![Ana-Maria Ruse [KF]](http://koreafilm.ro/blog/wp-content/uploads/2014/09/eu-50x50.jpg){kind=avatar}
PDF
Chiar şi o curtezană iubeşte. Cu toate că ea nu poate aparţine unui singur bărbat, în inima ei se cuibăreşte dragostea pentru cel ce o respectă şi îi oferă o parte din sufletul său. Pentru o curtezană însă iubirea e dureroasă, ea trebuie să îşi vândă trupul şi zâmbetul altor bărbaţi, dar inima rămâne a ei, şi a celui pe care îl iubeşte. Dar el într-o zi pleacă pe drumul prăfuit fără să privească în urma sa, iar ea rămâne cu inima ruptă într-o mie de bucăţi, tânjind după el.
Florile care vorbesc, ”haeohwa” – gisaeng, scrisori de dragoste din era Joseon:
Curtezana Chae Soyeom din Seongcheon – era necunoscută, Poem din şaua calului:
„Oprindu-mi calul pe un drum din Seongcheon mă simt neliniştită ca un cuc în zi de primăvară cu flori spre ofilire. Râul trece prin Pyeongyang, în timp ce drumul duce spre Gangseollu.”
Curtezana Jang Yeonhwa din Pyeongyang – era necunoscută:
„Gâtul meu a răguşit de la atâta cântat la petrecere. Mă întorc spre casă nervoasă şi smulg corzile gayageum-ului. Le smulg, şi le smulg până le rup, nu voi dormi la noapte.”
Curtezana Maechang din Busan, activă în timpul domniei regelui Seonjo (1567-1608), Iubitului meu:
„Primăvara vine fără veşti că te-ai întoarce. Continui să mă uit, şi să mă uit după tine, dar inima îmi e goală şi fără speranţă. Oglinda în care mă holbez e prăfuită, sunetul unui geomungo pluteşte în lumina lunii.”
Curtezana Gyehyang din Jinju – era necunoscută, Poem pentru iubirea mea care e departe:
„Pe drumul blocat de munţii înnoraţi pe care ai pornit, zâmbesc alături de tine doar în vis. Când mă trezesc, nici umbra ta nu mai există pe pernă, chiar şi lumina pare tristă.”
Curtezana Maehwa din Pyeongyang, activă în timpul domniei regelui Yeongjo (1724-1776):
„Primăvara revine la caişii întineriţi; Pentru fiecare creangă bătrână gata să înflorească încă o dată, mugurii zăbovesc temându-se de zăpada primăverii sălbatic căzând peste ei.”
Curtezana Song I – era şi locul necunoscute:
„Nu oferi iubirea mea altora, nici invidia iubirea altora. Mă tem că iubirea noastră ar putea fi amestecată cu iubire impură. Poate, cred, nu există altă iubire ca a noastră pe pământ. Vreau să fiu iubită cu această iubire tot restul vieţii.”
Curtezana Hwang Jin Yi din Songdo, activă în timpul domniei regelui Chungjong (1506-1544):
„Vai, e numai vina mea, n-am realizat că-mi va fi dor de el. Cum a putut pleca, când eu l-am rugat să rămână? Nu înţeleg de ce mi-e dor de el, după ce l-am lăsat să plece.”
„Chiar dacă munţii vechi sunt mereu acolo, râurile nu sunt aceleaşi. Curg încontinuu zi şi noapte, cum ar putea să fie tot acolo? Un nobil e ca un râu, odată ce a plecat, n-ai să-l mai vezi.”
Visător bolnav din dragoste: „Nu am avut altă cale decât cărarea viselor, aşa că am plecat să-mi caut iubitul, numai ca să aflu că el a plecat să mă caute pe mine. Oh, vis fără sfârşit, apari în fiecare noapte. Tânjesc, în speranţa nopţii unei alte zi, să ne întâlnim pe drum.”
„Râu de munte pur albastru! Nu te lăuda cu viteza ta. Odată ce ajungi în larga mare deschisă, va fi greu să te întorci. Cu luna luminoasă strălucind deasupra munţilor, de ce nu petreci noaptea cu mine?”
