(După un webeseu de Lucie Angheben)
In ultima parte a lucrarii sale despre evolutia istoriei poeziei coreene, publicate pe web, Lucie Angheben face o scurta incursiune in perioada in care Coreea a fost sub ocupatia japoneza (1910-1945). Acest interval de timp este considerat ca o pata neagra pentru destinul acestei natiuni, in special in anii 1940-1945. Opresiunea devine tot mai greu de indurat, cenzura se accentueaza, limba coreeana este aproape interzisa, scriitorii isi publica operele mult mai greu si cu riscuri asumate, altii prefera sa nu mai tipareasca nimic, asteptind momentul eliberarii, iar unii pentru atitudinea lor protestatara sunt aruncati in inchisoare.
Familia, casa devin metafore ale patriei sechestrate si demolate, cum ati citit in poemul Familia de Yi Sang, tradus in comentariul precedent. Dupa eliberarea de sub ocupatia Japoniei in 1945, poporul coreean si-a recistigat increderea in viitor si ideea constituirii unei literaturi nationale se impunea cu tenacitate, reunind doua mari curente de gindire in acest domeniu, cel al pastrarii traditiei si al valorilor simbolice nationale si cel al noii poezii, novatoare, moderne, sincrone cu ritmul dezvoltarii poeziei europene sau din alte spatii culturale.Tabloul starii poeziei, care balanseaza intre cele doua variante este sugestiv si metaforic reprezentat in poemul Peregrinul de Pak Mok- Weol, pe care-l traduc din limba franceza.
Pe drumul marginit de-o parte de lanurile de griu,
Si de tarmul marii, de cealalta parte,
Precum astrul lunii printre miile de nori,
Inainteaza peregrinul.
Calea se-ntinde fara de sfarsit
Si inspre sud si mult mai departe.
In toate satele, unde mustul fierbe,
Apusul inroseste cerul.
Peregrinul inainteaza,
Precum astrul lunii printre miile de nori.
Vremea de calm si de speranta a durat putin, pentru ca in 1950 razboiul civil dintre nord si sud a aruncat Coreea intr-o noua tragedie, ridicindu-se imperios intrebarea, care este originea tensiunilor si nenorocirilor acestui popor ?
Multi scriitori au incercat prin cartile publicate sa raspunda la aceasta intrebare, impusa de istorie, poezia scrisa in aceasta perioada imbina traditia cu modernitatea, notabila este si prezenta unei poezii existentialiste, reclamind incetarea razboiului, spunind un nu raspicat divizarii peninsulei.
Dupa incetarea confruntarilor fratricide, in Coreea de Sud, incepind cu anii 60 pe esichierul literaturii se inregistreaza existenta unei poezii moderne, care insoteste progresele si efortul acestui teritoriu. Generatiile de poeti care s-au succedat pina in anii 80 vor lasa in urma o istorie literara pe care tinerii poeti care vor evolua pe scena acestei arte a supremei sensibilitati o vor dezvolta intr-o noua viziune, intr-o noua filozofie despre lume si viata .
Sugestiv este in acest sens poemul scris de Hong Yun-Suk.
Un mod de a fi
Invat
Cum sa dorm si cum sa –mi tin ochii deschisi
Ca sa rezist mult timp,
Cum sa privesc cerul de douasprezece ori pe zi,
Cum sa folosesc pansamentul cu vata, dupa o extractie dentara,
Cum sa fiu bolnav, cum sa pierd in greutate cu multa rabdare .
Invat sa-mi sterg cu limba sarea lacrimilor mele,
Si cum sa spun la revedere miinii
Si unghiurilor ascutite dintre cele zece degete.
Invat sa zimbesc cu ochii mei, in timp ce-mi musc buzele.
Alungindu-mi sentimentele captive care se infrunta in vocea mea.
Invelita intr-un fluviu de bandaje cu mii si mii de noduri
Pe care sunt pregatit imediat sa le distrug.
Invat sa mor de douasprezece ori pe zi .
