Concurs KF: Muhyul – sau victoria asupra unui destin potrivnic

„Curând vei înfăptui cele pentru care te-ai născut. De ce arăţi aşa sumbru? Când părăseşti Buyeo, nici măcar să nu priveşti înapoi… Gândeşte-te doar la destinul tău… acesta e ultimul lucru pe care îl poţi face pentru a fi un bun fiu.”  Cu aceste cuvinte se despărţea lady Yuhwa de Jumong, fiul născut sub auspiciile strălucitoare ale păsării cu trei picioare din soarele Buyeo. Jumong a părăsit Buyeo cu oamenii săi, şi-a asumat destinul măreţ ce-i fusese prevestit şi a întemeiat un regat, luptând pentru Goguryeo până în ultimele clipe ale vieţii.

I-a urmat Yuri, un rege tânăr al unui regat abia înfiripat, un prinţ sensibil şi deschis, privit de mulţi cu neîncredere şi nevoit să ducă o politică de echilibru între pretenţiile de suzeranitate ale puternicului vecin, regele Daeso al Buyeo, tulburările interne din fostul regat Han – acum Xin – propriile vise de unificare a teritoriilor Vechiului Joseon şi duşmănia nobililor din Goguryeo, obişnuiţi să aibă multe drepturi şi ocrotirea regelui, dar nu şi obligaţii faţă de acelaşi rege. În această atmosferă nesigură i se naşte regelui Yuri al treilea fiu, Muhyul, iar prevestirea vrăjitoarelor la naşterea prinţişorului este înfiorătoare: destinul lui e să-şi omoare părinţii, fraţii, chiar şi propriul fiu, şi să distrugă Goguryeo. Iniţial regele Yuri nu crede această profeţie oribilă; apoi regina, după naşterea grea şi îndelungată, moare, semne nefaste apar peste tot, populaţia se răscoală şi nobilii îl somează pe rege să ia măsuri pentru îmbunarea zeilor. Yuri cedează aparent şi anunţă că îl va sacrifica zeilor pe noul-născut, cerându-le în schimb nobililor supunere faţă de tron (câtă viclenie politică!). Într-o ceremonie publică Yuri pare să-l ucidă pe micuţ, potolind astfel apele tulburi ale politicii interne; dar în ascuns îl salvează şi-l încredinţează fiului său, Haemyong, pentru a-l duce departe pe noul-născut: departe de Palat şi de soarta lui groaznică.

Aşa începe „Land of the Wind / Kingdom of the Wind”, povestea lui Muhyul, nepotul lui Jumong.

Dacă Jumong, conştient de greutăţi, îşi asumase propriul destin strălucit şi îl dusese la capăt cu o stăruitoare voinţă, Muhyul creşte neştiut de nimeni, fără să aibă habar de profeţii, destine sau interese politice. Educat să devină un mărunt pictor al peşterilor unde e înmormântat regele Jumong, singura lui dorinţă e de a părăsi acele peşteri pentru a sta între oameni, pentru a se bucura de viaţă. Întâmplarea, însă, îl împinge pe Muhyul pe un drum neaşteptat. E nevoit să atingă Sabia Paradisului; oricât s-a zbătut apoi – şi a reuşit – regele Daeso să obţină acea sabie, spiritul ei trecuse deja în Muhyul, în ale cărui urechi răsunaseră tobele victoriei (nu voi dezvălui semnificaţia Sabiei Paradisului, dar e un element-cheie în economia poveştii). Alături de prietenul său, Maro, Muhyul ajunge în anturajul prinţului moştenitor Haemyong. Haemyong îl ocroteşte pe tânărul şi năvalnicul Muhyul, îl apără până într-atât încât îşi pierde poziţia de prinţ moştenitor; dar aprinde în mintea acestuia visul Vechiului Joseon, necesitatea de a lupta împotriva trufaşului rege Daeso, şi îi inspiră o profundă loialitate.

Când Haemyong moare, loialitatea faţă de nefericitul prinţ îl ridică pe Muhyul împotriva regelui Yuri, pe care îl consideră singurul responsabil de moartea lui Haemyong. Dorinţa de răzbunare îl menţine în viaţă şi-l face să treacă de partea Buyeo. În Buyeo îşi face prieteni şi dragostea înmugureşte; în slujba Buyeo ajunge chiar în două rânduri la un pas de a-l ucide pe regele Yuri, atrăgându-şi laudele regelui Daeso şi surâsul satisfăcut al zeilor ce-i hărăziseră soarta de a-şi ucide părinţii şi fraţii. Până află că greşise, şi remuşcările îl întorc împotriva Buyeo, veşnicul duşman al ţării sale; până când află adevărul asupra naşterii şi al destinului său nefast, în condiţiile în care semnele rele reapăruseră, locuitorii capitalei Gungnae mureau pe capete iar pereţii caselor erau plini cu desene înfăţişând propria sa poveste – a prinţului născut pentru a-şi distruge familia şi ţara.

