![Ana-Maria Ruse [KF]](http://koreafilm.ro/blog/wp-content/uploads/2014/09/eu-50x50.jpg){kind=avatar}
PDFCuvântul „haenyo” -해녀 poate fi tradus ca „femeia mării”, şi se referă la femeile scufundătoare de meserie, originare din insula Jeju, Coreea de Sud. Aceste femei sunt reprezentantele structurii matriarhale a familiilor din Jeju. Ele mai sunt numite „sirenele din Jeju”, pentru sunetul pe care îl scot atunci când revin la suprafaţă pentru a elibera dioxidul de carbon, şi a inhala oxigen proaspăt.
Statuia femeii haenyo din insula Jeju
Înainte de secolul al 19-lea, scufundatul era practicat în general de bărbaţi, dar în timp a devenit neprofitabil pentru aceştia, din cauza taxelor mari pe care erau nevoiţi să le plătească, spre deosebire de femei. Ele au preluat meseria de scufundător (care era considerată cea mai umilă slujbă), şi, datorită dependenţei de produsele marine din aproape toate zonele din Jeju, au devenit cele care întreţin familia. Se putea spune şi că femeile erau mai potrivite pentru o astfel de muncă, fiind mai suple şi putând înota mai uşor decât bărbaţii, aşa că deveneau uşor „capul familiei” în locul acestora.
Scufundătoare vânzându-şi marfa oamenilor de pe coastă, zilele noastre
Spre deosebire de scufundătorii pasionaţi, care sunt bine echipaţi când se aventurează în adâncimile mării, femeile haenyo au nevoie doar de un obiect care pluteşte, şi care le ajută să găsească locul atunci când vin la suprafaţă, o unealtă cu care să desprindă fructele marine de pe roci, şi o plasă în care să ţină prada. Echipamentul constă într-un costum impermeabil, de cauciuc, şi ochelari de protecţie. De regulă femeile lucrează în grupuri, iar în pauze fac focul pe plajă, unde se usucă şi stau la poveşti.
Pe lângă culesul de fructe de mare, femeile scufundătoare erau interesate de problemele sociale şi culturale ale ţării. În timpul perioadei colonizării japoneze, au condus campanii anti-japoneze şi au înfiinţat cooperative de prezervare a resurselor marine şi a culturii haenyo. Au fost premiate pentru rolul lor în campania anti-japoneză, şi a fost construit un monument în onoarea lor, şi un parc în Hado-ri, Jeju (vezi mai sus statuia).
Astăzi ele sunt văzute ca şi gardieni ai mării, şi păzitoare ale mediului ecologic marin.
Pe insula Mara, unde produsele marine erau principala sursă de venit înainte ca şi turismul să se dezvolte, rolurile în societate erau practic inversate. Bărbaţii aveau grijă de copii şi făceau cumpărăturile, în timp ce femeile aduceau banii în casă, din vânzarea produselor. Această evoluţie a societăţii s-a ciocnit de cultura confucianistă a Coreei, care trata în general femeile ca fiind inferioare bărbaţilor. Astfel, administraţia Seulului a încercat, fără succes însă, să interzică femeilor să mai facă scufundări ca un mod de a-şi duce traiul, motivând prin faptul că îşi arată în mod ostentativ pielea la malul mării.
Echipamentul şi ustensilele tradiţionale ale meseriei, expuse la muzeu în Jeju, alături de reprezentări ale femeilor
Haenyo sunt scufundătoare experimentate, care au capacitatea de a-şi ţine respiraţia mai mult de două minute, şi de a se scufunda la adâncimi de până la 20 de metri. Principalele pericole care le ameninţă viaţa sunt meduzele sau rechinii. Printre produsele pe care le culeg aceste femei se numără o mare diversitate de scoici, numite şi abalone sau urechi de mare.
Începând cu sfârşitul anilor 1970, exporturile de produse marine către Japonia au crescut, permiţându-le femeilor haenyo să-şi repare casele, să-şi construiască unele noi în Jeju City sau să-şi trimită fiicele la colegiu. Există totuşi o ameninţare la adresa succesului femeilor haenyo; fiicele acestora aleg să lucreze în industria turismului din Jeju, sau chiar în oraşe mai mari, iar meseria veche ar putea dispărea.
Pe când în 1950 pe insulă erau înregistrate peste 30000 de femei scufundătoare, în 2003 mai erau doar 5650, din care 85% cu vârste peste 50 de ani.