Poeme de dragoste sub formă de felicitare, cu parfum de trandafir, ideale pentru a le oferi iubitului. 10 frumuseţi coreene tradiţionale vă recită poemele din inimă, în coreeană şi în engleză. Sursă: www.seoulselection.com
Notă: traducerea din engleză îmi aparţine. Dacă observaţi non-sensuri în traduceri, vă rog să-mi atrageţi atenţia. Vă mulţumesc!
Se incarca...
06/07/2011 la 11:17 am
Cat de frumos…si trist. Cred ca cuvintele acestea doua descriu cel mai bine o “floare care vorbeste”.
Superba recenzie. Chiar m-a impresionat.
Felicitari, Ana!
Multumim!^^
06/07/2011 la 12:06 pm
Aşa e Andra,o floare care vorbeşte,exact aşa văd şi eu o curtezană,frumoasă şi tristă.
Şi eu am rămas impresionată când am găsit aceste poeme,chiar m-au făcut mai fericită.Ce poate fi mai frumos decât să-ţi exprimi dragostea prin câteva versuri scurte dar pline de semnificaţii.
Mersi frumos :)
06/07/2011 la 11:24 am
Ana, este o recenzie superbă! FELICITĂRI.
06/07/2011 la 12:06 pm
Mersi Dory :)
06/07/2011 la 11:43 am
ANA, ce recenzie mai este si astaaa!!!?!!!!! :X :X :X Ti-as da premiul Nobel pentru ea! Ohhh, inca nu mi vine sa cred! Cate sentimente amestecate, ce frumos este exprimata durerea…. :O :O SUPERB!! MINUNAT!! Oh, balsam pentru suflet! Abia astept sa vina mama, sa i citesc si ei!
-Multumim pentru munca de CALITATE depusa! :)
06/07/2011 la 12:08 pm
Mulţumesc Lore :)
Eu le-aş da premiul Nobel celor care s-au gândit să treacă aceste versuri superbe ale unor femei frumoase,pe nişte felicitări frumos desenate şi parfumate :P
Cât îmi doresc să le am.
06/07/2011 la 11:55 am
Favoritele mele :
1. „Gâtul meu a răguşit de la atâta cântat la petrecere. Mă întorc spre casă nervoasă şi smulg corzile gayageum-ului. Le smulg, şi le smulg până le rup, nu voi dormi la noapte.”
2. „Primăvara vine fără veşti că te-ai întoarce. Continui să mă uit, şi să mă uit după tine, dar inima îmi e goală şi fără speranţă. Oglinda în care mă holbez e prăfuită, sunetul unui geomungo pluteşte în lumina lunii.”
:X amazing! atat.
06/07/2011 la 12:09 pm
Mie îmi plac toate,dar dacă ar fi să aleg unul,l-aş alege pe acesta:
Visător bolnav din dragoste: „Nu am avut altă cale decât cărarea viselor, aşa că am plecat să-mi caut iubitul, numai ca să aflu că el a plecat să mă caute pe mine. Oh, vis fără sfârşit, apari în fiecare noapte. Tânjesc, în speranţa nopţii unei alte zi, să ne întâlnim pe drum.” Hwang Jin Yi
06/07/2011 la 12:33 pm
…petale de poezie si emotii presarate in sufletele noastre…iubiri marturisite ,iubiri
nemarturisite…care te fac sa lasi o lacrima la infinit…
multa gingasie in aceste desene…
.Felicitari pentru aceste lucruri minunate care ne incanta.
06/07/2011 la 12:37 pm
ce frumos Ana, de unde ai luat imaginile, sunt superbe :) ^_^ T_T
06/07/2011 la 12:46 pm
Am menţionat sursa în articol.
06/07/2011 la 12:43 pm
Ce trist… :(. Cata suferinta, cata durere si toate trebuiau indurate in tacere in locurile cele mai adanci ale inimii pentru ca exteriorul trebuia sa arate impecabil si fata sa fie zambtoare. Ce greu trebuie sa fie sa suferi si sa nu iti poti varsa durerea decat din cand in cand cand esti singura, poate noaptea tarziu.
