Una dintre cele mai bune comedii coreene din ultimul deceniu este Minyeo-neun goerowo / 200 Pounds Beauty, al doilea film al regizorului Kim Yong-hwa. Lansat in decembrie 2006, filmul (prezentat aici si de Virginia) a adunat, in zece saptamani de distributie, peste 6,6 milioane de bilete vandute, ajungand pe locul al treilea in clasamentul succeselor de box-office ale anului (dupa alte doua productii locale, The Host si Tazza: The High Rollers).
Rolul principal din 200 Pounds Beauty este interpretat de actrita Kim A-jung, pe care o stiti din seriale precum Imparatul marii, The Accidental Couple sau Sign, poate si din filmul When Romance Meets Destiny. Personajul ei de aici se numeste Kang Hanna (sau Han-na, mai corect) si este o tanara muncitoare, sufletista si talentata, inzestrata cu o voce divina, pe care o foloseste atat la cantat, cat si la… linia erotica (pentru a castiga destui bani ca sa-si tina tatal bolnav sub ingrijire la azil). Insa marea ei problema este ca majoritatea oamenilor o ignora sau o privesc cu dispret ori mila, deoarece are mult prea multe kilograme pentru o cantareata, cel putin dupa standardele showbizului coreean.
Dar, cum o voce ca a Hannei nu ar trebui irosita, ea canta in locul lui Ammy, o artista frumoasa si sexy, din pacate complet afoana. La concerte, Hanna e ascunsa in spatele scenei si canta, in timp ce Ammy danseaza in fata fanilor si face playback, incercand sa-si sincronizeze buzele cu sunetele emise de vocea sa secreta. Maestrul papusar este producatorul muzical Han Sang-jun (chipesul Joo Jin-mo din filme precum Musa, Wanee and Junah, A Frozen Flower sau A Better Tomorrow), de care Hanna este indragostita lulea, fara sa-si dea seama ca in spatele amabilitatii sale nu se ascunde decat interesul.
Atunci cand, de ziua lui Sang-jun, Ammy o umileste in fata barbatului iubit si, ascunsa in toaleta, afla ce crede cu adevarat producatorul despre ea, Hanna incearca sa se sinucida. Tentativa esueaza si ea decide sa-si schimbe complet viata apeland la chirurgia estetica. Il santajeaza pe un priceput chirurg plastician, in timpul liber client fidel al liniei erotice, si este transformata de acesta din cap pana-n picioare. Dupa un an in care nimeni nu-i daduse de urma, Hanna revine ca o alta femeie, ajungand sa cunoasca pe propria piele beneficiile frumusetii (chiar daca artificiale).
Cu ajutorul prietenei sale Jung-min, eroina ajunge in fata lui Sang-jun, disperat sa gaseasca o alta voce pentru Ammy (care, intre timp, renuntase temporar la muzica pentru un sitcom fara prea mare succes). Producatorul este atat de incantat de vocea si de infatisarea coreeano-americancei Jenny (cum se prezinta Hanna, pe care nimeni nu o mai recunoaste), incat decide s-o faca star, in locul lui Ammy (care, desigur, vrea sa se razbune).
Si Hanna/Jenny, si Sang-ju ajung sa se schimbe foarte mult. Orbita de succes, ea se transforma treptat intr-un monstru (cu un chip angelic, ce-i drept), se indeparteaza de prietena ei cea mai buna si ajunge chiar sa-si renege tatal. Cat despre el, va las sa-i ghiciti evolutia. Sau, si mai bine, vedeti filmul!
200 Pounds Beauty are la baza o manga japoneza (de Yumiko Suzuki), la ca si Oldboy, si, la fel ca in celebrul film al lui Park Chan-wook, scenariul difera in mod semnificativ de benzile desenate care l-au inspirat. Frumoasa Kim A-jung, care si-a interpretat singura cantecele (printre care cover-uri dupa “Stand by Me” si “Maria” – in coreeana), este in mare forma, cel putin in a doua parte a filmului, dupa ce scapa de costumul de latex care nu-i permite sa-si miste muschii fetei atunci cand vorbeste sau canta (un costum asemanator purta si Gwyneth Paltrow in comedia romantica Shallow Hal a Fratilor Farrelly, din 2001). Si Joo Jin-mo isi face bine datoria, in rolul producatorului seducator, asa ca atat spectatorii, cat si spectatoarele vor avea suficiente motive sa le placa filmul. 200 Pounds Beauty ne spune multe despre industria K-pop sau despre febra operatiilor estetice din Coreea, indemnandu-ne sa decidem ce conteaza mai mult: aparenta sau esenta?, infatisarea sau talentul? s.a.m.d.
