Nu e un experiment facut de nord coreeni, nu e o mutatie genetica, nu e un miracol si nici o ciudatenie. E nord coreean prin adoptie. Vorbesc despre James Joe Dresnok, un soldat american care a dezertat in Coreea de Nord. El e nord coreeanul cu ochi albastri.
Documentarul 푸른 눈의 평양시민 ( in coreeana: A Blue-Eyed Pyongyang Citizen; de aici si numele articolului meu) sau Crossing the Line, il are in prim plan pe acest american, care in 1962 a dezertat in comunista Coree de Nord.
Filmul documentar a fost regizat de Daniel Gordon si Nicholas Bonner si prezentat la Festivalul de Film Sundance in 2007. Povestea dezertorului Dresnok a fost narata de actorul american Christian Slater, iar documentarul a fost nominalizat pentru premiul Grand Jury Prize in cadrul Festivalului de Film Sundance. Daniel Gordon mai are inca doua documentare despre Coreea de Nord: A State of Mind si The Game of Their Lives (despre care va voi vorbi curand).
Mai pe scurt, documentarul prezinta viata lui Dresnok inainte si dupa dezertare, gandurile lui despre tara in care s-a nascut si tara in care traieste, despre sotia si copiii lui. Este prezentat si alaturi de un alt dezertor american, Charles Robert Jenkins, care in timpul filmarilor s-a intors in Japonia pentru a fi cu sotia lui, Hitomi Soga (o victima a rapirilor facute de Coreea de Nord).
James Joseph Dresnok s-a nascut in 1941, in statul american Virginia. In copilarie a dat pieptul cu divortul parintilor, plecarea mamei si fratelui mai mic, plasarea lui intr-un orfelinat si renuntarea la scoala. Acesta s-a inrolat in armata la 17 ani.
Primul lui serviciu militar, in Germania de Vest a durat 2 ani. La intoarcere a aflat ca sotia l-a parasit pentru altul, iar in urma acestei vesti s-a reinrolat, de data aceasta fiind trimis in Coreea de Sud. A fost soldat intr-una dintre unitatile care aparau Zona Demilitarizata, la inceputul anilor 60. La scurt timp dupa sosirea in Coreea de Sud, el si-a parasit postul de mai multe ori, a falsificat ordine care ii dadeau voie sa paraseasca baza militara, doar pentru a se distra. Nevrand sa-si asume responsabilitatea pentru faptele sale si sa-si accepte pedeapsa, pe 15 August 1962 (acum exact 49 de ani), in timp ce ceilalti soldati erau in pauza de pranz, el a fugit peste un camp minat in lumina zilei spre teritoriul Coreei de Nord. El a fost rapid interceptat de soldatii comunisti, dus cu trenul in Phenian si interogat.
Despre decizia lui spune: Eram satul de copilaria mea, de mariajul meu, de viata militara, de tot. Eram terminat. Aveam doar un loc in care sa ma duc. Pe 15 august, la amiaza, in plina zi, cand toti luau pranzul, am pornit la drum. Da, mi-a fost frica. O sa traiesc sau o sa mor? Cand am calcat pe terenul minat si l-am vazut cu proprii mei ochi, am inceput sa transpir. Am trecut de el, in cautarea noii mele vieti.
In Coreea de Nord, a cunoscut alti dezertori americani (in total au fost 6) cu care a trait si cu care a participat in activitati de propaganda, sustinand guvernul nord coreean. Au aparut pe copertile unor reviste si mesaje inregistrate cu vocile lor s-au difuzat la granita, pentru a convinge soldatii sa dezerteze. Totusi, acesti americani nu vroiau sa ramana in Coreea de Nord pentru totdeauna. In 1966, patru dintre ei au incercat sa ceara azil Ambasadei Uniunii Sovietice din Phenian, dar au fost imediat predati autoritatilor nord coreene. Dupa aceasta intamplare, Dresnok s-a hotarat sa se stabileasca in Nord.