Versurile acestea tin locul lacrimilor nevarsate.
06/07/2011 la 6:24 pm
Ce bine ai spus, “Versurile acestea tin locul lacrimilor nevarsate”.
06/07/2011 la 12:51 pm
uimitor…un articol foarte frumos:)
Felicitari ana si multumim pt aceasta superba recenzie.
06/07/2011 la 6:24 pm
Mersi Clau :)
06/07/2011 la 12:52 pm
Ramas bun
de Simina Silvia Şcladan
Astăzi n-avem voie nici să mai iubim,
Astăzi din inimi durerea ne-o cântăm,
Astăzi, plângând, tăcuţi, ne despărţim.
În cântec de greieri, prin stele înnoptăm.
Astăzi vorbeşte doar albastrul din noi.
Gândurile noastre se ştiu şi ascultă,
Rămâne telepatic gândul de-a fi doi,
Dar dincolo de noi e realitatea cruntă.
Uneori ne-om spune: ”Aşa a fost să fie!”
Apoi, mânaţi de patos, vom privi înainte…
Dar vorbele nespuse rămas-au mărturie
Prin floarea albastră de-aducere aminte.
Şi lumea va crede că nu ne mai iubim!
Cuvintele ne dor, nu pot să se-audă…
Doar cerul cu stele va şti cât suferim,
Când viaţa reală ne va părea absurdă.
Şi, peste timp, vom deveni petale
Din florile de măr ce se vor ninge,
Ne vom îmbrăţişa, căzând agale,
Când de durere florile vor plânge.
ar putea fi aceasta poezie o dedicatie din zilele noastre pentru artistele unor
vremuri apuse ?!
06/07/2011 la 1:13 pm
Anja, foarte frumoasa poezia Thanks for sharing :*
“Şi, peste timp, vom deveni petale
Din florile de măr ce se vor ninge,
Ne vom îmbrăţişa, căzând agale,
Când de durere florile vor plânge. ” – This brought the tissue out :(((
Se potriveste, da, pentru “artistele vremurilor apuse” :X:X:X
06/07/2011 la 1:14 pm
ce frumos, Anja :)
06/07/2011 la 2:52 pm
Anja,da,această poezie superbă cu siguranţă e ca o dedicaţie modernă pt sufletul acelor artiste desăvârşite.
Superbă poezie,mulţumesc mult Anja că ai postat-o :)
Şi, peste timp, vom deveni petale
Din florile de măr ce se vor ninge,
Ne vom îmbrăţişa, căzând agale,
Când de durere florile vor plânge.
Strofa aceasta e sublimă.
06/07/2011 la 2:53 pm
Crina,gând la gând.Şi pe mine tot aceeaşi strofă m-a emoţionat :)
06/07/2011 la 5:26 pm
Da, asa e :)) Adevarul e ca e strofa care li se potriveste, ca o manusa! ^_^
06/07/2011 la 5:31 pm
Da,ai dreptate.
06/07/2011 la 1:11 pm
Sublim, Ana! Multumim! >:D<
Citesc aceste mici scrisori si in minte imi vin doua filme: "Memoriile unei Gheise" si "Legendara Curtezana Hwang Jin Yi" . Ma intristez pentru soarta acestor frumuseti si pentru faptul ca vietile le apartin si nu le apartin, in acelasi timp :((
Daca ar fi sa aleg din cele 10, un singur mesaj, l-as alege pe ultimul: „Râu de munte pur albastru! Nu te lăuda cu viteza ta. Odată ce ajungi în larga mare deschisă, va fi greu să te întorci. Cu luna luminoasă strălucind deasupra munţilor, de ce nu petreci noaptea cu mine?” Superb! :X:X:X
"It is not for a geisha to want. It is not for a geisha to feel…" :((
In ultimele zile am fost inspirata de viata de curtezana si am scris o recenzie pe aceasta tema. Sper sa va placa!