Cu numărul femeilor mării în evident picaj, şi cu turismul din Jeju care oferă tot mai multe oportunităţi bărbaţilor, este necunoscut ce se v-a întâmpla cu statutul fiicelor de haenyo în societate şi în familie, deşi este puţin probabil ca structura matriarhală a familiei să mai supravieţuiască.
Pentru a afla mai multe despre femeile haenyo, puteţi vizita muzeul Haenyo din Hado-ri, un sătuc din Jeju, dacă aveţi vreodată posibilitatea de a ajunge în Coreea. În acest sat au trăit multe femei scufundătoare.
Muzeul din Hado-ri, cu patru etaje
La primul etaj, (galeria 1) se găsesc expoziţii care arată modul de viaţă al femeilor, modele ale caselor, unelte sau detalii legate de dieta lor. La etajul al doilea se găsesc unelte folosite la scufundări şi îmbrăcămintea. De asemenea contribuţiile lor la campania anti-japoneză se găsesc la acest etaj (galeria 2).
La etajul trei este o zonă de relaxare, cu observarea mării. După ce vă odihniţi aici, coborâţi scara în spirală care duce de la etajul doi la primul, şi ajungeţi la galeria 3, unde este expoziţia mării din jurul Jeju.
Expoziţii din muzeu
Există seriale sau filme care prezintă aspecte ale vieţii unei femei haenyo, cum ar fi My Mother, the Mermaid (Ineo gongju), film sud-coreean din 2004, care prezintă viaţa unei mame-haenyo şi a fiicei sale. În rolul principal, actriţa Jeon Do Yeon din The Housemaid.
Jeon Do Yeon, în My Mother, the Mermaid, în rol de haenyo
În serialul Tamra, the island (Tamnaneun Doda), 2009, a cărui acţiune este plasată în secolul 17, eroina este o haenyo.
Seo Woo, în Tamra, the island, în rol de tânără haenyo
De asemenea în serialul KBS 2010, The Great Merchant, Kim Man Deok, puteţi observa detalii legate de viaţa şi meseria grea a acestor femei.
Surse: Wikipedia, visitkorea.or.kr, koreatimes.co.kr.
Se incarca...
22/08/2011 la 5:38 pm
Tot am citit despre ele si despre conditia lor. Stiu ca era un articol pe site-ul lui Radio Romania si era despre ele si despre importanta lor in Jeju. Corespondenta de la Radio Romania era uimita de forta lor si de sacrificiul depus pentru familii.
22/08/2011 la 5:47 pm
Chiar? Nu ştiam, ce interesant că au scris un articol despre acest femei, mă bucur :)
Mersi pt comentariu, Cecilia, şi mă bucur să te revăd la comentarii :)
Ştiu că şi tu, la fel ca mine şi mulţi alţii, eşti fană Chuno. Îţi dau fericita veste (dacă nu ai aflat încă), de la 1 septembrie Naţional TV va difuza acest minunat serial.
22/08/2011 la 8:11 pm
:) Ana, am fost plecata din tara 3 saptamani si de asta am absentat de la comentarii, dar am urmarit site-ul cand ajungeam la cafe net. Am citit vestea la episodul de astazi de la “Negustorul” si am cautat pe google si m-am bucurat enorm!!! Mi-e ciuda ca Tvr nu le-a luat-o inainte, dar am sa-l urmaresc si pe Nationat Tv. Abia astept sa inceapa si mi-am anuntat prietenele sa-l vada la tv. :D
Pup pe toata lumea de pe site! O seara placuta in continuare!
22/08/2011 la 8:16 pm
Mă bucur că ai urmărit blogul, şi că eşti fericită pt Chuno :)
Şi eu sunt ft entuziasmată, de asemenea aş fi preferat la Tvr să fie, datorită lipsei de reclame, şi pt că ei au deja nişa de telespectatorii creată, ar fi făcut cel mai mare rating. Naţional Tv e la început cu dramele coreene, de aceea sper ca Chuno să fie urmărit de multă lume chiar şi pe acest post.
O să încep şi eu să anunţ pe cine pot convinge :))
22/08/2011 la 6:14 pm
Ana foarte interesant subiectul ,eu am vazut Tamra si Negustoreasa .Am ramas impresionata de aceste fete,in ambele filme! Acele urechi de mare uscate,acei pesti pusi la sare sau uscati ,perlele gasite in scoici,absolut totul este fascinant! din ce am inteles eu,sant cele mai bune fructe de mare din Corea ,sant foarte apreciate si in China sau Japonia,Dar cel mai interesant lucru este faptul ca erau preferatele casei regale!