Din 1978, a facut parte din distributia mai multor filme nord coreene propagandiste. El e cunoscut printre prietenii lui coreeni ca si Arthur, numele personajului sau din Unsung Heroes, unde interpreteaza un infractor american. El a tradus in engleza si cateva dintre cartile scrise de liderul etern Kim Il Sung.
De cand s-a stabilit in Coreea de Nord, a fost casatorit de doua ori. Prima data cu romanca Doina Bumbea (despre care va voi vorbi pe larg intr-o alta recenzie), cu care are doi fii, Ricardo si Gabriel. Doina Bumbea a fost rapita de Serviciile Secrete Nord Coreene, cu scopul de a o forma ca spion. Ministerul de Externe al Romaniei a cerut informatii despre acest caz in 2007 (se spune ca autoritatile romane stiau de situatia Doinei Bumbea inca din anii ’90 dar au pastrat linistea) si nu au primit niciun raspuns. Intre timp, Doina Bumbea a murit de cancer la plamani.
Fiul cel mic din relatia cu Doina Bumbea, Gabriel, (apare in documentar) studiaza la Universitatea de Studii Straine din Phenian, unde tatal lui a predat engleza in anii ’80. El se considera coreean si vrea sa intre in serviciul diplomatic. Fiul cel mare, Ricardo, este fochist conform speselor lui Charles Jenkins.
James Joe Dresnok traieste in prezent cu cea de a treia sotie, fiica unei nord coreence si a unui diplomat togolez, intr-un apartament din Phenian, cu baiatul lor (nascut in 2001) si cei doi din casatoria cu Doina Bumbea. Sanatatea lui e subreda, are probleme cu inima si ficatul, fiindca bea si fumeaza peste masura. A declarat in documentar ca nu vrea sa plece din Coreea de Nord si ca nicio suma de bani nu-l va convinge sa se reintoarca in Vest.
Prima parte a documentarului:
Surse: wikipedia, evz.ro
17/08/2011 la 4:49 pm
Wow!
Nici nu credeam ca exista oameni din occident care au dezertat in Coreea de Nord!
Foarte interesant si sper ca aflu mai multe. :)
17/08/2011 la 5:50 pm
multumim, Oana :)
17/08/2011 la 7:47 pm
Incredibil! Este absolut adevarat si este uimitor ca stiti atat de multe detalii. Doina Bumbea este sora sotului meu iar nordcoreeanul cu ochi albastrii este nepotul nostru. Daca doriti sa stiti si alte amanunte contactati-ne si vi le oferim. Multumim pentru aceasta recenzie. Este important pentru noi si va multumim pentru atentie.
20/08/2013 la 1:06 pm
Doamna Ileana Bumbea, cum as putea intra in legatura cu dvs., in numele unui reporter englez care scrie o carte despre Coreea de Nord si care este interesat de povestea cumnatei dvs? As putea sa va rog sa imi scrieti pe sorana.stanescu@gmail.com? Va multumesc mult!
17/08/2011 la 8:50 pm
multumim pentru recenzie :)
17/08/2011 la 9:02 pm
Multumim pentru informatii Oana! Dupa parerea mea barbatul a cazut din lac in puţ. Si are un chip ca a unui ofiter nazist din filmele ce prezinta al doilea razboi mondial. Oare cati romani au trait in Coreea de Nord? Cred ca in era comunista s-au dus mai multi acolo.
18/08/2011 la 10:38 pm
Dresnok se baza pe faptul ca nu va sta mult in Coreea de Nord, ca va putea ajunge din DPRK in URSS fara nicio problema, dar norocul nu a fost de partea lui…
despre alti romani sa fi trait in Nord nu stiu, dar ma mai interesez! :)
multumesc ca ma citesti! ^^
18/08/2011 la 9:05 am
Foarte interesant, cel puţin despre româncă nu ştiam nimic. Aştept în continuare şi alte informaţii. Mulţumesc!