Atunci Muhyul se revoltă împotriva destinului şi a zeilor nemiloşi, încearcă înverşunat să şteargă desenele incriminatoare, de parcă ar fi vrut să-şi distrugă, odată cu desenele, şi soarta hărăzită de zei; udă peretele cu propriul sânge izvorât din mâinile rănite iar peretele începe să plângă cu lacrimi de sânge, de parcă zeii îi primiseră jertfa. De aici Muhyul are în faţă două căi: să fugă cu iubita lui departe de Goguryeo şi să trăiască împreună o viaţă liniştită, ori să rămână pe loc şi să-şi apere familia şi ţara, riscând să-şi piardă iubirea. Sprijinit de prieteni, el alege să rămână şi să lupte: pentru familie, pentru ţară, dar şi pentru iubirea devenită imposibilă.

Nu voi povesti filmul (care trebuie văzut, revăzut şi savurat scenă cu scenă); mă voi limita la a-l descrie pe prinţul Muhyul într-un singur cuvânt: uman. Prin curajul de a se lua la trântă cu soarta, de a o înşfăca de păr şi de a-i pune genunchiul pe grumaz, Muhyul este şi un erou sublim; dar esenţa lui este pur umană. Muhyul trece printr-o multitudine de stări sufleteşti: râde şi plânge, se miră şi se întreabă, iubeşte, urăşte, se bucură şi se întristează; e îndurerat, revoltat, mulţumit, înverşunat, neputincios ori fericit; e năvalnic şi încăpăţânat (încât uneori prietenii îl opresc cu forţa de la vreo acţiune pripită); dar e loial iubirilor şi urilor sale, şi încearcă să se debaraseze de sentimente ca pica şi ranchiuna (pe care le recunoaşte deschis). Pe parcursul a 35 din cele 36 de episoade ale serialului, Muhyul parcurge un drum greu; ca personaj de film, atât fizic cât şi psihic, rolul său este extrem de solicitant pentru orice actor. Dar nu orice actor i-ar fi putut da viaţă într-un mod atât de strălucit ca Song Il Kook. Pe lângă faptul – rar, dacă nu unic! – că actorul îşi face personal scenele de călărie şi tragere cu arcul (s-a şi accidentat la filmări, pierzându-şi o dată cunoştinţa în urma unei căzături cu calul pe un teren îngheţat), în „Regatul Vântului” Song Il Kook dă întreaga măsură a măiestriei sale actoriceşti, a maturităţii artistice depline. Scena peretelui din episodul 17 e zguduitoare, demnă de un Oscar – şi nu-i singura! Song Il Kook e un actor complet şi un perfecţionist; supranumit de critici şi de fani „actorul cu o mie de feţe”, nu văd cine l-ar fi putut înlocui în rolul prinţului Muhyul, care-i este potrivit ca o mănuşă. Song Il Kook ESTE prinţul Muhyul; dacă Song Il Kook n-ar fi existat, el trebuia inventat; şi chiar dacă n-ar fi jucat niciodată nimic altceva decât superbul prinţ Muhyul, Song Il Kook tot ar fi rămas pe vecie  în inimile noastre.

Post Scriptum: se cuvine totuşi să lăudăm şi prestaţia excepţională a echipei de şoc a serialului. Regizor, Kang Il Soo (Sea God); scenarist, Choi Wan Kyu (Jumong, Lobbyist); Lee Jong Won – Haemyong (Terms of Endearment, Kim Suro); Jung Jin Young – Yuri (Dong Yi); Kim Byung Gi – Sangga (Jumong, Gye Baek, Merchant Kim Man Deok); Jung Sung Mo – Baegeuk (Queen Seondeok); Kim Jae Wook – Chubalso (Bad Guy, Coffee Prince); Kim Sang Ho – Mahwang (City Hunter); Han Jin Hee – Daeso (Terms of Endearment); Choi Jung Won – Yeon; Oh Yoon Ah – Hye Ap, ca să amintesc doar nume familiare publicului român.