Ana, inca o data, multumim si felicitari!:*
06/07/2011 la 2:57 pm
Şi eu am fost şi sunt în continuare inspirată de serialul Hwang Jin Yi(poate şi pt că îl revăd acum),şi mi se pare atât de sublim,încât îmi doresc să ştiu şi să citesc tot mai multe despre curtezane.Aşa am dat peste aceste bogăţii de poeme.
Mersi mult,Crina.
Şi eu din toate poemele,tot unul de-al artistei Hwang Jin Yi am ales,mai exact Visător bolnav din drgoste,dar şi cel pe care l-ai ales tu,şi celelalte,toate sunt minunate.
06/07/2011 la 5:28 pm
Cu mare placere!>:D<:*
06/07/2011 la 2:09 pm
nici nu stiu de unde iti vin atatea idei. Felicitari felicitari felicitari! Una dintre cele mai inspirate recenzii. Ai expus atat de frumos totul!Nu am cuvinte
06/07/2011 la 2:57 pm
Mersi :)
06/07/2011 la 4:46 pm
un manunchi de :dragoste, asteptare ,suspine ,aranjate cu oarecare gingasie intr-un suflet in asteptarea fericirii numita curtezana.Flori care vorbesc, zambesc ofera dragoste dar primesc atat de putin in schimb …….o recenzie din inima pentru inimi
multumim ana .
06/07/2011 la 4:50 pm
Primesc iubire,dar din păcate pentru ele iubirea nu e făcută să dureze.
Cu plăcere,Oltea :)
Te pup.
06/07/2011 la 6:07 pm
Se spune ca o fapta valoreaza mai mult decat o mie de cuvinte…insa in acest caz acele mici cuvinte sunt cat o mare de fapte.Durerea din suflet si gandurile apasatoare le apartin numai lor,iar trairea lor exterioara apartine altora.
Doar cand privesc aceste randuri: “„Pe drumul blocat de munţii înnoraţi pe care ai pornit, zâmbesc alături de tine doar în vis. Când mă trezesc, nici umbra ta nu mai există pe pernă, chiar şi lumina pare tristă.” (sau pe celelalte) am o senzatie de apasare,insa ma intreb cum ar fi sa ai ocazia sa poti arunca o singura privire in sufletul lor…cred ca strigatele care zac acolo ar sfarama pana si intunericul.
Superba recenzia!Imaginile sunt foarte frumoase. ^.^
06/07/2011 la 6:12 pm
Mulţumesc pt cuvintele frumoase,Marina :)
Întradevăr se simte apăsarea sufletelor acestor femei în versurile lor,şi durerea,singurătatea lor.
06/07/2011 la 8:37 pm
Un articol superb!
Felicitari Ana!!! :-*
06/07/2011 la 8:46 pm
felicitari ana , foarte frumoasa recenzie, iti apreciez mult toate recebnziile pe care le scrii, multumesc
06/07/2011 la 8:56 pm
continutul blogului este din ce in ce mai rafinat, iar recenzia anei e deosebita, memorabila.
felicitari, ana! si multumesc pt ca recenzia ta m-a ajutat sa ma transpun in lumea poeziei sufletelor alese
01/08/2011 la 8:15 pm
Mulţumesc frumos, Midori!
06/07/2011 la 8:57 pm
Ana, iti multumesc din suflet pentru aceasta prezentare foarte frumoasa! Nici nu am cuvinte! Imi plac foarte mult poeziile, iar desenele sunt superbe! Sarace femei, cata durere ascunsa era in sufletele lor, care a gasit calea de-afara prin aceste poezii. Oare poeziile erau numai poezii sau in aceea vreme au fost si cantate? Poate au avut si o melodie interpretata pe haegeum sau gaegeum, trista ca viata lor si disparuta pentru totdeauna… Felicitari pentru traducere si inca o data: Kamsahamnida!
06/07/2011 la 9:19 pm
Liliko,nu pot să-ţi răspund exact,dar pot să-ţi spun că spre exemplu,în serialul Hwang Jin Yi,pe care eu îl consider o capodoperă,protagonista îşi recita poemele,nu le cânta.
La instrument doar interpreta,fără voce,iar acel instrument era geumungo,considerat atunci instrumentul bărbaţilor nobili,majoritatea curtezanelor interpretând la gayageum.Însă Hwang Jin Yi a ales acest instrument.