18/08/2011 la 10:27 pm
despre Doina Bumbea o sa scriu in detaliu intr-o alta recenzie, cat de curand! :)
18/08/2011 la 10:02 am
Waw! Este o recenzie extraordinară! Nu ştiam nimic despre asta. Oare ce îi atrage când vine vorba de Coreea de Nord? Felicitări Oana!
Your fan.:-x:-x
18/08/2011 la 10:31 pm
cred ca nimic nu-i atrage… decizia barbatului din articol a fost luata fara sa se gandeasca prea mult la consecinte, zic eu!
multumesc pentru felicitari! :D
18/08/2011 la 10:36 pm
Cu multă plăcere Oana!:-x
19/04/2013 la 2:26 pm
Mai e si faptul ca in anii 60 si inceputul anilor 70 Coreea de Nord era de fapt mai prospera decat Coreea de Sud, si e posibil sa nu fi fost chiar atat de rau ca acum. Saracia lor de lumea a treia din ziua de azi e datorata majoritar caderii URSS-ului, pt ca erau dependenti de ei in importuri, dar si armatei monstruos de mari intretinute din bani publici. In 70′ conditiile acestea nu existau, si oricat de greu de crezut pare, Phenian era mai dezvoltat ca Seoul si Coreea de nord era mai bogata atunci decat acum. In film Dresnok spune ca nu isi regreta actiunile, si sincer il cred avand in vedere ca in America a fost un orfan si un copil al strazii, iar dictatura nord coreeana l-a primit cu bratele deschise…
Pentru doamna Bumbea, sper din tot sufletul sa va intalniti nepotii, (daca Gabriel chiar ajunge diplomat poate va fi trimis undeva in vest de exemplu…) oricat de greu ar fi ca o persoana sa traverseze granitele nord-coreene.
18/08/2011 la 10:35 am
Gabriel James Dresnok, baiatul blond cu ochii albastrii, si Ricardo Theodore Dresnok sunt copiii Doinei Bumbea, sora noastra, o pictorita de succes a carei viata a fost furata, destinul ei a fost frant de regimul comunist. Ne luptam sa ne intalnim nepotii. Acesta este visul nostru.
21/12/2011 la 2:03 am
Sper sa aveti noroc!!!!!..poate acum ca a murit nemernicul ala se schimba ceva!
18/08/2011 la 10:46 am
Oana, ft ft interesant, mulţumim pt informaţii. E de văzut şi documentarul.
Mi se pare incredibil că doamna Ileana Bumbea este chiar cumnata Doinei Bumbea, poate ne spune mai multe. Doamnă, sper să ajungeţi să vă întâlniţi nepoţii :)
18/08/2011 la 10:57 am
Va multumesc mult. Acesta este visul nostru : intr-o zi sa ne putem intalni nepotii. Pentru acest vis luptam de mult timp si stim ca intr-o zi se va indeplini.
18/08/2011 la 11:00 am
Cu siguranţă se va împlini :)
18/08/2011 la 10:55 am
James Joe Dresnok este tatal lui Gabriel si Ricardo Dresnok, si este si el blond cu ochi albastrii. In filmul documentar Crossing The Line apare baiatul Gabriel Dresnok.
18/08/2011 la 11:03 am
In filmul documentar Crossing The Line, in una din imaginile din incaperea unde se afla James Dresnok impreuna cu actuala sotie cu baiatul ei si cu Gabriel Dresnok, in camera, pe unul din pereti, apare un tablou facut de Doina Bumbea pentru copiii ei, un tablou ca catelusi dintr-un desen animat , tablou pe care familia Dresnok il afiseaza pe perete doar la ocazii speciale pentru ca in in mod normal este interzis sa se afiseze pe perete tablouri mai mari in dimensiune decat tablourile cu tovarasul Kim Jong Il si cu tatal lui Kim Ir Sen.
18/08/2011 la 12:12 pm
Imi pare atat de rau sa aflu trista poveste a Doinei Bumbea si sper ca o sa reusiti sa va intalniti cu nepotii si imi pare si mai rau ca pana acum nu am stiut despre asta. Dupa parerea mea ar trebui sa se faca ceva si pe cale oficiala.
