PDFIn acorduri de melancolie si dorinta mistuitoare, imi port trupul printre valurile vietii. Ma acopar cu dor si traiesc precum un trandafir in mijlocul unor spini. Fiecare lacrima pe care o vars, e asemeni unei petale care cade ostenita sub intepaturile lor.
Astazi imi imbrac goliciunea in voal de matase irizata si plec sa visez. Mi-am prins in par o agrafa de jad. E rece si, cand o ating, ma infior. Ochii mi i-am conturat cu un negru-carbune si buzele mi le-am pictat in purpuriu pal. Cu pudra mi-am imbujorat usor obrajii si mi-am legat o bijuterie de straiul delicat care ma ascunde. Picioarele imi sunt goale. Azi vreau sa simt natura cu talpile mele firave si sa tresar sub fiecare soapta a ei. Stihii, primiti-ma!
Pasesc incet, atingeri de lumina se joaca in parul meu si pe umarul dezgolit de adierea domoala a vantului. Parfumul trupului se confunda cu miresmele indurerate ale florilor de camp. Siluete de ambra se urzesc in jurul meu si inconjoara tot ce pot cuprinde cu vederea. Intind mainile spre soare si imi dau seama ca n-au stralucit niciodata mai frumos ca acum. Doar el poate binecuvanta pielea mea cea alba si o poate transforma in licariri de ardezie incantatoare. Imi afund picioarele in apa rece a raului si imi pare ca focul din interiorul meu se chinuie sa arda in continuare.
Ma intind apoi pe iarba toropita de adierile calde si imi ratacesc ochii in albastrul infinit al cerului. Am prins in mana un fluture si o floare. Ca el sunt si eu. Ma nasc in culoare si mor la sfarsitul fiecarei zile. Putin, putin, pana cand frunzele sufletului se vestejesc si cad in neantul uitarii. O boare umeda mi-a atins deodata buzele si am tresarit. De parca sarutul lui, trimis pe suspine de aer, a ajuns in sfarsit la mine. Am inceput sa desprind petalele florii captive in palmele mele si sa il chem: Ma iubesti, vei veni. Nu ma iubesti, nu vei veni…
Sufletul meu isi reincepe odiseea: intre a iubi si a dori, lucruri ce nu imi sunt permise. Eu pot doar sa zambesc, sa cant, sa dansez si sa distrez. Pentru mine nu pastrez nimic. Sunt umbra care racoreste si care tanjeste in zadar, la randul ei, sa fie racorita. Sunt o artista a lumii plutitoare, un obiect al dorintei. Dar eu iubesc, iubesc desi nu mi se da voie, si sufar si plang si iar sufar…
In linistea si calmul naturii, am atipit cu rasuflari repezi. Acum il voi putea vedea si vibrez de emotie. Mi-e teama insa ca azi nu ma va mai cauta, ca visul nu va reusi sa mi-l aduca mai aproape. Si am dreptate. Sunt doar eu cu iluziile mele pierdute. Perle cristaline de sudoare rece mi-au acoperit fruntea si gatul, pe care mainile lui s-au odihnit sfioase in serile in care imi soptea ca sunt iubita lui…
M-am trezit speriata si cu o urma de durere stinsa in inima. Nori se adunasera pe cer si rapisera seninul care ma facuse sa adorm. M-am ridicat si am pornit la fel de incet precum plecasem, spre pavilionul in care imi duc existenta. In gradina in care am plantat un pui de cires, s-a tesut o panza de tristete. Totul arata parasit, doar clopoteii de ploaie mai anima peisajul. In clinchetul lor inocent, mi-am vazut spulberate atatea sperante. Si acum ii aud sunand din nou. O alta parte din mine se va pierde si astazi… Suflet ce-mi esti incercat de atatea clipe secate de frumos, mai rabda, te rog, si de aceasta data, indiferent de ce va fi…
Amurgul mi-a furat orice simtiri. Il privesc si ma simt complet pierduta. M-am cuprins cu bratele si mi-am lasat voalul sa-mi cada pe spate. Noaptea s-a apropiat incet si m-a luat in taina in grija intunericului ei. Luna isi indreapta razele albe catre chipul meu. Sub acoperamantul ei de argint nu ma simt mai tanara, cum poate ar trebui, si nu imi pare ca ma face mai frumoasa. Nu astept pe nimeni… Nu va trece mult si fire albe vor coplesi abanosul parului meu lung si bogat. Imi pare ca barbatii s-au salbaticit si ca din mine nu va mai ramane decat o ingrijitoare batrana care va veghea asupra curtezanelor tinere.