Din versurile de mai sus,în serial personajul Hwang Jin Yi,sau Myeongwol pe numele ei de curtezană,recită aceste versuri: „Râu de munte pur albastru! Nu te lăuda cu viteza ta. Odată ce ajungi în larga mare deschisă, va fi greu să te întorci. Cu luna luminoasă strălucind deasupra munţilor, de ce nu petreci noaptea cu mine?”
Iar numele ei de curtezană, Myeongwol înseamnă exact “luna strălucitoare”.
06/07/2011 la 9:14 pm
Mulţumesc tuturor pt cuvinte,mă bucur enorm că v-au făcut plăcere aceste poeme,şi îmi cer scuze dacă cumva nu am tradus foarte exact.
07/07/2011 la 9:29 am
Doamne, cat de frumos ai scris, Ana….
Cand am vazut Hwang Jin Yi nu-mi venea sa cred ce viata colorata si frumoasa parea din exterior viata unei curtezane, dar in realitate era groaznica si mizerabila..
M-a emotionat mult povestea acestor fiinte atat de nenorocoase si toate acestea din cauza statutului lor…Foarte trist
07/07/2011 la 11:49 am
Mulţumesc Thea :)
Deşi viaţa lor era frumoasă şi fericită în aparenţă,plină de culoare,muzică,dans sau poezie,era tristă în profunzimea lor.Cu toate astea,dacă aş fi trăit în acele vremuri,mi-aş fi dorit să fiu o curtezană,pentru că o curtezană nu era neapărat o prostituată,ci era o artistă.
Mi-ar fi plăcut să fiu o artistă asemeni lui Hwang Jin Yi,talentată la poezie,instrumente şi dans.Şi să nu uităm că în tristeţea vieţii ei,Hwang Jin Yi era o femeie admirată,şi cunoscută pentru faptul că nu accepta să se culce cu clienţii ei,ci doar îi servea prin talentul artistic(mă refer evident la artista Hwang Jin Yi din serial,nu la cea din viaţa reală,pentru că evident nu ştiu). Şi chiar dacă viaţa ei a fost tristă,pierzându-şi pe rând cei doi bărbaţi pe care i-a iubit,în final,pentru ea,viaţa a devenit mai valoroasă când a realizat în sfârşit ce însemna pentru ea arta.
07/07/2011 la 11:50 am
Şi totodată mai frumoasă şi mai fericită :)
08/07/2011 la 11:33 am
Pe langa talentul pe care-l aveau, eu le consider foarte, foarte puternice…Nu stiu unde gaseau puteresa sa zambeasca la fiecare barbat, in timpul orcarui banchet…Am tot respectul pentru ele ^ ^
08/07/2011 la 12:46 pm
Nu toate erau la fel de puternice,unele erau mai slabe de înger,dar categoric unele erau de neclintit.
07/07/2011 la 9:34 am
P.S Pozele sunt minunate ^_^
07/07/2011 la 11:51 am
Ştiu :P
Şi mie îmi plac la nebunie,le privesc în fiecare zi.
07/07/2011 la 12:09 pm
absolut superb! mai ales aceasta„Nu am avut altă cale decât cărarea viselor, aşa că am plecat să-mi caut iubitul, numai ca să aflu că el a plecat să mă caute pe mine. Oh, vis fără sfârşit, apari în fiecare noapte. Tânjesc, în speranţa nopţii unei alte zi, să ne întâlnim pe drum.”..imaginile sunt de asemenea superbe ( tocmai cand ma plangeam ca nu mai stiu ce sa desenez,am gasit acum). nici nu stiu ce sa mai spun. uimitor. Felicitari Ana!^_^
07/07/2011 la 12:20 pm
Spor la inspiraţie la desen :P
Mersi :)
08/07/2011 la 1:02 pm
Multumesc pentru minunatele desene si poezii traduse . Ele imi aduc aminte d epoemele de tip HAIKU japoneze sau de cele citeva rinduri ale poeziilor inteleptilor chinezi TAOisti sau Confucianisti. Ele sint flasuri de sentimente declansate de imagini ale peisajului , anotimpului aerului si sunetelor din natura. Sint totdeauna reflexii filozofice care fac emotia noastra sa vibreze dupa sute de ani. Aceste femei erau precum Hetairele Greciei sau Romei extrem de cultivate , educate de mici pentru a tine companie de conversatie , arta , muzica si poezie inaltilor demnitari, aristocarati ,ofiteri la dineuri d eafaceri sau de taina si intriga politica. Erau intelectual mult peste fetele si femeile aristocrate si chiar printese regale care aveau ritualuri si obligatii. Si ce bijuterii, farduri si parfumuri si matasuri la tinerete, mult peste clasa lor sociala din care proveneau . Aici este sursa rafinamentului de sentimente si poetica vizuala si sonoritatea imaginilor fiecarei poezii minuscule care era un cadou inofensiv pentru un iubit de rang mult superior .