Nu in ultimul rand multumim pentru detaliile pe care ni pe impartasiti.
18/08/2011 la 11:04 am
Bună ziua doamna Bumbea! Vă doresc din tot sufletul să vă întâlniţi nepoţii. Dumnezeu să vă ajute!
18/08/2011 la 12:36 pm
Absolut impresionant! Felicitari Oana ca ai deschis acest subiect!
Doamna Bumbea cuvintele dumneavoastra m-au emotionat. Ar fi frumos sa ne puteti spune mai multe. Cred ca e ingrozitor sa astepti zeci de ani sa-ti vezi rudele si desi totul pare simplu azi, sa fie atat de greu. Nimic nu e imposibil, dar uneori drumul e mai greu decat ne-am dori.
Dumnezeu sa va ajute sa va impliniti visul si sa va vedeti macar o data nepotii!
18/08/2011 la 12:36 pm
Doamna Bumbea, va doresc succes sa reusiti intalnirea cu nepotii. Am mai auzit despre japonezii si sud-coreenii rapiti de nord-coreeni, dar nu m-am gandit niciodata ca si o concetateana noastra a ajuns la o astfel de soarta.
18/08/2011 la 2:28 pm
Foarte interesant! Multumim mult! Waaa…chiar super! :D O sa vad saptamana viitoare documentarul!
18/08/2011 la 10:48 pm
chiar sa-l vezi! :D e filmat si in afara si inauntru…
e dragut sa vezi locuri din Pyongyang “live”! :))
19/08/2011 la 12:06 am
Multumim! James Dresnok era foarte tanar atunci cand a dezertat, era soldat speriat de razboi, teribilist, a facut acest gest ca sa scape de pedeapsa pe care i-ar fi dat-o superiorii lui din armata americana pentru ca a fost la prostituate, gestul lui a fost mai mult o revolta si o atitudine teribilista de adolescent, nu a gandit prea mult la consencinte. A ramas in lagarul nord-coreean si s-a adaptat sistemului respectiv, a incercat sa se identifice cu nord coreenii. Viata Doinei a fost furata, a fost mintita ca i se ofera un contract ca sa deschida o expozitie in Japonia si un loc de munca sa conduca o galerie de arta, dar in schimb a fost deturnata de la drumul ei, a fost fortata sa urce intr-un avion care a dus-o la Phenian in lagar si oricat de multe incercari a facut ca sa scape din infern nu a mai reusit, acolo a murit. Ea nu s-a adaptat sistemului, s-a opus permanent,a fost o rebela, a fost silita sa se casatoreasca cu James Dresnok, obligata sa faca copii care sa fie crescuti si formati in mentalitatea nord-coreeana. Familia a cautat-o cu disperare, foarte multi ani, 30 de ani a sperat ca va avea o informatie despre soarta Doinei. Gabriel Bumbea si-a iubit foarte mult sora, Doina a dat numele fratelui ei unuia din copii Gabriel Dresnok. Doina a fost victima unui plan diabolic pus la cale de Kim IR SEN si adeptii lui, in anii 1970-80 , plan prin care s-au rapit femei de rasa caucaziana si asiatica , de preferinta frumoase si educate, cu scopul de a le fura identitatea, de a le forta sa invete spionii nord-coreeni despre limba si obiceiurile din tarile din care proveneau, de a le surge de informatii si de a le folosi ca material biologic, fortate sa faca copii care sa fie crescuti ca nord coreeni si indoctrinati cu comunism, ca sa poata fi folositi ca si spioni in alte tari. Au fost rapite 29 femei din Europa, din Franta, Olanda, Germania, Italia, Romania, o iraniana, o thailandeza, si multi barbati, 87 japonezi, sute de mii de coreeni din Coreea de Sud, Doina este singura europeana pentru care exista dovezi clare privind identitatea ei dar a carei disparitie nu o recunoaste nici Romania si nici Nord -Corea.