Cine imi va mai ravni trupul? Cine imi va mai citi versurile? Cine va mai gasi placere in a ma privi dansand sau in a ma auzi cantand? Cine? Poate doar tu, iubitul meu. Pe tine te caut acum.
As vrea sa ne rapeasca o ploaie de stele si sa traim ca ele, vesnic, sus pe bolta, iar iubirea noastra sa straluceasca in eternitate. Muritorii sa o admire noaptea si sa-si hraneasca sufletele cu ea… Sa ma porti pe brate, dar cu bucurie si nu cu durere ca altadat’ .
M-ai adus in stare sa nu mai pot respira. M-am imbolnavit de dragoste tot asteptandu-te… De ce nu vii? Ma incearca resemnarea dar o alung, o alung asemeni soarelui ce alunga furtuna…
Momentele de reverie s-au pierdut insa, precum o zi de vara topita in sanul noptii. Puterile ma parasesc si parca nu-mi mai gasesc rostul. Moartea mi te-a rapit si m-a lasat prizoniera intr-o colivie de desertaciuni. Sunt sus pe o stanca si, cu degete reci, arunc in valtoarea timpului cenusa in care s-a transformat trupul tau.
Vino in chip de vant. Vino in chip de ploaie. Voi fi vant ca tine. Tanjesc sa adorm si sa ma trezesc in bratele tale… Te iubesc!
Ultimele cuvinte, ultimele mele urme de speranta. Zboara desupra lumii si cauta-ma, in vis, ori de cate ori ti se va face dor. Eu te astept. Pana atunci, sunt nevoita sa imi duc viata de artista, viata de curtezana. Sa primesc fara sa cer, sa daruiesc fara sa fiu intrebata.
Adu-mi tu pacea si lumina, calauzeste-mi sufletul si incalzeste-mi vointa. Te iubesc, desi nu am voie. Te iubesc mult…
Ca epilog pentru povestea frumoasei si legendarei curtezane Hwang Jin Yi si a iubirii ei imposibile pentru Nom Yi, tovarasul de joaca din copilarie pe care l-a admirat dintotdeauna si care, la randul lui, a ocrotit-o si i-a daruit inima, am ales cateva versuri de-ale lui Mircea Cartarescu din epopeea Levantului. Mi s-au parut extrem de relevante pentru sfarsitul acestei istorii de dragoste si frumusete ireala.
” M-am retras intr-o pestera
Si numar stelele cazatoare.
Dumnezeule, incotro ai plecat?
Cerul e gol de tine.
Piatra e stearpa, greieri tac, iezerii s-au uscat
Ca niste pleoape de batrani.
Morile lasa umbre de ingeri,
Umbre rosii fara nadejde (…)
Mi-e gura arsa.
De nu m-as fi nascut niciodata
Poate sufeream mai usor lipsa ta
Si poate-as fi iubit noaptea netulburata (…)
Ma zvarcolesc ca sarpele in umbrele asfintitului
Langa fantanele ce desfac
Ochii pamantului, mitului.
Si cand, cu parul plin de stele cazatoare
Ma adancesc pe cararile somnului,
(…) tot pe tine te caut.
Atunci pasii tai ii aud si ii numar
Si-mi pare
Ca o lumina mare vine in pestera in care zac,
Si-o pasare maiastra imi adoarme pe umar (…) ”
O tanara gisaeng suspina. Ascultati-o si nu ii intoarceti spatele. Are nevoie de protectie, de un umar pe care sa planga… Viata ei e trista, desi plina de frumusete…
Se incarca...