Foarte interesant este faptul ca familiile dadeau fetele frumoase la casele de gisaeng caci banii care le reveneau la virsta medie le permiteas adeschida o afacere . magazin sau local de distractii ( vezi serialele istorice ) in care le era d efolos relatia de o viata cu marii aristocrati si politicieni . Isi sustineau financiar toata familia de nevoiasi , FAMILIA , tarani sau in vechime sclavi de la tara sau sustineau in anii dominatiei japoneze lupta de rezistenta si de eliberare depe teritoriul Chinei( Un film remarcabil in 2010 la KBS – unde o gisaeng era capul executiv al retelei si patriotii coreeni rezistau ocupatiei pina in 1918)Intradevar din filmele istorice si cel moderne m-am lamurit ca coreencele printese sau taranci, negustorese sau designeri d emoda sint niste femei extraordinar de destepte , pasionale si puternice psihic , asemanatoare intrucitva femeilor de valoare din Romania din toate timpurile. Chiar si dragostea pentru iubit si copii ne aseamana . Multumiri Anei
08/07/2011 la 1:09 pm
Mulţumiri pt comentariul pertinent şi ft amplu S Petcov :)
08/07/2011 la 1:14 pm
Pot să ştiu despre ce film KBS este vorba?
08/07/2011 la 4:06 pm
Frumos!………toate scrisorile exprima o stare sufleteasca……..probabil starea de spirit in care se gaseau frumusetile vremii la momentul acela.
Multumiri ana si “Jos palaria”m-ai facut sa scot un oftat din adincul inimii!!
10/07/2011 la 8:58 pm
Mersi Ada :)
08/07/2011 la 4:28 pm
Cat de rea e viata de curtezana si dureros faptul ca inima nu poate sa ii fie alinata de iubitul ei drag:(Felicitari pentru recinzie si traducere :)atat pot sa mai spun si abia astept sa ma apuc de vizionat Hwang Jin Yi,si admir pozele care sunt ata de bune:*
10/07/2011 la 1:21 pm
Am revent azi si incerc sa raspund la intrebare . Serialul despre rezistenta coreeana contra ocupatiei japoneze , condusa in clandestinitate de o femeie gisaeng si un coreean ofiter la statul major japonez se bazeaza pe fapte reale , destul de controversate azi caci aveau o tenta de sabotaj terorist , reprimat cu duritate de ocupant . Partea rela a filmului , detaliata intr-un documentar amanuntit alaturi d efil se refera la actiunile rezistentei coreene din CHINA in timpul ocupatiei japoneze ( 1918-1945) iar personajul central este liderul dintr-o FAMILIE DE 6 FRATI negustori care vind toata avereadin Coreea , se refugiaza in CHINA si de acolo organizeaza sabotaje ( azi ei le considera atacuri teroriste ). Filmul eate artistic si este un omagiu catre acel nerecunoscut istoriceste ca EROU NATIONAL , organizator principal – fratele de cca 50 de ani -cap al rezistentei identificat si vinat de politia secreta japoneza . Toate amanuntele care sint istoriceste atribuite fimului care se petrece in Coreea , cu dinamitarea cladirii japoneze, viata ofiterilor ocupanti si eroii rezistentei se complecteaza cu documentarul KBS referitor la personajul principal -erou taxat din pacate ca initiator de atacuri teroriste si nevenerat istoric ci numai consemnat . FILMUL , care din pacate nu stiu cum se cheama a rulat pe KBS si l-am vazut pe cablu UPC in nv-dec 2010. Doi actori , ofiterul sub acoperire si agenta gisaeng sint actori caro-ra le-am recunoscut figurile din alte seriale KBS . Mai caut.