19/08/2011 la 1:22 am
D-na Ileana, buna seara! Cand am vazut comentariile dvs. la articol nu mi-a venit sa cred ca cineva din familia Doinei Bumbea a citit aceasta recenzie; am fost placut surprinsa, nici nu ma asteptam la asa ceva!
Am aflat despre rapirea Doinei Bumbea doar cu cateva zile in urma, cand cautam informatii despre acest documentar si despre James Dresnok, din articolele scrise de jurnalistii de la Evenimentul Zilei. Vreau sa va transmit ca imi pare rau pentru ceea ce i s-a intamplat d-nei Doina, pentru faptul ca guvernul nostru nu a actionat la momentul potrivit si nu s-a implicat mai mult in aceasta situatie!
Sper doar, ca acum, norocul sa fie de partea dvs. si sa va intalniti nepotii!
Va multumesc ca ati citit acest articol si va multumim pentru informatiile pretioase pe care le-ati lasat aici!
19/08/2011 la 7:35 am
Cu placere! Laurentiu Mihu , pe atunci jurnalist la Evenimentul Zilei, in martie 2007, a fost primul jurnalist si atunci, singurul, care a crezut povestea noastra, care a cercetat si mai mult chiar a descoperit foarte multe informatii pretioase, si singurul roman care a fost alaturi de noi, este prietenul nostru. In 2006 a mai aparut un articol la Antena 1, dar nu a prea a avut impact asupra publicului. Articolul scris de Laurentiu Mihu a tinut prima pagina in toate ziarele din Japonia si Coreea de Sud, si in multe publicatii din lume, asa ca aceasta a fost sansa noastra de a lua legatura cu oamenii care au intalnit-o pe Doina si care au dovedit fara tagada ca femeia de origine romana din lagarul nordcoreean este Doina Bumbea. Dar aceste dovezi nu sunt suficiente pentru guvernul roman, sunt suficiente doar pentru guvernul nipon si pentru cel din Coreea de Sud si pentru cel din Thailanda, chiar si pentru Statele Unite, dar nu pentru Romania. Scriitorul Charles Robert Jenkins a fost unul din cei patru dezertori americani ramasi in lagarul nord coreean dar care a avut noroc sa fie eliberat dupa 40 de ani de prizonierat de catre guvernul japonez , el este sotul lui Hitomi Soga, o femeie japoneza rapita de nordcoreeni in anii 1970-80.
19/08/2011 la 8:45 am
Documentarul Crossing The Line realizat de regizorul Daniel Gordon, cameramanul Nicolas Bonner, in naratiunea lui Cristian Slater, este un film studiat cu atentie, interviul luat lui Dresnok a fost aprobat de autoritatile comuniste de la Phenian, cu foarte mare greutate, doar ca pretext pentru propaganda comunista, ca protest la afirmatiile lui Charles Jenkins care odata ajuns in Japonia si-a scris memoriile si a adus acuze grave nord-corenilor si chiar lui Dresnok pe care l-a acuzat de violenta, Jenkins a dat in vileag multe incalcari ale dreptului omului, multe amanunte din viata petrecuta in lagar. Dar meritul imens al regizorului Daniel Gordon este acela ca, sub pretextul unui film propagandistic, a realizat un documentar reusit in care realitatea nu a fost deformata, nu a fost partinitor, adevarul a fost respectat cu sfintenie, documentarul s-a bazat pe cercetari meticuloase. Documentarul a starnit comentarii aprinse in Asia si America, a castigat premii la festivalurile de film din Coreea de Sud si din Germania.
Singura dezamagire este ca nimeni din Romania nu a dorit sa realizeze o subtitrare in romana pentru acest film.
19/08/2011 la 10:11 pm
Impresionanta lectie de istorie vie!Oana tu continui sa ma uimesti de fiecare data ! Daca e vorba de teribilismul varstei este de inteles ,cred ca nici un om cu scaun la cap nu ar pleca de bunavoie in acel infern! Doina a fost o femeie frumoasa nici el nu arata rau in tinerete,deci copii sant frumosi! Speranta,rabdaresi putere Ileana,poate visul tau va deveni realitate!