06/07/2011 la 11:40 pm
Meee…first again!! De la titlu : zic, Crina sigur! :X :X te cunosc atat de bine, soulmate :)) !!! :* Song Kye Hyo….superba, draga de ea. O iubesc nespus, si gata, m-am decis , o sa urmaresc ambele variante ale acestei teme : atat filmul, cat si serialul. Foarte frumos! :* Vot!
06/07/2011 la 11:41 pm
Cerul e gol de tine.
Piatra e stearpa, greieri tac, iezerii s-au uscat
Ca niste pleoape de batrani.
Morile lasa umbre de ingeri,
Umbre rosii fara nadejde . :X Minunat!
07/07/2011 la 12:02 pm
wow..uimitor! chiar ma intrebam de ce nu vazusem nicio recenzie de-a ta pana acum insa mi-am dat seama ca ai nevoie de timp sa creezi o asemenea opera de arta. am ramas faar cuvinte.”Zboara desupra lumii si cauta-ma, in vis, ori de cate ori ti se va face dor. Eu te astept. Pana atunci, sunt nevoita sa imi duc viata de artista, viata de curtezana. Sa primesc fara sa cer, sa daruiesc fara sa fiu intrebata.”..absolut superb! nici nu mai stiu ce sa spun. vot! ^_^
07/07/2011 la 12:05 pm
Şi eu ştiam că eşti tu, Crina, cea care putea scrie ceva atât de frumos şi de inspirat.
Mii de felicitări!!! Eşti extrem de talentată.
Foarte frumoasă Song Hye Kyo, dar, deşi am văzut filmul, nu mi s-a părut la fel de bun ca şi serialul. Eu când mă gândesc la Hwang Jin Yi, doar pe Ha Ji Won mi-o pot imagina şi o pot vedea în mintea mea, pentru că a jucat de-a dreptul genial.
În film Hwang Jin Yi se vede nevoită să-l piardă pe singurul bărbat pe care l-a iubit şi care a iubit-o, dar în serial Hwang Jin Yi îşi pierde de asemenea prima iubire, bărbatul pe care l-a iubit enorm. Pentru asta jură să se răzbune pe toţi nobilii, pe care îi consideră vinovaţii pt faptul că ei nu au putut fi împreună, dar şi pe maestra ei, pe care o vede vinovată în egală măsură. Când credea că în inima ei nu mai poate avea loc decât ura şi amarul, apare un bărbat pe care îl primeşte în inimă, dar nici cu el nu-i este sortit să rămână.
Mă fascinează continuu tot ce este legat de curtezane. Aştept cu nerăbdare celelalte părţi.
07/07/2011 la 12:38 pm
Eu zic, Ana & Crina, sa ne documentam, si eventual sa publicam o lucrare impreuna :D ;) Hmm?
07/07/2011 la 12:43 pm
Ar fi super :)
07/07/2011 la 1:44 pm
Un bun proiect de viitor, in care pasiunile noastre, afinitatile pentru frumos, si emotiile pentru “o lume pierduta, apusa in lacasul timpului” , sa duca la realizarea a ceea ce ne place in legatura cu acest subiect! Eu sunt deschisa spre orice initiativa si sunt gata sa colaborez. Lore, cand facem o lucrare pentru pirat? :D Sti tu…>:D<
07/07/2011 la 1:56 pm
Ahhh…da, pentru pirat!!! Pff…pai nu stiu…ne gandim. Abordeaza-ma pe mess! :)) Daca nu e timp acum, facem pana se termina etapa 2 oricum :X :X :X Bine ca mi ai adus aminte! :D
07/07/2011 la 8:07 pm
Bine, Lore, o sa te abordez, de indata ce te vad :* Daca sunt on si nu dau niciun semn, imi dai BUZZ, ca eu mess-ul il bag in bara si nu stiu cine mai intra, cine mai iese :)) Te pup:*
07/07/2011 la 12:47 pm
O superba recenzie despre o tulburatoare poveste de dragoste. Amandoua ecranizarile foarte frumoase. Serialul a avut loc unde sa desfasoare o actiune mai ampla dar amandoua foarte frumose.
Felicitari.
07/07/2011 la 12:49 pm
Ai dreptate Florimama, serialul a avut loc de o acţiune mai amplă.