(Traducere din engleza dupa Brother Anthony)
Pentru poezia actuala care se scrie astazi in Coreea de Sud in special, o realitate este notabila, ea oscileaza intre traditie si modernitate, pastrind particularitatile filozofice si exotice din aceasta lume fascinanta, aliniindu-se in acelasi timp marilor prefaceri survenite in scriitura si arta contemporaneitatii. Webeseul alcatuit de Lucie Angheben, careia ii multumim pentru informatiile furnizate, se incheie cu apreciabile consideratii despre dificultatea de a traduce in alte limbi poezia coreeana.
Aceasta problematica are o indelungata istorie, nu numai pentru poezia din tara lui Yi Sang, a traduce inseamna a re-crea intr-o alta limba, dar pentru acest fapt de excelenta este nevoie in primul rind cunoasterea perfecta a limbii de origine, dar si a limbii in care se face traducerea, totul dublat de un talent literar, chiar de poet al traducatorului, spunem noi, nu autoarea acestei lucrari de pe web. Personal mi-a placut sa citesc intotdeauna poezia scrisa in limba sa de origine, sau aceea tradusa de personalitati recunoscute in acest domeniu. Simt o mare infirmitate ca nu pot citi poezie in limba coreeana, asadar, daca aveti posibilitatea sa invatati aceasta limba, veti fi mari privilegiati, veti surprinde mult mai multe sensuri decit prin alte filiere!
Si chiar ca merita, Coreea de Sud se afla printre tarile cu un inalt grad de instructie si civilizatie, si a fi pasionat de un popor si de o cultura si a avea un scop, inseamna sa-ti perfectionezi propria fiinta.
29/06/2011 la 7:20 am
Foarte frumos indemnul din ultimul paragraf. Intr-adevar, a citi in limba originala e cu totul altceva. Eu intotdeauna cand citesc o poezie tradusa, simt ca ceva lipseste. Mai ales cand e vorba de limbile asiatice unde totul se exprima intr-un alt mod decat in limbile noastre..
Multumesc autorului acestor articole despre poezia coreeana pentru ca ne-a deschis ochii spre aceasta zona a creatiei.
29/06/2011 la 9:52 am
da, ultimul aragraf e superb
29/06/2011 la 12:17 pm
Superbe versuri,îmi place foarte mult aceste poezii.
Daa,cât de privilegiaţi am fi să putem citi în limba originală :)
29/06/2011 la 12:18 pm
Tradusă din coreeană în franceză,apoi din franceză în română,probabil că se pierde puţin din mesajul original.
29/06/2011 la 2:14 pm
foarte interesant articolul. e genul acela de articol care iti pune intrebarea: de ce nu am descoperit asta mai devreme?
29/06/2011 la 3:48 pm
Multumesc Koreafilm pentru informatii pretioase. Aceste lucruri nu avem sa aflam decat de-aici. Mie imi plac foarte mult poeziile, mai ales cele traditionale si ma bucur ca pot sa citesc chiar si in traducere.
30/06/2011 la 8:08 am
multumim foarte mult, domnule Kim, pentru “ora de poezie coreeana”!
consider ca in doar cativa ani relatiile romano-coreene vor evolua spectaculos, iar atunci ne vom putea bucura cu usurinta de literatura tradusa pe filiera directa.
imi place foarte mult poemul lui Hong Yun-suk
30/06/2011 la 8:56 am
Este impresionant tot ce ne prezentati,a fi luptator pentru limba ta in spatiul
existentei ei dintotdeauna ,in cele mai dificile contexte istorice, este cel mai
maret lucru ce poti sa-l daruiesti natiei din care faci parte.
In spatele cuvintelor unei poezii sta spiritualitatea fiecarui popor.
Ma copleseste faptul ca,la lucrarile prezentate de Dumneavoastra
este evident ca autorii scriu pentru ca Ei asa Simt…ei sunt aproape de oameni
obisnuiti cu intamplarile lor obisnuite de zi cu zi si ne arata noua cum sa castigi armonia si echilibrul sufletesc astfel incat sa poti supravietui.
Multumim din suflet !
30/06/2011 la 10:12 am
Foarte sensibile perceptia si interpretarea pe care le oferi, Anja,ai spus un mare adevar-cuvintele sunt cei mai fideli martori despre starea de spirit a unui popor, si eu iti multumesc.