Referitor la serialul Povestirile unei gisaeng de pe TV Eforie cred ca merita sa fie urmarit , eu vad jumatate seara 17,30-18.30 si jumatate la 6 dimineata.
In afara de actorii in virsta foarte expresivi , mai ales femeile , mi se pare interesanta intriga si raportarea ei al situatia reala din 2011, din Coreea sau din Romania .
Mama baiatului, proprietara casei de gisaeng , mostenire d ela bunica ei est emaritata onorabil cu un mare doctor si vrea sa stearga urma caci planuieste nunta fiului cu fiica unui industrias . Legatura cu prietena ei din tinerete careia bunica i-a lasat pozitia de superioara gisaeng si sotul ei va fi detaliata din trecut cu implicatii sentimentale cred. Dar ce mi se pare uluitor este mentalitatea similara mamelor romance din familia fetelor sarace , a servantei d ela Casa Gisaeng . Ea face datorii, munceste si se zbate , care platestefiicei proprii masina ,ore de calarie ,limbi straine si inot si propulseaza fata in locurile unde se invirt bogatasii sa gaseasca un sot , ii interzice prietenia cu vecinul sarac , si pe cealalta, infiiata de la casa ( mama o gisaeng) , ii sint platite studii si dans traditional , in casele bogatilor tot cu scopul de a gasi un sot bogat ( eroul nostru tinarul arogant care nu stie de unde ii vin banii mamei) . Ce investigatie face cu nr masinii sa afle cine este.
Priviti cu atentie pe bunica traditionale careia ii danseaza fata saraca, costumul de dans si mai ales mobilierul cu incustratii d esidef , absolut uluitor din camera batrinei , unde fata a dansat in episodul trecut , la iesire intilnind pe tinar si rearanjarea raporturilor de respect intre ei.
Cine urmareste filmul cred ca va avea foarte multe amanunte de notat relativ la diversele medii sociale , relationarea si abordarea vietii de pe diverseclase sociale si nivele de trai . Si reafirm admiratia fata de femeile coreene din vechime si de azi , indiferent de statut si faptul ca ele comanda in casa , in ordine ierarhica insa SOACRA SOACRA POAMA ACRA parca spune ceva si romaneste . Atitea asemanari cu ei si diferente fata d echinezi sau alte triburi migratoare . Oare or fi navalt aici in 1200 cu triburile mongole-tatare-turcice?
Pe KBS canal UPC a inceput Simbata si duminica la ora 15.40 un serial istoric desppre Goguryeo in anii 200-300 si luptele cu regatele din zona centrala . Se numeste cred GAEGANSEO-The Great Conqueror.Salut.
10/07/2011 la 8:59 pm
Ok,mulţumesc pt lămuriri :)
11/07/2011 la 10:09 am
Multumesc , Ana, pentru aceste picături-lacrimi de poezie,indiferent de valoarea traducerilor, poți continua in această tonalitate , foarte gustata de admiratorii tai, eu îți predau ,,ștafeta”.
13/07/2011 la 2:09 pm
Mulţumesc. Mă bucur că v-au plăcut poemele, şi sper ca traducerea mea să fie cât mai aproape de realitate(fără să fie modificat mesajul).
Nu e cazul să-mi predaţi ştafeta, sper că veţi continua să ne prezentaţi poezie coreeană :)
12/07/2011 la 9:52 pm
superbe versuri, o grea pedeapsa pentru aceste gingase fapturi sa iubeasca iar iubirea sa-i fuga printre degete…. Multumim Ana ;)
13/07/2011 la 2:09 pm
Cu plăcere, Ramo ;)