07/07/2011 la 1:05 pm
Tot ce e scris aici, e superb ! ^_^
07/07/2011 la 1:49 pm
Va multumesc mult! >:D<:*
Eu am vazut decat filmul despre viata curtezanei Hwang Jin Yi. Song Hye Kyo a lasat, prin rolul interpretat, o amprenta puternica asupra mea. A jucat fenomenal, dar sunt sigura ca si Ha Ji Won a jucat la fel! ^_^
E o poveste care m-a impresionat mult iar la sfarsit am plans mult… :(( Scena cu ea sus pe munte, aruncand cenusa trupului lui Nom Yi in vant si luandu-si la revedere…offfff…::(( Sa nu mai zic de melodia care acompaniaza momentul :((
07/07/2011 la 1:59 pm
A jucat bine Song Hye Kyo, dar pentru mine tot Ha Ji Won rămâne suprema Hwang Jin Yi :P
07/07/2011 la 2:20 pm
MAGNIFICĂ RECENZIE!FELICITĂRI PRIETENĂ DRAGĂ!:-x:-x:-x:-x:-x
07/07/2011 la 2:42 pm
Felicitari Crina! Eu nu am vazut Hwang Jin Yi, nici filmul, nici serialul, soarta ei o cunosc din recenziile voastre, dar am vazut Memoriile unei gheise si am citit si cartea, si cred ca Sayuri a fost o fata foarte norocoasa intr-un fel. E adevarat ca numai pe la sfarsitul vietii lor si departe de locurile natale, dar a trait cu barbatul pe care o iubea. Pentru majoritatea curtezanelor a ramas soarta trista pe care ai amintit si tu in recenzie: sa slujeasca pe fetele tinere si sa aiba grija de ele, care i-au badjocorit si au ras de ele, si numele lor candva glorioase au cazut prada uitarii. Vot, Crina, si iti multumesc!
07/07/2011 la 4:49 pm
Luati si voi ID-ul meu , ellylove_23 sa mai vorbim despre filmele astea coreene, pentru ca sunt super :) :D
Multumesc!
P.S.:Crina, inca o data bravo pentru recenzie, ti-as fi dat si vot daca as fi fost inregistrata ! ^_^
07/07/2011 la 8:11 pm
Multam frumos!:*
@Eliza, ti-am luat id-ul! ^_^ Astept sa vorbim :*
@Lil, si eu am citit cartea si am vazut si filmul de nenumarate ori, chiar vreau sa ma apuc sa recitesc cartea :)) Mi-a placut mult! Iar Sayuri e extraordinara. Intr-un fel si-a implinit iubirea, chiar daca a suferit mult la inceput si pe parcurs. Asa cum spunea ea in finalul filmului, sunt “sotiile noptii” , desi Mameha spunea la un momentdat, ca ghisele nu pot fi sotii :(( O soarta foarte trista si nedreapta :((
08/07/2011 la 8:43 am
FOARTE FRUMOASĂ RECENZIA CRINA!
FELICITĂRI!
08/07/2011 la 8:48 am
de ce vad recenzia asta doar acum? Deci e superbaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!!!!!!!!! felicitari! VOT VOT VOT
08/07/2011 la 12:25 pm
Recenzia ta e uimitoare!Esti foarte talentata!Abia astept urmatoarea ta recenzie!:X
08/07/2011 la 4:55 pm
Multumesc din suflet! >:D<:*
Urmatoarea recenzie o sa fie la fel de speciala si poate surprinzatoare prin subiectul ales: tot un destin de femeie, o femeie puternica dar coplesita de puterea dragostei! ^_^
08/07/2011 la 7:19 pm
buna seara. foarte frumoasa recenzie. text poetic, plin de expresivitate. intr-adevar ai foarte mult talent. felicitari si succes in continuare.
felicitari tuturor celor care scriu recenzii aici – eu nu am abilitati in acest sens, o spun cu parere de rau.
superba si poezia dedicata piratului. SIG – once in love, forever in love.
10/07/2011 la 5:22 pm
Superb! Felicitari Crina! Vot!
12/07/2011 la 9:38 pm
felicitari pentru recenzie ;)