O chestie draguta a fost faptul ca in Tamra a jucat si un actor blond cu ochi albastri care vorbeste cursiv limba coreeana,actor pe care l-am vazut si in rol de doctor in Jeojoongwon! Fascinanta aceasta lume a apelor ,dar si pe uscat sant niste explozii de vegetatie si niste peisaje de vis.
22/08/2011 la 6:28 pm
Livia, şi eu am văzut Negustoreasa Kim Man Deok, un serial ft frumos.
Întradevăr fructele de mare m-au impresionat şi pe mine, şi munca femeilor de a găsi cea mai bună marfă.
Tamra nu am văzut, dar ştiu de băiatul blond, are el ceva rădăcini coreene oare?
22/08/2011 la 6:42 pm
nu ana ! frumosul baiat cu ochii albastrii nu avea radacini coreene .Venise din curiozitate alaturi de faimoasa lui comoara o olita de noapte … hi hi hi daca nu ai vazut serialul ti-l recomand e dragutz
22/08/2011 la 7:45 pm
Oltea, mă refer în realitate, la actor. El are oare asemenea rădăcini?
22/08/2011 la 6:34 pm
Ce tare, ” sirenele din Jeju ” , ce frumos :X :X :X Felicitari acestor femei pentru intiativa preluata si munca depusa. Demne de admirat! :D
-Multumim, Ana! :* ( si m-am lamurit cu avatarul ) :)) :)
22/08/2011 la 7:45 pm
Ok :P
Mersi!
22/08/2011 la 6:39 pm
le-am putut observa in filmul Tamra the island ,femeile cu forta de barbat :) le-am admirat ,,,,,sa cobori la cel putin 20 de m in necunoscut nu e usor si cu un echipament atat de sumar …sunt de invidiat pentru forta lor ,dar si pentru minunata si fascinata lume a apelor care le este data sa o vada.Mie imi este frica de adancurile apei dar totusi ma fascineaza :)
multumim ana :)de frumoasa recenzie ..:)
22/08/2011 la 7:46 pm
Şi eu îţi mulţumesc Oltiţo :P
22/08/2011 la 9:23 pm
foarte interesanta recenzie, Ana, multumim :)
23/08/2011 la 9:09 am
Multumesc pentru recenzie Ana, este foarte interesanta. As vrea sa vad si muzeul, in realitate. (vise, vise…) Despre femeile hanyeo este o fotografie si in numarul de august a National Geographic-ului.
24/08/2011 la 9:08 am
Am văzut The Great Merchant, Kim Man Deok şi acolo am aflat despre femeile scufundătoare dar cele mai multe amănunte le-am aflat de aici. Felicitări pentru recenzie, e foarte interesantă!
24/08/2011 la 4:31 pm
Mulţumesc ;)
25/08/2011 la 9:48 pm
Cand am deschis pagina la aceasta recenzie ,mi-am amintit de “”Mica Sirena “”
a Danemarcii ( opera sculptorului danez Edvard Eriksen ,ea reprezintă un omagiu adus scriitorului Hans Christian Andersen, care a creat celebrul personaj în 1836 )
O recenzie frumoasa care abunda de informatii pretioase,culminand cu plimbarea
prin muzeu.
Imi place rezonanta sonora a cuvantului Haenyo…dar si semnificatia : femeia marii…
cat despre structura matriarhala,acum este la moda (:) !) asa ca sper sa nu dispara nici in insula Jeju,dar uneori e greu ca traditia sa supravietuiasca…
26/08/2011 la 10:15 am
Mulţumesc pt comentariu Anja, mă bucur că ţi-a plăcut articolul!
Când eram mică, Hans Christian Andersen era scriitorul meu preferat, iubeam basmele şi povestirile sale, mai ales Fetiţa cu chibrituri, Crăiasa Zăpezii sau Răţuşca cea Urâtă, toate de fapt. Îţi mulţumesc că mi-ai reamintit :)
04/09/2011 la 7:14 pm
Anja ,dar tu esti o adevarata enciclopedie!
06/08/2013 la 4:44 pm
respect pentru aceste femei care si-au depasit conditia de atunci.si bun articol! me gusta! recent l-am gasit sper ca mai e cineva pe aici:)
31/12/2013 la 9:07 am
O recenzie foarte interesanta! Va multumesc! Imi doresc foarte mult sa ajung pe insula Jeju.