Chang Rae-Lee – un scriitor de succes

Cum să scrii un roman după lecția lui Chang-rae Lee

Coreenii, oriunde s-ar afla în lume fac constant dovada perseverenței și a dorinței de perfecțiune, ei aleg sa trăiască dincolo de țara de origine, doar atunci când sunt determinați și obligați de condiții extreme, războiul sau persecuțiile politice.

Într-un clasament efectuat de o instituție abilitată și recunoscută pe plan international, Coreea de Sud se situează pe locul zece din punct de vedere al gradului de civilizație și de cultură de pe această planetă. Este un adevăr care ne determină să-i admirăm în continuare, să încercăm să-i cunoastem mai bine și să le urmăm modelul științei lor despre viață, atît cât se poate în viziunea noastră europeană. Experiența lui Chang–rae Lee, scriitor american de origine coreeană, este un bun exemplu la care ar trebui să medităm. Am aflat despre el citind romanul Zbor peste Long Island, apărut la editura Humanitas, anul trecut, tradus în limba română de Carmen Pațac.

Recunosc că povestea cărții nu m-a impresionat, în schimb arta scriiturii sale este demnă de cea mai mare admirație, pentru cei care vor să se initieze în acest domeniu, acest autor este cel mai bun profesor și ghid. Se cuvin cîteva date biobibliografice despre Chang–rae Lee, culese din referințele oferite de editori. Are 46 de ani, este considerat scriitor american deoarece la vîrsta de 3 ani pleacă împreună cu familia din Seul in America. A obținut licența în limba engleză în 1987 la prestigioasa Yale University din Oregon. În 1993, tot în cadrul acestei Universități i se conferă titlul de Master of Fine Arts, în creative writing, lucrează și astăzi ca director al Programului de masterat în creative writing la Princeton University (aviz celor interesați, il puteți avea ca profesor, dacă aplicați !!!).

Debutul său în literatură se produce în anul 1995, cu romanul Native Speaker, despre alienare și trădare, vazute de un imigrant coreean implicat în spionajul industrial american (această carte din punctul meu de vedere al admirației față de Coreea m-ar fi interesat cel mai mult ), primește pentru el 2 premii literare mult râvnite de toti ce care scriu – PEN/Hemingway Award si American Book Award.

Alte romane scrise de Chang –rae Lee în 1999 A Gesture Life, în 2010 The Surrendered.

Zbor peste Long Island, din 2004 s-a bucurat rapid de un succes internațional și a fost tradus în mai multe tări. Publicația New Yorker il consideră pe autorul acestei cărti unul dintre cei 20 de scriitori ai secolului XXI, după cum specifică redactorul roman pe supracopertă.

Dar ce se întîmplă în paginile ei?

Prin prisma unui american de origine italiană, Jerry Battle, este relatată istoria unei familii, traversată de evenimente dramatice, moartea soției, înstrăinarea copiilor, esecul în afaceri, dezastrul condiției de pensionar, într-un cuvint peisajul condiției unei familii de mijloc cu toate tribulațiile ei.

Acest Jerry, la 59 de ani, pilot pasionat în tinerețe, se hotărăște după momentul pensionării să-și cumpere un avion Cessna; cu el va survola deasupra ținutului din Long Island. În frecventele sale raiduri, în micuța carlingă va reconstitui lungi fragmente ale existenței, încercînd să-și limpezească atitudini, comportamente, opțiuni, alegeri, de cele mai multe ori sortite insuccesului.

Alternanța narațiunii, petrecute la sol/aer conferă tot farmecul acestei cărți. Este remarcabil modul cum știe să împletească existența personajelor prezente cu acelea invocate din trecut, printr-o tehnică bine gândită, de meșteșugar și artist al scriiturii.

Am așteptat cu insistență să descopăr câteva elemente care să-i trădeze originea sa de coreean, am găsit doar cîteva indicii, respectul pentru familie, dorința de a păstra unitatea ei, imposibil de realizat în circumstanțele date, apelative comune si proprii, răzletite.

Iată o idee, exprimată despre familie, în momentul in care Jerry Battle reușește să-și găsească tatăl, fugit din azilul în care își petrecea amurgul zilelor, contra voinței lui.

,,Și dacă familia este cea la care s-a referit asistenta din ambulanță, cuvântul care începe cu ”f”, folositor în toate –mprejurările, este cu adevărat tot ce ne-a mai rămas și, la fel ca toti ceilalți, nu mai sunt sigur dacă e un lucru care să te-ncurajeze sau ceva deprimant, desi poate că, in final, nu asta e ideea. Trebuie să mărturisesc că, atunci cînd credeam că batrînul se duce, că dă ortul popii, că-și dă ultima suflare, nu prea simțeam dragoste față de el. Eram destul de sigur pe mine si rațional, asta-i tot ce pot să spun și nu-i o scuză. Ce sugerează această situație cu privire la familii în general, sau la a noastră în particular ori numai în legatură cu bietul de mine este faptul că, în timp ce profeții ne învață că suntem binecuvintați cu suficientă iertare și că putem răspîndi virtuțile și fericirea în jurul nostru, în toată lumea (cu siguranță nu în cazul unei singure persoane), de obicei, n-o facem, chiar deloc, totul ramânând o pură posibiliate, Iar cei ce sunt cel mai adesea martori în astfel de situații și au de îndurat prăpastia dintre potențiala noastră exaltare și comportamentul jalnic, din realitate, sunt exact cei pe care de fapt îi iubim cel mai mult, sau ar trebui să-i iubim”.

Dar este evident că fondul său genuin, moștenirea genetică, trecută prin filiera culturii americane au dat ca rod un astfel de talent și mă intreb, dacă Chang-rae Lee ar fi scris unul dintre romanele menționate în coreeană, ar mai fi avut un astfel de răsunet și de succes?

Fiți siguri, că știu deja răspunsul!