Luna trecuta, citeam pe un site ca formatiile K-pop incearca sa cucereasca pietele externe (printre care cea nipona ocupa un loc important), pentru a revigora piata muzicala locala, suprasaturata. De pilda, Park Gyu-lee / Gyu-ri din popularul grup de fete Kara interpreteaza rolul principal in musicalul realizat dupa filmul 200 Pounds Beauty, care se va juca in Osaka, in aceasta toamna, pentru ca apoi sa plece in turneu prin Japonia (cea mai mare piata pentru musicaluri din Asia) si China. E amuzant cum, intr-o noua forma, povestea care a stat la baza filmului revine la origini…
09/07/2011 la 7:41 pm
interesant filmul!
09/07/2011 la 7:42 pm
e dragutza chiar e o transformare dupa slabire arata foarte frumos
09/07/2011 la 7:48 pm
un film superb!!!merita vazut!!! vi-l recomand din toata inima! bravo!!!
09/07/2011 la 7:53 pm
multumesc pt ca ma sustii, manu ;)
sper sa le placa si celorlalti
09/07/2011 la 8:05 pm
Waw! MULŢUMIM MIHAI PENTRU RECOMANDARE. Îmi place foarte mult subiectul filmului!
09/07/2011 la 8:23 pm
si filmul o sa-ti placa… ;)
09/07/2011 la 9:09 pm
O comedie foaret reusita. Bine jucata, care merita vazuta mai ales ca se gaseste cu subtitrare in romana
09/07/2011 la 10:00 pm
nici nu stiam ca se gaseste si cu subtitrare in romana… :)
09/07/2011 la 9:33 pm
Al doilea film coreean vazut (dupa 100 days with mr arrogant care m-a facut sa rad cu lacrimi….LA PROPRIU).
Foarte reusit! Uneori actorul principal seamana destul de bine cu Lee Seo Jin.
Felicitari pentru recenzie! O recomandare foarte buna ^.^
09/07/2011 la 10:03 pm
Multumesc, ma bucur ca te-ai distrat atat de bine la filmul asta.
10/07/2011 la 4:52 pm
Am văzut filmul acum vreo jumătate de an. E o comedie tristă, care mi-a dat de gândit. Sunt multe de spus…
Tatăl renegat din film e tatăl vitreg al lui Janggeum din Giuvaerul palatului. Şi replicile lui sunt bune de ţinut minte. Uneori pare că ospiciul e în afară, în lumea care ne înconjoară nu acolo, la casa de nebuni. Iar nebunii spun mai multe adevăruri decât noi, aşa-zişii normali.
16/07/2011 la 12:17 pm
Foarte bune observatiile tale…
10/07/2011 la 9:17 pm
Dacă e în genul Shallow Hall,atunci cred că am să-l văd şi eu,mi-a plăcut cel american,am râs cu lacrimi :))
Frumoasă prezentare,mulţumim Mihai.
16/07/2011 la 12:18 pm
cu placere :)
10/07/2011 la 9:49 pm
multumim, Mihai, pt recomandare. 200 Pounds Beauty a fost printre primele filme coreene vazute de mine..e unul din acele filme reusite care te face sa-ti pui intrebari dupa ce l-ai vazut.
regizorul, scenaristu lnu ofera un raspuns transant, asa incat putem discuta mult pe tema operatiilor estetice, a transformarii fizice, dar si psihice.. cateodata ma gandesc daca, in goana dupa frumusetea exterioara, oamenii devin, vorba cronicarului, la suprafata pom inflorit, iar inauntru lac imputit…
16/07/2011 la 12:19 pm
sau, cum zice o alta vorba de duh, afara-i vopsit gardul si-nauntru – leopardul! :)
ai dreptate
10/07/2011 la 10:01 pm
Da, din pacate filmul ne arata si o realitate trista: clasificam oamenii doar dupa aspectul fizic.
16/07/2011 la 12:20 pm
Ar trebui sa ne schimbam, nu? ;)
11/07/2011 la 1:25 pm
Acesta este primul film artistic vazut!Mi-a placut la nebunie, uneori am plans uneori am ras. Cert e ca mi-a placut la nebunie!! Foarte frumoasa recenzia Mihai.Bv.
16/07/2011 la 12:21 pm
Multumesc.
