, au fost pasionaţi de a conferi un sens numerelor. Pentru mulţi dintre occidentali, şapte reprezintă un număr norocos.Însă pentru asiatici numărul nouă este un număr norocos,mai ales când vine vorba de jocuri de cărţi. Asiaticii au percepţia că numerele de bază folosite în viaţa de zi cu zi, încep cu zero şi se termină cu nouă, în cicluri repetitive, acesta fiind şi motivul pentru care ei cred că numărul nouă este un număr favorabil.
În timpul dinastiei Joseon (1392-1910) se observă obiceiul limitării numărul de mâncăruri (namul- garnitură). Această limitare fiind făcută în funcţie de rangul social, fiind totodată un efort pentru a descuraja extravaganţa şi pentru a preveni risipa alimentelor.În timpul erei Shogun, Japonia a reglemetat şi ea numărul de sortimente de mâncare preparate în funcţie de clasele sociale.

Istoria gujeolpan datează încă din secolul 14, când imaginea gujeolpan a devenit asociată cu regalitatea Joseon. Îşi are originea în bucătăria regală coreeană, iar Gujeolpan nu este numele sortimentului de mâncare ci mai degrabă a recipientului în care este servit acest sortiment. Mot-á-mot cuvântul gujeolpan provine de la termenul “gu” care înseamnă nouă iar “jeol” şi “pan” se referă la cele nouă secţiuni divizate. Spre deosebire de majoritatea produselor alimentare coreene care sunt servite în vase de ceramică sau alamă, gujeolpan este servit în vase de lemn, lăcuite. Caseta de formă octogonală aduce puţin cu o floare. Poate fi decorată cu diverse desene, sculpturi precum şi cu pietre preţioase, mai ales perle.

Numărul 9 are o semnificaţie simbolică, el reprezentând sănătatea (utilitatea) fiind totodată cel care aduce armonie, acesta fiind unul din motivele pentru care gujeolpan era adesea servit la banchetele oficiale guvernamentale pentru nobili din ţară şi trimişii străini, în încercarea de a promova armonia. De exemplu, cuvântul “gujok”, are sensul literal de “nouă triburi” care reprezintă “întreaga naţiune”, şi “guchun” are sensul de “cele nouă ceruri” referindu-se la “întregul univers.” Palatul regal a fost cunoscut sub numele de “gujung gunggweol” adică “de nouă ori mai mare decât un palat obişnuit”, iar în vechime nobilii care aveau ranguri înalte, construiau case cu 99 camere.

Din cauză că societatea a tratat oamenii în funcţie de clasa socială din care făceau parte, aceştia au încercat prin toate mijloacele posibile să pară că au un statut social mai mare decât cel deţinut în realitate. Acordau o atenţie şi o grijă deosebită pentru a nu insulta un oaspete, păstrând astfel un nivel adecvat al ospitalităţii. Deci într-o astfel de societate, gujeolpan era un mod excelent pentru ca o gazdă să-şi trateze oaspeţii în mod fastuos.
Dintre cele nouă secţiuni dintr-o casetă gujeolpan, opt sunt utilizate pentru garnituri (umpluturi) iar secţiune rotundă, cea din centru este rezervată clătitelor. Gujeolpan este servit de obicei ca aperitiv (hors d’oeuvre) pentru că precede de obicei felul principal de mâncare, oaspeţii fiind liber să aleagă ce le pofteşte inima dintre umpluturile prezente în cutie, umpluturi care vor fi înfăşurat în clătite din făină de grâu (miljeonbyeong) .

Un platou viu colorat cu 8 sortimente de legume şi carne de vită tăiate în fâşii subţiri, servite cu clătite care sunt aşezate în centru. Umpluturile din cele opt secţiuni ale cutiei pot fi diverse: din carne de vită, ciuperci Shiitake, castravete sau dovlecel, praz, ridichi, morcovi, muguri de fasole (sau de bambus), albuş şi gălbenuş de ou.Umpluturile se înfăşoară în clătite, care se înmoaie în sos de soia sau muştar. Umpluturile pentru gujeolpan sunt de obicei uscate şi pregătite în prealabil, urmând apoi să fie aranjate în vas şi servite cu ceai sau băuturi alcoolice. Pregătirea corectă presupune acordarea unei atenţii deosebite la aranjarea diferitelor umpluturi servite culorilor şi realizarea armoniei între yin şi yang. Se folosesc ingrediente care reprezintă cinci culori diferite, astfel încât culorile să creeze o armonie plăcută ochiului.
Sigur numai experţii vor reuşi să obţină un echilibru între yin şi yang însă noi oamenii obişnuiţi ne putem concentra doar pe culoare, nu-i aşa?.

Clătitele, care sunt de culoare albă, vor fi plasate în partea centrală a vasului, în timp ce umpluturile de culoare negru, albastru (sau verde), galben şi roşu vor fi aranjate în secţiunile exterioare (sunt cele cinci culori tradiţionale ale stramoşilor coreeni).
Lichenul manna, un tip de ciupercă, este cel mai frecvent utilizat pentru culoarea neagră. Iar când nu se găseşte, cel mai folosit este castravetele de mare uscat. Pentru benzile galbene, se folosesc fâşii subţiri de gălbenuş de ou prăjit sau ardei gras galben. Albuşul de ou prăjit, rădăcini de clopoţel, rădăcini de lotus vor fi utilizate pentru culoarea alb.

Castraveţii, spanacul sau dovleceii vor fi utilizaţi pentru culoarea albastru sau verde verde iar ardeii graşi roşii sau morcovii vor fi utilizaţi pentru culoarea roşie.
Aceste ingrediente sunt pregătite la grătar sau sauté şi apoi tăiate fâşii subţiri (numai bune de înfăşat în micile clătite) şi aranjate artistic în secţiunile individuale ale cutiei. Recomanadabil este ca acest amestec nutritiv să fie echilibrat, adică să conţină carne, peşte, ouă, legume verzi şi chiar ciuperci.

Potrivit ideologiei orientale, sănătatea poate fi menţinută doar în cazul în care proprietăţile de rece sau cald ale diferitelor tipuri de alimente trebuie să fie in perfectă armonie cu trupul uman. Acesta ar trebui să fie un factor hotărâtor în prepararea umpluturilor care urmează să fie servit în gujeolpan.
Putem întâlni două sortimente de gujeolpan: primul este jin gujeopan preparat din carne de vită şi legume, iar cel de al doilea sortiment este mareun gujeolpan preparat din curmale japonez uscate, carne de caracatiţă uscată şi nuci de pin (acestea fiind servite ca şi snacks-uri pentru băutură).