Nu mai rezist! A trecut o secunda, un minut, o ora, o zi, o saptaman, o luna si un an. Singuratatea devine frica, frica se transforma in suferinta, suferinta se transforma in tristete, tristetea naste ura, ura devine disperare. Stau in lumina felinarelor gandindu-ma ce greseala mare am facut… Adorm in plans, purtata de sunetul trist al unui janggu. IL visez in fiecare noapte, dar acum pare mai real ca nicicand… Il privesc cum se apropie incet, pasind pe zapada sufletului meu, zambind. Acum este chiar in fata mea, si imi spune: ”Destinul a facut ca noi sa ne revedem…” mi-era atat de dor de vocea lui…
Dar deodata cad fulgerata odata cu el, ca si cum cerurile ar fi vrut sa ne apropie, fiind imbratisati. Nu spun nimic, nu pot sa spun nimic, decat sa-i ascult glasul de care imi era atat de dor.
[ Nu te-am uitat, nu am putut sa te uit… Cerurile mi te-au daruit… si stiu ca e prea mult, dar asi ruga cerul sa ne implineasca iubirea… Din ochii tai adanci coboara seara… ma inec in ceata privirilor tale, si ma pierd in farmecele amintirilor cu tine. Dintre miile de flori din lume, tu ai parfumul unic, stralucirea stelelor si sclipiri de diamant… Iubita mea, tu esti o floare rara…] Acum , auzind acestea, ma simt in siguranta care mi-a lipsit, si fulgi de nea cad din cerul care ne priveste. Si incep sa plang… de ce a trebuit sa ne nastem intr-o lume in care ne e imposibil sa fim impreuna?
[ Hai sa murim impreuna… ] spun tremurand. Acum sunt gata sa mor pentru noi… [ Sper… ca intr-o alta viata sa fim impreuna… Siimt asta… Esti gata sa ma urmezi? ] Iar el da din cap, avand incredere in mine. Simtind ca dragostea neasta e implinita… si ne ridicam la ceruri, tinandu-ne de mana, in drum spre o lume mai buna. Adio, artista secreta a Joseonului…
24/08/2011 la 3:41 pm
Laura, foarte frumoas, dar eu nu inteleg ceva – in aceasta serie de recenzii, tu ne vorbesti, adica tu esti artista secreta sau este vorba de un personaj real, sau din drame, etc? :* pupici.
24/08/2011 la 4:41 pm
nuuu… toptul a inceput cu admiratia mea despre gisaeng, si a continuat cu faptul ca pe mine ma intrista faptul ca ele nu puteau iubi… si a continuat asa…cu un happy end :))
deci nu, e un personaj creat de mine
24/08/2011 la 4:44 pm
era sa uit: pupici si tie :X:X
24/08/2011 la 3:50 pm
frumos Laura, felicitari, probabil ca esti la varsta adolescentei de scrii asa de frumos
24/08/2011 la 4:43 pm
da :X ma bucur ca iti place :X
24/08/2011 la 4:45 pm
vaiii.. am gresit…se pare ca nu am scris bine cand am vrut sa fie inclinat… imi cer scuze :((
multumesc KoreaFilm, sunteti ”the best” :X:X ^^
24/08/2011 la 4:53 pm
Ah, am inteles. Gata. :X Multumesc pentru lamuriri si felicitari! :P
24/08/2011 la 5:06 pm
multumesc Lorena :)
25/08/2011 la 1:26 am
Foarte frumoasa recenzia, Laura!
Felicitari! :*
25/08/2011 la 12:04 pm
ma bucur ca iti place :) :* multumesc
27/08/2011 la 11:11 pm
Foarte frumos ai scris. Sa contonui sa scri asa. Cuvintele sunt alese cu naturalete, dar si cu sensibilitate. Si imi place ca esti mai europeana si ai pus un happy end (spun asta pentru ca asiatici au cumva o predispozitie spre finaluri tragice… cel putin asa mi se pare).
Felicitari!