11/07/2011 la 3:04 pm
=)) Deci, Mihai, ai mentionat ca actrita joaca in Emperor of the Sea…si eu tot ma chinui sa o recunosc…Cumva este domnisoara sefului lui Goong-bok?
11/07/2011 la 3:06 pm
Sau este pustoaica luptatoare pe care o place prietenul lui Goong-bok? :))
11/07/2011 la 3:18 pm
Ea e,Lore,fata luptătoare :)
16/07/2011 la 12:22 pm
Multumesc, Ana! Eu nu eram pe receptie…
11/07/2011 la 3:20 pm
E tare frumuşică.
11/07/2011 la 9:07 pm
Da, whaa, o sa urmaresc filmul!! :D
16/07/2011 la 12:22 pm
It’s a must! :)
12/07/2011 la 10:09 pm
Cam dura clasificarea pe care o face prietena lui Han-na :” fetele se impart in 3 categorii: frumoase, obisnuite, ratate si… monstru (referindu-se la cele care au facut operatii estetice)… Multumim pentru recomandare … Este un film de vazut
16/07/2011 la 12:24 pm
Asa-i, e dura remarca ei. Multumesc pt sustinere, Ramona.
18/07/2011 la 2:29 pm
in cat timp a slabit atat??????????????????????????
18/07/2011 la 4:51 pm
:)))
intr-un an, dupa operatie/i si exercitii fizice…
e, totusi, o fictiune ;)
05/08/2011 la 2:01 am
Dupa asemenea prezentare cu siguranta am sa-l vad! Multumesc pentru recomandare Mihai!
05/08/2011 la 2:03 am
Cu acest costum de latex era imposibil de recunoscut,luptatoarea subtirica si agila ca o felina din Imparatul marii!
08/08/2011 la 7:39 am
Asta cam asa e, pare cu totul altcineva…
08/08/2011 la 9:10 am
Vai ,Mihai mi-e groaza sa mai citesc recenzii de la tine,toate sant filme bune pe care nu rezist sa le vad ,dar timpul meu este atat de dramuit incat nu mai stiu la ce sa renunt ! Sugestie: Cand faci recomandari de film da-ne si alternativa de timp liber! sper ca nu te-ai suparat! Recomand-a in continuare ca vedem noi cum o scoatem la capat!
08/08/2011 la 4:16 pm
Nu m-am suparta deloc, insa, dac-as avea o reteta de administrare a timpului (sau de sporire a timpului liber), as folosi-o mai intai eu – si eu sunt nevoit, zi de zi, sa renunt la o groaza de lucruri pe care vreau sa le fac (sau filme pe care vreau sa le vad). Asa ca imi pare rau, dar nu te pot ajuta in privinta asta…
16/09/2011 la 11:06 am
Este al doilea film coreean pe care il vad pe aceasta tema, a operatiilor estetice. Spre deosebire de ‘Sigan’ al lui Kim Ki Deok (care cred ca a aparut in acelasi an – 2006 – ) unde ni se oferea o perspectiva sumbra asupra realitatii cu care se confrunta societatea sud-coreeana, aici vedem si avantajele care vin odata cu un aspect placut. De fapt e mai mult decat un aspect placut. E ceea ce poate sud-coreenilor li se pare perfectiune . Bineinteles – sunt si aspecte negative – sacrificii care trebuie facute; viata e grea pentru toti, fie ei urati sau frumosi, celebri sau nu.
Insa acest scenariu zic eu ar fi perfect valabil in orice alta societate – aspectul fizic fiind un factor important in calea spre succes si faima.
Avem si noi contributia noastra (vorbesc in general) – vrem sa vedem ceea ce e frumos. In trecut aspiratia spre frumos era satisfacuta prin arta. Sa ne gandim ca si grecii antici au cautat perfectiunea. Si au gasit-o. Astazi s-au schimbat doar caile de a ajunge spre ea. S-au schimbat poate si standardele, dar asa e istoria. Evoluam.
Va multumesc pentru recomandare, domnule Mihai :) .
11/04/2012 la 8:17 am
Joo Jin-mo nu face multe gesturi dar are o expresie a ochilor fantastica si vad ca si regizorul profita de acest lucru punand camera pe parte atat de expresiva oricand are ocazia. filmul nu are greutate, dupa parerea mea, dar actorii interpreteaza foarte bine si se cred s-au simtit foarte bine in familia “200 Pounds Beauty” asa cum si mie mi-a facut placere sa-l vad. a fost o surpriza extrem de palcuta.